Obligaţie de a face. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 3655/4/2008
Dosar nr._
(641/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 935
Ședința publică de la 23.05.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: I. S.
JUDECĂTOR: C. G.
JUDECĂTOR: M. H.
GREFIER: S. R.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul pârât B. I. V. împotriva deciziei civile nr. 1020 A din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. I..
Obiectul cauzei – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. O., în calitate de reprezentant al recurentul pârât B. I. V. (prezent personal), în baza împuternicirii avocațiale (f.n.) din data de 21.05.2013, emise de Baroul București (pe care o depune) și intimata reclamantă I. I., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus, la data de 16.05.2013, întâmpinare, ce a fost comunicată, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, atașate dosarului cauzei.
Curtea procedează la legitimarea intimatei reclamante, aceasta prezentând CI . nr._ – CNP_.
Recurentul pârât, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 15 lei, potrivit chitanței nr. ACC_ din 20.05.2013, aferente recursului promovat, precum s-a dispus prin rezoluția administrativă.
Solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune adresa nr. P.8.1./26 din 18.02.2013 emisă de Primăria Sectorului 4 București, din care rezultă că pentru imobilul situat în București, .. 3, sector 4, nu a fost eliberată autorizație de construire și această instituție nu este în posesia actului de proprietate sau a cărții tehnice a construcției imobilului menționat.
Intimata reclamantă, personal, apreciază că nu este relevant soluționării recursului înscrisul depus de partea adversă și nu are noi probe de administrat în această fază procesuală.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, încuviințează recurentului pârât proba cu înscrisuri administrată la acest termen de judecată.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul pârât B. I. V., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate și menținerea sentinței de fond, având în vedere următoarele considerente:
Solicită a se constata că în hotărârea atacată nu se menționează în mod detaliat ce fel de reparații de construcții au fost efectuate, despre ce construcție și degradări este vorba.
Consideră că nu a provocat degradări la construcția proprietatea reclamantei. În acest sens solicită a se avea în vedere lucrările de construcție executate fără autorizație la imobilul învecinat. Mai mult, chiar din expertiza întocmită în cauză rezultă existența unor „fisuri istorice” ce nu pot fi determinate de către expert. De asemenea, trebuie avute în vedere vechimea construcției, cataclismele naturale la care a fost supus imobilul.
Solicită amânarea cauzei pentru a formula concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă I. I., personal, având cuvântul, invocă excepția nulității absolute a recursului, întrucât motivele evocate nu sunt motive de nelegalitate, astfel cum acestea sunt circumscrise dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă.
În condițiile în care instanța va păși peste această excepție, solicită respingerea recursului, având în vedere că argumentele invocate nu sunt motive care să conducă la schimbarea hotărârii atacate. Prin expertizele efectuate în cauză este prezentată starea imobilului proprietatea sa, iar partea adversă a efectuat lucrări de construcție la proprietatea acestuia fără a respecta autorizația de construire.
Solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul pârât B. I. V., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului, ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamanta I. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I. V., în principal, obligarea pârâtului (i) să sisteze lucrările de consolidare și supraetajare la imobilul situat în București, .. 5, sector 4, proprietatea acestuia, (ii) să desființeze lucrările deja executate și (iii) să readucă la starea inițială imobilul de la nr. 3, proprietatea reclamantei. În subsidiar, reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea costurilor de readucere la starea inițială a imobilului de la nr. 3; cu cheltuieli de judecată.
La data de 24.06.2008, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la suportarea tuturor prejudiciilor cauzate zilnic acestuia de la data comunicării ordonanței de sistare a lucrărilor și până la remedierea definitivă a activității.
Prin încheierea din 12.09.2008, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar.
Prin încheierea de ședință din 30.01.2009 instanța a înaintat dosarul Tribunalului București – Secția a IX-a de C. Administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a autorizației de construcție în baza căreia pârâtul a început executarea lucrărilor, excepție invocată de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2122/25.06.2010, irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate.
Prin sentința civilă nr. 3822/17.05.2011, Judecătoria Sectorului 4 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, reclamanta susținând că imobilul său, situat în București, .. 3, sector 4, a suferit grave degradări ca urmare a unor lucrări de consolidare și supraetajare, executate de pârât la imobilul proprietatea acestuia, situat în București, .. 5, sector 4.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în conformitate cu prevederile art. 998-999 Cod civil, este necesară întrunirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a culpei în comiterea faptei ilicite.
Cu privire la prejudiciu, instanța a reținut că la data de 11.02.2008 reclamanta a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții, solicitând verificarea legalității lucrărilor efectuate de pârât. În urma sesizării s-a dispus efectuarea unui control, finalizat prin încheierea unui proces verbal la data de 28.02.2008, prin care s-au instituit mai multe obligații în sarcina celor implicați și s-a solicitat punctul de vedere al unui expert tehnic.
Prin referatul nr. 014 din 29.03.2008, redactat în baza procesului verbal amintit, expertul B. B. M. a menționat că, cu ocazia deplasării la locul situării imobilelor, a constatat că la nivelul scării de acces la etaj, peretele structural de zidărie prezenta o crăpătură profundă, pătrunsă în toată grosimea zidului și ramificată vertical. S-au mai constatat și alte fisuri superficiale la nivelul tavanelor perimetrale cu zonele de rezemare pe pereții structurali.
De asemenea, în nota de constatare din 27.02.2008, întocmită de Primăria Sectorului 4 – Serviciul Disciplină în Construcții, s-a reținut existența unor fisuri pe peretele calcan al locuinței reclamantei, spre imobilul situat la nr. 5.
Existența acestor fisuri a fost constatată și prin raportul de expertiză tehnică în construcții, efectuată în cauza de față.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că reclamanta a dovedit producerea unui prejudiciu, prin degradările suferite de locuința sa, urmând a fi analizat în ce măsură au avut drept cauză o acțiune culpabilă a pârâtului.
Reclamanta susține că s-a produs o încălcare a normelor legale de către pârât atât la momentul obținerii autorizației de construcției, cât și ulterior, pe parcursul derulării lucrărilor de supraetajare.
Legat de prima ipoteză, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 2151/2009 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 616/2010 a Curții de Apel București, a fost respinsă cererea reclamantei de anulare a autorizației de construcție nr. 1481/_/31.12.2007, emisă de Primăria Sectorului 4 la solicitarea pârâtului.
Reclamanta a invocat și în prezenta cauză excepția de nelegalitate a acelei autorizații, excepție respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2122/25.06.2010 a Tribunalului București – secția a IX-a de C. Administrativ, irevocabilă prin nerecurare.
În consecință, argumentele reclamantei în referitoare la lipsa acordului său pentru efectuarea lucrărilor, a avizului de însorire și a nerespectării prevederilor art. 599 cod civil nu pot fi reiterate și nu au mai fost analizate, deoarece se opune autoritatea de lucru judecat.
Trebuie însă stabilit în ce măsură, ulterior emiterii autorizației, pârâtul s-a conformat dispozițiilor cuprinse în aceasta și dacă acesta a luat toate măsurile necesare pentru a evita degradarea imobilului reclamantei.
Sub acest aspect, expertul tehnic a precizat că în faza de consolidare a construcției de la nr. 5 s-au utilizat metode și utilaje neconforme, neadaptate la recomandările proiectantului de a nu produce vibrații și deplasări mari, care să afecteze construcțiile învecinate. Expertul și-a însușit concluziile menționate în actele emise anterior de instituțiile abilitate în domeniul calității construcțiilor sau cuprinse în alte rapoarte de expertiză. În plus, față de cele deja enumerate, judecătoria a amintit adresa nr._/12.03.2008, emisă de Primăria Sectorului 4 – Serviciul Disciplină în Construcții, nota de constatare din 17.04.2008, întocmită de Primăria Sectorului 4 – Serviciul Disciplină în Construcții, raportul de expertiză extrajudiciară din iunie 2008.
Cu toate acestea, expertul nu a dat un răspuns cert cu privire la legătura de cauzalitate dintre acțiunile pârâtului și degradările invocate de reclamantă, menționând că fisurile din locuința reclamantei pot avea drept cauză și traficul auto intens, nivelul ridicat al pânzei freatice sau tasările inegale datorate compoziției solului.
Relevante sunt precizările făcute de expert în legătură cu uzura fizică a imobilului. Astfel, s-a reținut că imobilul are o vechime de peste de 70 de ani, motiv pentru care acesta a fost afectat de cutremurele majore care au avut loc în această perioadă. De asemenea, modul constructiv al locuinței este inadecvat pentru asigurarea rezistenței și stabilității, în special din cauza zidăriei portante, fără sâmburi, planșe din beton armat și centuri.
În plus, expertul a constatat că locuința a fost realizată în două etape, prin adăugarea și alăturarea casei scărilor și a etajului, fapt ce poate oferi o explicație a formei și dimensiunilor crăpăturilor existente în casa scării.
În final, trebuie remarcat că, deși imobilul are o uzură de 80%, conform expertizei, reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor lucrări de modernizare sau a unei reparații generale. În răspunsul la interogatoriu, reclamanta a susținut că a procedat la consolidarea imobilului în anul 2003, în regie proprie, fără autorizație de construcție, însă nu a administrat nicio probă sub acest aspect.
Era necesar ca reclamanta să efectueze acele lucrări tocmai pentru ca instanța să compare starea imobilului ulterior consolidării cu cea din momentul introducerii acțiunii, putându-se stabili cu ușurință cauzele degradărilor.
Reclamanta nu deține înscrisuri care să constate starea imobilului anterior anului 2008, deși situația conflictuală cu pârâtul, cauzată de raporturile de vecinătate, exista cel puțin din anul 2006.
Chiar și în lipsa unor lucrări de consolidare, o constatare a stării locuinței, fie și prin intermediul unei expertize extrajudiciare, ar fi oferit instanței indicii importante asupra evoluției uzurii imobilului.
În aceste condiții, instanța a considerat că nu se poate stabili cu certitudine legătura de cauzalitate dintre acțiunile pârâtului și prejudiciul suferit de reclamantă. Activitatea pârâtului nu poate fi exclusă din procesul cauzal, însă nu poate fi reținută ca având valoare cauzală, în lipsa unor probe care să demonstreze intensitatea acesteia. Mai trebuie precizat că în dreptul civil dubiul profită debitorului, cel ce invocă producerea unui prejudiciu având obligația de a proba temeinic pretențiile sale.
Împotriva acestei sentințe, la data de 01.09.2011, reclamanta I. I. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 07.09.2011.
Prin decizia civilă nr. 1020A/29.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul; a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că: a admis în parte cererea, a obligat pârâtul să efectueze lucrările necesare aducerii imobilului proprietatea reclamantei în starea inițială, anterioară începerii lucrărilor de construcție și consolidare la imobilul proprietatea pârâtului sau a autorizat reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat intimatului către apelantă la plata sumei de 2.042,75 lei cheltuieli de judecată fond și apel (taxe de timbru, onorariu expert, onorariu avocat).
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a procedat la administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitatea construcții efectuată de expertul M. V., în concluziile căreia, ca răspuns la obiectivele de a se stabili dacă și în ce măsură lucrările executate de către pârâtul reclamant sunt de natură a determina deteriorarea imobilului proprietatea reclamantei pârâte; consecințele deja produse de lucrările executate; legătura de cauzalitate a lucrărilor efectuate și a degradărilor constatate la imobilul proprietatea reclamantei pârâte, acesta a arătat că modul de edificare a construcției pârâtului a afectat structura de rezistență și a cauzat și degradări construcției reclamantei prin faptul că în faza de consolidare a construcției de la nr. 5 s-au utilizat metode și utilaje neconforme, neadaptate la recomandările proiectantului de a nu produce vibrații și deplasări mari care să afecteze construcțiile învecinate.
Astfel, au apărut multiple fisuri la nivelul tavanelor, perimetral cu zone de rezemare pe pereții structurali, care au ca motiv de apariție elasticitatea mare a planșelor de lemn, în corelație cu vibrațiile la care a fost supusă clădirea în timpul consolidării de la nr. 5 (imobilul proprietatea pârâtului reclamant), dar și din cauza altor cauze posibile, cum ar fi trafic auto intens, nivelul ridicat al pânzei freatice, tasări inegale provocate de compoziția solului sau de alăturarea unor fundații inegale, la cote diferite.
Expertul a mai arătat că o altă cauză posibilă a degradărilor construcției reclamantei, care conduce la concluzia că nu se poate stabili o culpă indubitabilă și exclusivă în sarcina pârâtului pentru degradările structurii de rezistență este uzura fizică acumulată în timpul existenței construcției reclamantei, de la darea ei în folosință, în urmă cu cca. 70 de ani, asociată cu lipsa lucrărilor de reparații curente și a cel puțin unei lucrări de reparații capitale, bazate pe un proiect tehnic elaborat, de un proiectant autorizat, uzura și consecințe date de posibile evenimente excepționale care ar fi avut loc, precum explozii, incendii, inundații, dar mai ales de cutremurele din anii 1940, 1977, 1986, 1990 și 2004, ce au avut magnitudinea de peste 6 - 6,5 grade Richter.
Expertul a menționat că reclamanta nu a prezentat la efectuarea expertizei niciun fel de documentație referitoare la istoricul tehnic al construcției proprietatea sa, respectiv documentația tehnică de autorizare și de realizare a acesteia, precum și evoluția ulterioară, respectiv dacă aceasta a suferit modificări, transformări, reparații capitale, extinderi sau demolări, în toată perioada existenței construcției.
În apel, însă, apelanta reclamantă a depus documente din care a rezultat efectuarea unor lucrări de reparații în anul 2003, respectiv facturi fiscale de achiziționare de materiale de construcție, bonuri fiscale de plată a numeroase și diversificate materiale de construcții, plăți efectuate atât de reclamantă, cât și de persoana trecută ca fiind tatăl fiului acesteia, înscrisuri din care tribunalul a reținut că în anul 2003 reclamanta a efectuat lucrări de reparare și de consolidare a imobilului său.
Concluziile expertizei judiciare coroborate cu aceste înscrisuri, în opinia tribunalului, determină concluzia potrivit căreia în cadrul probei cu înscrisuri se poate avea în vedere și expertiza extrajudiciară administrată de reclamantă în fața primei instanțe, așa cum aceasta a susținut și prin motivele de apel, potrivit căreia crăpăturile sesizate de reclamantă din zona casei scării sunt reale, acestea fiind, după o analiză atentă, de dată recentă.
Prin urmare, lucrările de reparare, supraetajare și de consolidare efectuate de pârâtul reclamant la începutul anului 2008, prin modul în care au fost edificate, în mod evident pot fi reținute drept cauze de deteriorare a imobilului proprietatea reclamantei, în condițiile în care au fost de dată recentă, și nu cutremurele la care a făcut referire expertul.
Chiar dacă în mod evident toate aceste evenimente sunt elemente exterioare, deopotrivă cauzale, așa cum s-a arătat și mai sus, nu sunt de natură să înlăture răspunderea pârâtului, atâta timp cât în cauză au fost administrate suficiente probe de către apelanta reclamantă și care, coroborate, au dovedit pe de o parte faptul că apelanta a efectuat reparații capitale asupra imobilului său, iar pe de altă parte, că la cauzarea prejudiciului reclamantei a contribuit fapta ilicită și vinovată a pârâtului, evenimentele exterioare invocate de expert neînlăturând răspunderea pârâtului, ci doar antrenând eventual diminuarea despăgubirii.
Este adevărat că și intimatul pârât reclamant a depus la dosar un referat cu punctul de vedere al expertului B. B. M., care la data de 6.03.2008 a conchis că fisurile existente la imobilul proprietatea reclamantei nu se datorează lucrărilor de consolidare în curs, însă același expert și-a exprimat și alte puncte de vedere, cum este cel din data de 29.03.2008, prezentat și mai sus, prin care a precizat expres că, în urma constatărilor făcute la proprietatea de la nr. 3, crăpătura sesizată de reclamantă din zona casei scării este reală, aceasta fiind, după o analiză atentă, de dată recentă. Acest lucru vine în sprijinul reclamantei, că în faza de consolidare a construcției de la nr. 5 s-au utilizat metode și utilaje neconforme, neadaptate la recomandările proiectantului, de a nu produce vibrații și deplasări mare care să afecteze construcțiile învecinate.
Prin urmare, prima opinie exprimată în anul 2007 de expertul M. B. B. a fost contrazisă de concluziile raportului de expertiză judiciară, de înscrisurile depuse de apelanta reclamantă în apel și chiar de opinia exprimată ulterior, în anul 2008, de același expert, fapt ce determină concluzia potrivit căreia apărările intimatului pârât în sensul că probele administrate nu au dovedit că deteriorarea imobilului reclamantei și starea acestuia nu ar fi cauzate de o acțiune culpabilă a pârâtului și că nu există vreo legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul pretins sunt neîntemeiate.
Chiar dacă în privința legalității autorizației de construire există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins atât cererea de anulare a autorizației de construire, cât și excepția de nelegalitate a acesteia, aceasta nu înseamnă că utilizarea de către intimatul pârât a unor metode și utilaje neconforme, neadaptate la recomandările proiectantului de a nu produce vibrații și deplasări mari, care să afecteze construcțiile învecinate, nu reprezintă o faptă ilicită și vinovată a pârâtului care a contribuit în mod evident la cauzarea prejudiciului reclamantei.
Tribunalul a considerat că se impune a se avea în vedere și raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în luna iunie 2008 de expertul I. G., potrivit cărora fisurile de la imobilul din .. 3 au fost generate de realizarea imobilului din .. 5, acestea au apărut din cauza lucrărilor neconforme cu proiectul și expertiza efectuată de la imobilul nr. 5, în susținerea acestei concluzii expertul având în vedere și constatările făcute de inspectorul Inspectoratului de Stat în Construcții, care a constatat lipsa documentelor care să ateste executarea lucrărilor conform proiectului. Fisurile au fost cauzate de execuția defectuoasă a lucrărilor de consolidare și, în special, în faza demolării parțiale a elementelor de construcție și intervenție în afara proprietății.
Aceste concluzii se coroborează cu aspectele evidențiate în urma analizării probelor menționate mai sus.
Toate aceste probe administrate, care în majoritatea lor au conchis o modalitate defectuoasă de realizare a lucrărilor de către intimatul pârât, în opinia tribunalului au determinat concluzia potrivit căreia nu poate avut în vedere raportul de expertiză efectuat de expertul M. V., care a conchis că fisurile de la imobilul nr. 3 nu au fost produse de consolidarea și supraetajarea de la imobilul nr. 5, care până la data efectuării expertizei – 6.05.2008 au respectat în totalitate toate prescripțiile proiectului nr. 262/2007, având alte cauze așa cum au fost evidențiate în acea expertiză.
Tribunalul a constatat, așadar, că în cauza dedusă judecății este vorba despre o situație complexă în care la cauzarea prejudiciului au contribuit, împreună, atât fapta ilicită și vinovată a persoanei, cât și un eveniment exterior, insuficient pentru a înlătura total vinovăția persoanei. Întrucât în acest caz, vinovăția există, simpla împrejurare că faptei ilicite i s-a adăugat, în concurs, un element exterior, deopotrivă cauzal, nu este de natură să înlăture răspunderea.
Cel mult, în acest caz, se va putea pune o problemă de diminuare a despăgubirii, și aceasta dacă și în măsura în care se va dovedi întinderea participării cauzale a faptei ilicite a autorului, față de participarea concurentă a elementului exterior; dacă o asemenea departajare cauzală nu se va putea face, în literatura de specialitate s-a stabilit că riscul evenimentului exterior, va trebui să fie suportat, în final, de către autorul faptei ilicite, care va trebui să acopere întregul prejudiciu.
Împotriva acestei decizii, la data de 20.03.2013 a declarat recurs intimatul pârât B. I. V., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 26.03.2013.
În motivarea cererii sale, recurentul pârât a arătat că tribunalul nu a indicat lucrările pe care trebuie sa le execute, solicitând să se constate că decizia este incertă.
La dosar nu există niciun document care să facă referire la starea inițială a clădirii situate la adresa din .. 3, sector 4, astfel încât să se poată determina degradările produse după ce a început lucrările de construcții; de altfel, intimata reclamantă nu a respectat indicațiile Disciplinei în Construcții de a angaja un expert M.T.C.T. (Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului) și încearcă să inducă instanța în eroare prin declarații false și înșelătorii.
Nici expertul judiciar desemnat, nici experții angajați de părți nu au descris cu certitudine starea clădirii învecinate înainte de începerea lucrărilor și care sunt degradările produse pe parcursul executărilor lucrărilor de construcții.
Intimata reclamantă nu a făcut dovada stării clădirii în momentul începerii lucrărilor de construcții. Chiar dacă aceasta a depus la dosar mai multe înscrisuri despre care pretinde că reprezintă dovezi certe cu privire la lucrările executate la casa proprietatea sa, recurentul pârât a solicitat să se constate că aceasta nu a adus probe certe că materialele cumpărate au fost înglobate în lucrările de reparare a clădirii. În sprijinul acestei concluzii vin și rapoartele de expertiză care nu fac referire la acest aspect. Intimata reclamantă a încălcat grav legislația în domeniul construcțiilor, efectuând o . lucrări fără autorizație de construcție, punând în pericol atât cele două clădiri, cât și viața locatarilor.
Instanța nu a ținut cont de opinia expertului tehnic judiciar desemnat chiar de către aceasta în mod aleatoriu și de celelalte verificări efectuate de instituțiile abilitate, ci de o expertiză parte efectuată de o persoană neatestată M.L.P.A.T. (Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului) în domeniul construcțiilor și al rezistenței.
Pe parcursul executării lucrărilor de execuție, au fost respectate proiectele și indicațiile specialiștilor în domeniu. Recurentul pârât a arătat că a luat măsurile necesare pentru ca specialiști din domeniu să urmărească lucrările de construcții, inclusiv să supravegheze calcanul casei vecine, și de intervenție în regim de urgență în cazul în care s-ar produce degradări.
Având în vedere cele de mai sus, recurentul pârât consideră ca nu sunt întrunite cerințele esențiale care să angajeze răspunderea sa civilă delictuală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
La data de 16.05.2013, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a arătat în primul rând că recursul este lovit de nulitate absolută, întrucât nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele prezentate în susținerea lui sunt infirmate de actele existente la dosar.
Astfel, instanța de apel a decis să acorde apelantei I. I. nici mai mult decât s-a cerut și nici ce nu s-a cerut, respectiv a obligat pârâtul să efectueze lucrările necesare aducerii imobilului proprietatea reclamantei în starea inițială, anterioară începerii lucrărilor de construcție și consolidare la imobilul proprietatea pârâtului sau a autorizat reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
În consecință, lucrările ce trebuie efectuate se referă la eliminarea crăpăturilor și fisurilor apărute în zona scării, respectiv în calcanul alipit de imobilul pârâtului, în timpul operațiilor de demolare și consolidare executate de către recurentul pârât B. I. V. la imobilul său.
Din expertizele existente la dosar rezultă totodată și starea inițială a imobilului proprietatea sa, precum și faptul că aceste crăpături au apărut după începerea lucrărilor de demolare și consolidare la imobilul de la nr. 5, proprietatea pârâtului, aspecte sesizate și de instanța de apel prin coroborarea expertizei judiciare, a expertizelor extrajudiciare și a celorlalte înscrisuri depuse în apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, recurentul pârât a depus la dosar adresa nr. P.8.1./26/18.02.2013 emisă de Sectorul 4 al Municipiul București Primar – Arhitectul Șef – Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cu titlu prealabil, Curtea reține, cu privire la argumentele recurentului pârât legate de stabilirea în sarcina sa a unei obligații cu un obiect nedeterminat și de admiterea unei probe inadmisibile, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, că este incident cel de-a cincilea motiv de recurs, care vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
Pe cale de consecință, urmează să respingă excepția nulității recursului ca nefondată.
II.1. Prin decizia civilă recurată, recurentul pârât a fost obligat să efectueze lucrările necesare aducerii imobilului proprietatea reclamantei în starea inițială, anterioară începerii lucrărilor de construcție și consolidare la imobilul proprietatea pârâtului.
Din dispozițiile art. 948 pct. 3 și 964 vechiul Cod civil rezultă că, în regulă generală, obiectul unei obligații trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil.
Cu toate acestea, în cazul obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, legea obligă instanța să determine în mod precis obiectul dispozițiilor sale, de vreme ce pune la dispoziția părții interesate mijloace juridice prin care să se stabilească înțelesul dispozitivului (art. 2811 și art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă), iar hotărârile susceptibile de executare silită trebuie să poată fi puse în executare. Este de menționat faptul că executarea hotărârilor judecătorești este garantată de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, instanța de contencios european statuând că „dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă (fără efect) în detrimentul uneia dintre părți” (cauza Philis împotriva Greciei, hotărârea din 27.08.1991).
Pe de altă parte, existența acestor mijloace juridice prin care să se stabilească înțelesul dispozitivului nu exclude posibilitatea invocării aspectului în discuție pe calea recursului, situația nefiind similară aceleia a omisiunii pronunțării asupra unui capăt de cerere, când partea are la dispoziție numai procedura completării dispozitivului, prevăzută de art. 2812 Cod procedură civilă, întrucât concomitent cu adoptarea acestui text de lege s-a abrogat teza inițială a art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă (care enumera între motivele de casare și nepronunțarea asupra unui capăt de cerere).
Sintetizând, Curtea reține că, așa cum s-a stabilit printr-o jurisprudență constantă și în doctrina de specialitate, în dispozitiv instanța este obligată să rezolve concret toate cererile formulate de părți, dispozitivul hotărârii trebuind să cuprindă toate mențiunile necesare pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare, iar aceste reguli de drept referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivul hotărârii, deduse pe cale de interpretare din art. 261 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, constituie forme de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității virtuale.
Aplicând aceste considerații teoretice în cauza de față, Curtea constată că sintagma „lucrările necesare” nu este suficient de precisă pentru a putea fi pusă în executare, fiind necesară o individualizare a lor prin obiect.
Mai mult decât atât, „starea inițială” constituie un element al situației de fapt care trebuia de asemenea stabilită de instanță în concret, corespunzând conceptului juridic de cercetare în fond a cauzei.
2. Sub un alt aspect, Curtea reține că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe o parte din concluziile expertului specialitatea construcții M. V. care a efectuat expertiza administrată în primă instanță, coroborată cu înscrisuri depuse în apel din care a tribunalul a reținut efectuarea de către intimata reclamantă a unor lucrări de reparații în anul 2003, având în vedere totodată și raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul I. G..
Este de menționat că expertul M. V. a arătat, în limita competențelor pentru care este autorizat, următoarele: cu privire la obiectivul nr. 1, că nu poate să verifice în ce măsură lucrările efectuate de pârât respectă autorizația de construire și reglementările de urbanism, întrucât nu i-a fost pusă la dispoziție documentația ce trebuia întocmită în timpul execuției de către constructor, privind recepția lucrărilor; cu privire la obiectivul nr. 2, că autorizația de construire și condițiile stipulate în aceasta respectă reglementările de urbanism aplicabile și dispozițiile legale privind disciplina în construcții, cu condiția verificării proiectului construcției, atât înainte cât și după realizarea supraetajării, de către un expert M.L.P.A.T., care să stabilească posibila apariție a unor tasări inegale, datorate alăturării fundațiilor inegale, aflate la cote inegale, fără subzidire; cu privire la obiectivele nr. 3, 4 și 5, că modul de edificare a construcției pârâtului a afectat structura de rezistență și a cauzat și degradări construcției reclamantei prin faptul că în faza de consolidare a construcției de la nr. 5 s-au utilizat metode și utilaje neconforme, neadaptate la recomandările proiectantului de a produce vibrații și deplasări mari care să afecteze construcțiile învecinate, fiind indicate totodată și alte cauze posibile, cum ar fi trafic auto intens, nivelul ridicat al pânzei freatice, tasări inegale datorate compoziției solului sau alăturării unor fundații inegale, la cote diferite, dar și uzura fizică acumulată în timpul existenței construcției reclamantei, de la darea ei în folosință, în urmă cu circa 70 de ani, asociată cu lipsa lucrărilor de reparații curente și a cel puțin unei reparații capitale, precum și cu modalitatea de edificare a construcției, inadecvată pentru asigurarea rezistenței și stabilității, conform actualelor norme de proiectare antiseismică; cu privire la obiectivele nr. 6 și 7, că stabilirea măsurilor tehnice necesare pentru readucerea imobilului proprietatea reclamantei la starea inițială și a costurilor necesare se face de către specialiști cu activitate în construcții, atestați tehnico-profesional de către comisii organizate de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, citând în acest sens art. 1 și 15 din H.G. nr. 925/1995; cu privire la obiectivul nr. 8, că întrucât construcția pârâtului a ajuns la înălțimea de 7,98 m, se produce o lipsă de însorire și de iluminare naturală a construcției reclamantei.
În aceste condiții, instanțele ar fi trebuit să solicite pârâtului să depună toată documentația aferentă realizării construcției (adică nu numai cea din faza de proiectare, ci și pe cea din faza de execuție, inclusiv procese verbale întocmite cu ocazia îndeplinirii etapelor astfel cum au fost planificate).
Ca o observație generală, expertul nu numai că nu putut răspunde la obiectivul nr. 1, ci de asemenea și-a declinat competența în privința obiectivelor nr. 2, 6 și 7 și nu a răspuns la obiectivele 3, 4 și 5, deoarece nu a indicat cauza/cauzele certe ale degradărilor produse la imobilul proprietății reclamantei, ci a enumerat cauze posibile. În plus, nu și-a fundamentat concluziile pe reglementările tehnice publicate pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pe lucrările de specialitate în domeniul „Rezistență și stabilitate pentru construcții civile” (înființat prin H.G. nr. 1/2013), fapt explicabil prin aceea că nu are specializarea corespunzătoare.
Astfel, față de dispozițiile H.G. nr. 731/1991 pentru aprobarea
„Regulamentului de atestare tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții” și ale Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 777/2003 pentru aprobarea reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții”, Curtea constată că expertiza ar fi trebuit efectuată de un expert având domeniul de atestare A1 (rezistență și stabilitate pentru construcții civile, industriale, agrozootehnice; energetice; telecomunicații; miniere; edilitare și de gospodărie comunală cu structură din beton, beton armat, zidărie, lemn) și, dacă acesta ar fi considerat necesar, cu participarea unui expert având domeniul de atestare Af (rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor și a masivelor de pământ).
Prin urmare, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt relevante în cauză era necesară părerea unui/unor experți de specialitate, în condițiile 201 Cod procedură civilă. Specialitatea corespunzătoare este „Rezistență și stabilitate pentru construcții civile, industrial, agrozootehnice, energetice, telecomunicații, miniere, edilitare și de gospodărie comunală - cu structură din beton, beton armat, zidărie, lemn”, introdusă prin Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 199/c/18.01.2010. Prin urmare, expertiza trebuia efectuată de experți cu această specialitate, cum sunt, în prezent, G. I.-C., care figurează pe lista Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Iași, G. A.-M., care figurează pe lista Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul B., și V. V., care figurează pe lista Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Gorj (site-ul Ministerului Justiției), sau eventual de experți tehnici specialitatea construcții, care se regăsesc însă în același timp și pe lista experților atestați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, publicată pe site-ul acestei instituții (construcții/atestări tehnico-profesionale), în domeniul A1 - cum sunt, în prezent, experții B. G., Cost P., D. H., E. C., M. O., N. T., S. C. L., Ș. A. G., S. I.. Dacă expertul astfel desemnat va considera necesar, expertiza va fi efectuată de trei experți, al doilea urmând a fi numit în aceleași condiții, iar cel de-al treilea potrivit regulilor stabilite de art. 201 alin. 3 Cod procedură civilă dintre experții atestați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în domeniul Af.
Față de aceste considerente, reținând și că administrarea acestei expertize este incompatibilă cu structura recursului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere urmează să dispună efectuarea expertizei de către un expert sau, după caz, trei experți având specialitatea/specialitățile corespunzătoare.
Obiectivele expertizei vor fi, în principiu: - să se stabilească starea construcției (cu indicarea fisurilor existente) proprietatea reclamantei anterior lucrărilor de consolidare și supraetajare a imobilului existent, efectuate de către pârât; - să se determine lucrările necesare aducerii construcției, astfel cum se prezenta aceasta anterior lucrărilor sus menționate, la o stare corespunzătoare din punct de vedere al rezistenței și stabilității, precum și valoarea acestora; - să se să se stabilească starea construcției (cu indicarea fisurilor existente) proprietatea reclamantei posterior lucrărilor de consolidare și supraetajare a imobilului existent, efectuate de către pârât (dacă există o evoluției a situației acesteia, să fie descrisă); - să se identifice cauza/cauzele deteriorării construcției proprietatea reclamantei; - dacă există și alte cauze în afară de lucrările efectuate de pârât, să se determine lucrările necesare aducerii construcției, astfel cum s-ar prezenta aceasta în prezent strict ca urmare a lucrărilor efectuate de pârât, la o stare corespunzătoare din punct de vedere al rezistenței și stabilității, precum și valoarea acestora; - să se determine prejudiciul suferit de reclamantă (ca diferență între cea de-a doua valoare obținută de expert și prima).
În prealabil, instanța de apel va solicita toată documentația deținută de pârât în legătură cu lucrările de consolidare și supraetajare a imobilului existent, care vor fi puse la dispoziția expertului. De asemenea, dacă acesta va considera necesar, va stabili pe bază probei testimoniale metodele și utilajele folosite la realizarea acestor lucrări.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, trebuie să se țină seama de faptul că art. 274 Cod procedură civilă (text ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească toate cheltuielile de judecată), astfel cum este interpretat printr-o jurisprudență constantă, are în vedere partea care a câștigat irevocabil procesul. Or, dacă s-ar statua în mod favorabil la momentul actual asupra solicitării formulate de intimata reclamantă, această regulă de drept, pentru ipoteza respingerii cererii principale, nu ar mai fi respectată, întrucât nu există într-un asemenea caz niciun mijloc procedural ce ar putea fi folosit de cealaltă parte pentru a înlătura respectiva dispoziție a instanței ce a trimis cauza spre rejudecare, cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Admite recursul declarat de recurentul pârât B. I. V. împotriva deciziei civile nr.1020 A din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. I..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex.2/25.06.2013
T.B. Secția a III-a Civilă - I. P.
- I. L. M.
Jud. sector 4 București - I. O. P. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1191/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
