Legea 10/2001. Decizia nr. 1191/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1191/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 53122/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1191R
Ședința publică de la 14 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.112/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C. J. și T. E. V. și intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele-reclamante reprezentate de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatelor-reclamante solicită în combaterea motivelor de recurs proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar adresa nr.1686 din 02.08.2011 emisă de ., din care rezultă suprafața construcțiilor imobilului în litigiu.
Curtea, admite pentru intimatele-reclamante proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Apărătorul intimatelor-reclamante invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatelor-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 12.07.2011, precizată la data de 07.02.2011, reclamantele C. J. și Turorașcu E. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primarul General și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea parțială a dispoziției nr._/23.01.2012, emisă de M. București prin Primarul General, în sensul de a dispune acordarea de măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură a terenului liber și în echivalent valoric, a suprafeței de teren imposibil de restituit în natură, cât și a construcției demolate, pentru imobilul situat în București, .-65, colț cu .-4, sector 3, preluat abuziv în proprietatea statului.
În motivare, au arătat că au formulat notificare transmisă prin executor judecătoresc, solicitând măsuri reparatorii pentru suprafața de 864 mp teren și construcție, imobil situat în București în .-65 colț cu .-4, sector 3, preluate de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
La data de 23.01.2012, M. București prin Primarul General a emis dispoziția nr._/23.01.2012, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafața de 840,00 mp, situat în București în .-65 colț cu .-4, sector 3.
Această dispoziție este nelegală, pentru nerecunoașterea dreptului persoanei îndreptățite la restituirea în integralitate a bunurilor preluate abuziv, constând în întinderea de 864 mp a terenui și a construcției.
Întregul imobil din București, .-65, colț cu .-4, sector 3, a fost dobândit de către autorii lor, P. I. și P. E. S., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1940 la Tribunal Ilfov, Secția notariat.
Conform procesului-verbal nr._/1940, autorii lor și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv compus din teren în suprafață de 864 mp și un corp de casă cu trei prăvălii și 17 apartamente.
În anul 1942, imobilul a fost înregistrat în evidențele fiscale conform adresei nr. 3740/2002 a DGITL Sector 3 și a fost stăpânit neîntrerupt de către P. I. și P. E. S. până în anul 1950, când a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950.
În anul 1963 a decedat bunica lor, P. S., moștenitori fiind P. I., în calitate de soț supraviețuitor și M. E., P. N. și P. G., în calitate de fii, conform certificatului de moștenitor nr. 323/1965.
în anul 1964 a decedat și bunicul, P. I., și, conform certificatului de moștenitor nr. 224/1965, moștenitori au rămas M. E., P. N. și P. G., în calitate de descendenți.
La rândul său P. G., a decedat la data de 08.12.1986, fiind moștenit de C. J., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 91/03.02.1987, emis Notariat de Stat Sector 1 București;
La data de 9 octombrie 1992, a decedat și M. E., și conform certificatului de moștenitor nr. 846/29 aprilie 1993, emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6, aceasta a fost moștenită de M. N.-H.-L., în calitate de soț supraviețuitor și P. E.-V. în calitate de fiică.
Prin sentința civilă nr. 112 din 17.01.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis acțiunea precizată în sensul că a dispus anularea parțială a dispoziției nr._/23.01.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 864 mp, situat în București, .-65, colț cu .-4, sector 3, precum și pentru construcția demolată, compusă din 3 prăvălii și 17 apartamente, imposibil de restituit în natură. Pârâtul M. București a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 1250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin notificarea nr. 659/2001 reclamantele au solicitat Primăriei Municipiului București măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, .-4, colt cu .. 63-65, fost proprietatea bunicilor lor.
Prin dispoziția nr._/23.01.2012, au fost propuse masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafața de 840 mp situat in București, .-4, colt cu .. 63-65, sector 4, imposibil de restituit in natura.
Imobilul a fost dobândit de către I. P. și E. S. P., autorii reclamantelor, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1940 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, pe care l-au întabulat în cartea funciară conform procesului-verbal nr._/1940.
Autorii reclamantelor și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 864 mp și asupra unui corp de casă compus din trei prăvălii și 17 apartamente. În anul 1942, aceștia au înregistrat întreg imobilul în evidențele fiscale, potrivit adresei nr. 3740/2002 a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 3 București.
P. I. și P. E. S. au stăpânit neîntrerupt terenul și construcția până în anul 1950, când acestea au făcut obiectul Decretului nr. 92/1950.
La poziția 5888 din anexele decretului de expropriere, figurează P. E., fosta proprietară a imobilului din București, .-65, fără a se menționa suprafața sau descrierea imobilului. Construcția a fost demolată conform Decretului de demolare nr. 130/1989, astfel cum rezultă prin adresa nr. 3071 din 15.06.2007 a ..
Instanța a reținut calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, în baza certificatelor de moștenitor depuse la dosarul cauzei și a dovezilor dreptului de proprietate asupra imobilului a autorilor lor, I. P. și E. S. P..
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că terenul nu se poate restitui în natura fiind afectat de utilități publice, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat, iar construcția preluată a fost demolată, instanța a dispus anularea dispoziției nr._/23.01.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 864 mp, situat în București, .-65, colț cu .-4, sector 3, precum și pentru construcția demolată, compusă din 3 prăvălii și 17 apartamente, imposibil de restituit în natură.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. București, prin Primarul General, care, în susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, a pretins că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 21 și 24 din Legea nr. 10/2001 și a apreciat, în baza unor probe insuficiente, că reclamantele ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în condițiile în care nu au prezentat o autorizație de construire.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, se constată că în baza art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
De asemenea, conform art. 23 din lege, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Reclamantele au depus atât la dosarul administrativ cât și la instanță actele doveditoare ale dreptului de proprietate ale autorilor lor, I. P. și E. S. P., asupra imobilului situat în București, .-65, colț cu .-4, sector 3, constând din teren și construcții.
În acest sens, au prezentat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1940 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, prin care autorii lor au dobândit atât terenul de 864 mp, cât și un corp de casă cu 17 apartamente, astfel cum sunt identificate în cartea funciară în partea I, privitoare la imobil.
Că de la autorii reclamantelor s-a preluat terenul cât și construcția, rezultă și din adresa Primăriei Sectorului 3 București – Direcția de venituri Impozite și Taxe Locale, prin care se arată că, la adresa din .. 63-65, sector 3, figurează ca plătitori de impozit numiții I. și E. P., în perioada 1942 – 1948, pentru imobilul construcție din zid, parter și etaj, compus din 8 apartamente.
După preluarea întregului imobil la stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la autorii reclamantelor, construcția a fost demolată în baza Decretului de demolare nr. 130/1989.
În prezența unor astfel de dovezi, evident, reclamantele au făcut proba dreptului de proprietate al autorilor lor asupra imobilului, astfel încât, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, nu sunt incidente cauzei.
Din redactarea acestui text rezultă că numai în absența unor probe contrare existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În speță, reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri, apte de a strămuta proprietatea către autorii lor, astfel încât prezumția de existență a aceluiași drept în baza actului normativ de preluare la stat, nu-și are aplicare.
Neprezentarea autorizației de construire în condițiile în care autorii reclamantelor au dobândit prin cumpărare și dreptul de proprietate asupra construcției, este lipsită de relevanță și, oricum, interesează doar domeniul contenciosului-administrativ și nu proba dreptului de proprietate.
Așa fiind, Curtea reține că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că în mod just prima instanță a recunoscut dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil teren și construcție, preluat abuziv la stat.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, aflându-se în culpă procesuală, pârâtul-recurent va fi obligat să plătească reclamantelor suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, justificate cu plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.112/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C. J. și T. E. V. și intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. A. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex./10.07.2013
Jud. fond: T. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 216/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
