Pretenţii. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 25291/3/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVLĂ NR. 659 R
Ședința publică de la 26.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți P. P. A. D. și P. P. M., decedată pe parcursul procesului prin moștenitoare Tutan I., împotriva încheierii din 16.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. A., I. I. C., I. L., V. M., . și . și intimatul chemat în garanție ., având ca obiect „pretenții – lipsă de folosință – daune interese”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 19.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 26.03.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 16.11.2011, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a dispus suspendarea judecății cauzei privind pe reclamanții P. P. A. D. și P. P. M., în contradictoriu cu pârâții . prin Administrator Judiciar C. & CO Insolvency SPRL, I. I.-C., I. L., A. M.-A., V. M. și ., și chemata în garanție . prin Administrator Judiciar C. & CO Insolvency SPRL, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că se impune aceasta masura față de prevederile art. 36 din Legea nr. 86/2005 și fata de faptul ca s-a deschis procedura insolvenței împotriva pârâtei ..
Împotriva încheierii din 16.11.2011 au formulat prezentul recurs reclamanți P. P. A. D. și P. P. M., decedată pe parcursul procesului, prin moștenitoarea Tutan I., dezvoltand in esenta urmatoarele critici:
Prin cererea introductivă precizată reclamantii au formulat mai multe capete de cerere, care vizează pârâți diferiți, . fiind doar unul dintre aceștia.
Este adevărat că art. 36 din Legea nr. 85/2006 dispune suspendarea de drept a acțiunilor ce privesc pârâții împotriva cărora s-a declanșat procedura insolvenței. Suspendarea cauzei privitoare la pârâta . este, așadar, judicioasă. Rațiunea art. 36 din Legea nr. 85/2006 este aceea ca pretențiile împotriva insolventului să fie valorificate la masa credală, cu excluderea procedurilor de drept comun.
Față de formularea literală a art. 36 menționat care vorbește de acțiunile îndreptate împotriva insolventului (1) și față de rațiunea de a exista a acestui text (2), suspendarea cauzei față de ceilalți pârâți apare, însă, ca nelegală.
1) Capătul 1 de cerere este îndreptat exclusiv împotriva altor persoane decât ., debitor în insolvență; prin urmare el nu intrunește cerința de a fi o acțiune împotriva debitorului in insolvență. Capetele nr. 2 și 3 de cerere sunt acțiuni îndreptate și împotriva altor persoane decât insolventul, motiv pentru care nu se impuneau a fi suspendate.
2) Nu există nicio justificare pentru care pretențiile autonome, formulate impotriva altor pârâți, sunt și ele suspendate de drept.
Rațiunea pentru care acțiunea împotriva debitorului se suspendă este, mai întâi, dată de necesitatea rezolvării tuturor problemelor privitoare la creanțele împotriva insolventului, in mod unitar, la masa credală. Suspendarea cauzei și față de alți pârâți și pentru pretenții îndreptate împotriva acestora nu are nicio înrâurire asupra rațiunii textului.
Apoi, suspendarea cauzei față de insolvent este însoțită, de o garanție a accesului la justiție pentru reclamant, garanție dată de posibilitatea analizării și realizării pretenției sale la masa credală.
Suspendarea cauzei față de alti pârâți îi Iasă pe reclamanți fără un acces la justiție pentru protecția dreptului afirmat împotriva acestora, întrucât ei nu au posibilitatea valorificării pretenției pe altă cale (să se înscrie la masa credală), pretenția lor neprivind insolventul. Soluția apare neîndoielnică in ce privește primul capăt de cerere. In ceea ce privește capetele nr. 2 și 3 de cerere, solidaritatea este prevăzută de lege în avantajul creditorului și nu trebuie interpretata ca un argument in contra intereselor sale. Este adevărat că la prima vedere solidaritatea ar presupune o judecată unitară, o conexitate necesară a pretențiilor. La o analiză mai atentă se poate însă observa că suspendarea cauzei nu rezolvă acest deziderat: pretenția împotriva insolventului se va analiza la masa credală oricum separat de pretenția împotriva celorlalți pârâți.
A admite altfel înseamnă a paraliza fără nicio justificare rațională pretențiile între alte subiecte de drept, care nu au nicio legătură cu pârâtul aflat in insolvență. Soluția instanței dovedește un formalism nejustificat de scopul textelor aplicate, scop care trebuie să rămână busola principală a interpretului legii. Pactic pârâții care nu sunt în insolvență se vor bucura de un lung termen de grație până la inchiderea procedurii insolvenței, deși desfășurarea acestei proceduri nu are nicio înrâurire asupra rezolvării pretențiilor împotriva lor.
În egală măsură, suspendarea sine die a cauzei față de reclamanti reprezintă o incălcare la dreptul la acces la o instanță care să analizeze pe fond pretenția lor, dar și încălcarea dreptului la un proces echitabil față de împrejurarea că durata procesului trebuie să fie un rezonabilă, impunându-se ca această durată să nu fie nejustificat mărită de o suspendare impusă de împrejurări fără legătură cu pretențiile formulate.
Dacă doar acțiunea îndreptată împotriva . nu este în stare de judecată (în mod corect suspendata), dar acțiunile impotriva celorlalți pârâți pot fi judecate, soluția legală era aceea a disjungerii, conform art. 165 Cod procedură civilă.
Soluționând recursul formulat, Curtea constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți îl constituie pretențiile împotriva mai multor pârâți, printre care și ., pretențiile fiind întemeiate pe dispozițiile Codului civil referitoare la răspunderea civilă delictuală (art. 998 – 999 Cod civil).
Conform actelor dosarului, pârâta . a intrat în procedura de insolvență, situație în care, într-adevăr, în raportul juridic procesual stabilit prin cererea formulată de reclamanți împotriva acestei pârâte devin incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 86/2005, anume intervine suspendarea de drept a judecății.
Curtea apreciaza insa ca in mod greșit tribunalul a suspendat judecata și cu privire la cererile reclamanților îndreptate împotriva celorlalți pârâți, respectiv pârâții persoane fizice și ., această soluție fiind dată cu neobservarea caracterului independent al tuturor acestor cereri, în contextul dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală, și cu consecința corect arătată de recurenții-reclamanți a împiedicării nejustificate a judecății cererilor formulate față de pârâții neafectați de procedura de insolvență.
Se constată, de altfel, că tribunalul nu a motivat câtuși de puțin adoptarea acestei soluții globale de suspendare a judecății întregii pricini.
Curtea constată că primul capăt de cerere era formulat exclusiv în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, neexistând nici un temei pentru suspendarea judecății acestei pretenții, iar următoarele 3 capete de cerere aveau drept pârâți pe . și pe ceilalți pârâți, însă nici chiar în acest context nu se justifică suspendarea judecății cererilor îndreptate împotriva celorlalți pârâți decât societatea aflată în insolvență.
Este indiscutabil că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevăd cazul de suspendare de drept a judecății doar a acțiunilor îndreptate împotriva pârâților față de care s-a declanșat procedura insolvenței, acest caz de suspendare a judecății nefiind aplicabil în cazul în care pârâtul nu se află într-o asemenea situație de insolvență.
Pe de altă parte, într-adevăr, în situația existenței mai multor pârâți, în funcție de natura raporturilor juridice deduse judecății, se pot imagina situații în care nu este de conceput aplicarea acestui caz de suspendare doar față de unul dintre pârâți și continuarea judecății în contradictoriu cu ceilalti pârâți (ar putea fi cazul unei situații de coparticipare procesuală obligatorie cum ar fi o cerere care are ca obiect declararea nulității unui act juridic).
Curtea constată, însă, că în cauza prezenta nu suntem într-o asemenea situație, raporturile juridice deduse judecății dintre reclamanți și fiecare dintre pârâți fiind independente și permițând judecarea separată.
Aceasta pentru că în contextul dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală în raporturile juridice dintre creditorul obligației de despăgubire și cei răspunzători de producerea prejudiciului acestia din urmă răspund fiecare integral, indiferent dacă prejudiciul a fost rezultatul faptei concurente și a altor persoane.
Acestea sunt regulile aplicate solidarității pasive, ceea ce determină independența raporturilor juridice dintre reclamanți și fiecare dintre pârâții chemați în judecată și face posibilă judecarea separată a fiecăruia dintre aceste raporturi juridice, fără să existe vreo legătură de natură a condiționa sau influența judecata unuia dintre aceste raporturi juridice de judecata celorlalte raporturi juridice.
În cadrul răspunderii civile delictuale obligația de dezdăunare este integrală pentru fiecare dintre cei vinovati de producerea prejudiciului, chiar și în situația în care prejudiciul este consecința faptei ilicite a mai multor persoane. Nu prezinta nicio relevanta intinderea culpei fiecaruia dintre cei vinovati de producerea prejudiciului, aceasta intindere a culpei nefiind semnificativa la momentul stabilirii vinovatiei sau a obligatiei de despagubire, obligatie care, in raporturile cu cel prejudiciat, este oricum integrala. Rămâne ca între cei vinovați de producerea prejudiciului să opereze o desocotire în raport de întinderea culpei fiecăruia, însă aceasta privește exclusiv raporturile juridice dintre pârâți.
Așadar, raporturile juridice create prin cererea de chemare în judecată între reclamanți și fiecare dintre pârâți sunt independente, pot fi judecate separat și, în consecință, nu se justifică trenarea judecății cererii reclamanților în contradictoriu cu pârâții față de care nu operează cauza de suspendare de drept a judecății, fiind indiscutabil că o asemenea măsură ar conduce la depășirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
Curtea observă că deja au trecut 2 ani de la momentul declanșării litigiului și, în raport de complexitatea cauzei, este previzibil că procesul va dura destul de mult și în continuare.
În concluzie, Curtea constată că soluția tribunalului de suspendare a judecății în întregul ei nu este legală și nu poate fi primită și, de aceea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte încheierea recurată, în sensul că va menține soluția de constatare a suspendării judecății împotriva pârâtei . și va respinge cererea de suspendare a judecății cererilor reclamanților în contradictoriu cu ceilalți pârâți, aceste din urmă cereri urmând a fi disjunse pentru a permite continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți P. P. A. D. și P. P. M., decedată pe parcursul procesului, prin moștenitoarea Tutan I., împotriva încheierii din 16.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. M. A., I. I. C., I. L., V. M., . și . și intimatul chemat în garanție ..
Modifică în parte încheierea recurată, astfel:
Respinge cererea de suspendare a judecății cererilor formulate în contradictoriu cu pârâții I. I. C., I. L., A. M. A., V. M., ..
Dispune disjungerea judecății acestor cereri.
Menține soluția de constatare a suspendării judecății împotriva pârâtei ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
28.03.2013
Jud. fond: A. M. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 274/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1387/2013. Curtea de... → |
|---|
