Legea 10/2001. Decizia nr. 1105/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 2734/2/2013
Dosar nr._
(721/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1105
Ședința publică de la 17 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 1292 din 15.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. S. C. și cu intimatul-pârât G. R..
Cauza are ca obiect –Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-reclamant S. dan S. C., personal și asistat de avocat M. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 14.06.2013, emisă de Baroul O., pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât M. Administrației și Internelor intimatul-pârât G. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul intimatului-reclamant depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Menționează că recurentul-pârât prin motivele de recurs nu a indicat temeiurile de drept, ceea ce îndreptățește instanța de recurs să dispună aplicarea dispozițiilor art.306 din Codul de procedură civilă, apreciind că este un recurs nemotivat.
Deși se invocă ca și motiv de recurs, o eronată interpretare a situației de fapt, acest aspect nu este dovedit și nu se poate constitui ca un motiv de recurs legal și temeinic în conformitate cu dispozițiile art.304 din Codul de procedură civilă.
În situația în care se va trece peste istoricul pe care l-a prezentat recurentul-pârât, solicită a se avea în vedere că niciunul din motivele învederate nu se încadrează în dispozițiile legale și nu se regăsește în lucrările și probele administrate în cauză.
La întrebarea instanței, cu privire la suprafața de teren de 136 mp, avocatul intimatului-reclamant învederează că este o solicitare pe care a formulat-o recurentul-pârât și în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză topografică referitor la acest element de reper și față de fotograma întocmită în anul 1953.
Arată că nici intimatul-reclamant nu a fost de acord în totalitate cu aceste concluzii ale raportului de expertiză, însă acestea au respectat principiul restituirii în natură a imobilului în situația în care se află în prezent, deși pe parcursul timpului o parte din terenuri au mai fost ajustate existând un drum de acces spre drumul care duce la Valea Ursului. Expertul a poziționat corect imobilele în teren și față de aceste imobile a avut în vedere actul care reprezintă titlul de proprietate al autoarei intimatului-reclamant și în funcție de care s-au poziționat în teren construcțiile și terenul aferent astfel cum se regăsesc în prezent. Din acest punct de vedere expertiza topografică a îndeplinit obiectivele instanței, având în vedere că, instanța, din oficiu a solicitat și s-au obținut lămuriri și precizări suplimentare deoarece schițele topografice și raportul de expertiză care au stat la baza pronunțării sentinței să corespundă situației reale din prezent.
Consideră că instanța de apel a respectat toate principiile și probele administrate de către instanța de fond în complexitatea acestora, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 29.09.2009 sub nr._/3/2009, reclamantul S. C. D. S., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a formulat contestație împotriva DECIZIEI nr. 196 din 21.08.2009 emisa de pârâta în procedura Legii 10/2001, prin care a fost respinsa cererea de restituire în natura formulata de autoarea sa P. C., decizie ce i-a fost comunicata la data de 1 septembrie 2009, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației ca întemeiata și anularea deciziei contestate și pe cale de consecința restituirea în natura a bunurilor imobile - casa de locuit în suprafața construita de 118 mp și terenul aferent în suprafața de 5465 mp teren intravilan - bunuri situate în . și aflate în prezent în posesia și administrarea ISU Argeș, unitate subordonata paratei și obligarea pârâtei la plata integrala a cheltuielilor ocazionate de acest litigiu.
În motivarea contestației sale, reclamantul arată că este unicul moștenitor legal acceptant în calitate de fiu descendent grad I al autoarei P. C., care a decedat la data de 27 sept. 2002.
Autoarea sa a formulat în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001, notificare prin care a solicitat restituirea în natura a bunurilor imobile situate în ., notificarea 2205 din 24.10.2001.
Bunurile imobile proprietatea sa sunt - un imobil casa de locuit parter plus etaj și construcții gospodărești anexe împreuna cu suprafața de 5465 mp teren intravilan aferent construcțiilor.
La data de 15.11.1938, autoarea reclamantului, P. C., născuta C. a primit de la părinții săi prin act dotal terenul revendicat situat pe raza comunei Gura Boului județul O. - în prezent ..
Pe acest teren autoarea a construit prin forte proprii și în regie proprie o casa de locuit care a avut în permanenta aceasta destinație, fiind folosita de autoare și de familia sa.
In anul 1950 imobilele au fost preluate fara titlu, în mod abuziv, de statul comunist, în acestea funcționând Comisariatul M. al Raionului Vedea pentru perioada anilor 1950-1964.
Ulterior, imobilele au mai fost folosite fara titlu legal de cooperativa de consum din ., fara ca vreunul dintre posesorii acestor imobile sa poată dovedi o modalitate de dobândire sau un titlu legal asupra lor, așa cum rezulta din evidentele Primăriei comunei Vedea - bunuri confiscate.
In inventarul bunurilor proprietatea privata a comunei Vedea jud. Argeș cu nr. 350 din 18.03.1993, imobilele figurează la poziția 21 din lista de inventar ca locuința tâmplărie cooperativa de consum confiscata de la P. C..
În anul 1995, când a intrat în vigoare legea 112/1995, autoarea P. C. a formulat cerere de restituire în natura a casei de locuit și a terenului aferent, situație în care prin Procesul verbal din 26 iulie 1996 a Comisiei Locale Vedea pentru aplicarea legii 112/1995 la punctul 7 se propune restituirea în natura a casei de locuit împreuna cu anexele gospodărești și cu terenul aferent proprietarei.
În același an, prin Hotărârea 76 din 10 septembrie 1996 Comisia Județeană de fond funciar Argeș validează propunerea comisiei locale Vedea pentru suprafața de 1,5 ha teren ocupat cu curți construcții în intravilanul comunei Vedea-Arges.
Concomitent cu procedura declanșata de proprietara de drept a bunurilor în litigiu de recuperare în baza Legii 112/1995, statul roman prin H.G. nr. 1231 din nov. 1996 a dispus, printr-o măsura considerata abuziva de naționalizare forțată, trecerea imobilelor din administrarea Consiliului Local Vedea în administrarea Ministerului de interne, care le deține și le folosește și în prezent.
Face mențiunea ca imobilele proprietatea autoarei au reprezentat locuința sa statornica și principala, autoarea nu a făcut parte din niciuna din categoriile avute în vedere de regimul comunist pentru naționalizare și din toate evidentele scriptice aflate în prezent în Arhivele Statului și ale Primăriei Vedea nu rezulta ca imobilele ar fi fost preluate în baza unui anumit temei juridic, fie el chiar și formal, fiind bunuri preluate de stat fara nici un titlu.
După declanșarea procedurii instituite de Legea 10/2001 a urmat un sir de formalități excesive și tergiversări din partea paratei, care au durat peste 8 ani, timp în care autoarea a și decedat, probabil pe acest eveniment mizând și pârâta.
Din an în an cererile paratei s-au diversificat și înmulțit, cerându-se mereu noi și noi pretinse documente, care deja erau depuse de proprietara, unele dintre ele frizând chiar și absurdul, cum ar fi istoricul de rol, sau o presupusa dar inexistenta inadvertența.
În cele din urma, fara a mai respecta procedura susținerii cererii în fața deținătoarei, a primit aceasta decizie considerata a fi data contra realității.
Deși din cuprinsul H.G. 1231/1996 rezulta cu claritate ca pârâta a primit în administrare un imobil casa de locuit în suprafața construita de 118 mp. și terenul aferent de 5465 mp în ., din decizia paratei rezulta o situație inexplicabila, și anume ca în prezent aceasta nu mai deține decât 136 mp. teren intravilan din suprafața totala de teren, fara a motiva unde anume a ajuns diferența din suprafața de teren, pana la 5465 mp.
Nu rezulta cum a pierdut pârâta posesia asupra acestui teren și sub ce forma juridica. Motivarea deciziei este neconforma Legii 10/2001 și a situației de fapt.
Chiar daca pârâta nu mai are în prezent toata suprafața de teren cu care a împroprietărit-o G. R., totuși, prin decizia de soluționare a contestației, trebuia și putea, sa dispună restituirea casei-de locuit și a terenului care mai exista în prezent în posesia sa.
De asemenea, pârâta avea obligația legala de a indica persoana fizica sau juridica deținătoare a diferenței de teren din suprafața totala primita în anul 1996.
Este nelegala și contrarie dispozițiilor art. 7 și 9 din Legea 10/2001 măsura luata de pârâta, de a propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile proprietatea autoarei, care exista în realitatea lor fizica, au fost preluate fara nici un titlu iar restituirea lor în natura este nu numai posibila dar și singura varianta ceruta expres de proprietara bunurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 2 lit. h, 7, 9, 20, 21, 24 din Legea nr.10/2001, art. 480, 481, 492, 494 Cod Civil, art. 41 din Constituția R..
Prin întâmpinarea înregistrata in 26-01-2010, paratul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin sentința civilă nr.1292/15.06.2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. C. D. S. în contradictoriu cu MINISTRUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR; a dispus anularea deciziei 196/21.08.2009; a dispus restituirea imobilului - teren în suprafață de 4561 mp (astfel cum este identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert S. I.) și construcția de 118 mp; a obligat pe reclamant să mențină afectațiunea imobilului restituit(teren și construcție) pe o perioadă de 3 ani; a obligat pârâtul MAI la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că din probele administrate a rezultat că prin notificarea – filele 10-12- trimisa prin executor judecatoresc in 29 octombrie 2001 catre Unitatea de Pompieri din .. C. a solicitat in temeiul art. 20, 21 si 22 din Legea 10/2001 restituirea imobilului – teren de 5465 mp si constructie - casa de locuit de 118 mp. In motivare a aratat ca este mostenitoarea lui P. I A. si ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu in 1951 ( autoritatile statului totalitar au obligat-o sa paraseasca imobilul).
La data de 27 septemebrie 2002 s-a inregistrat decesul notificatoarei, reclamantul S. C. D. fiind unul din cei doi mostenitori potrivit certificatului de mostenitor 10/25 iunie 2004 ( fila 129).
Prin decizia 196/_ a Ministerului Administratiei si Internelor data in solutionarea notificarii 2204/2001( filele 7-8) s-a retinut ca S. C. D. S. este persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru terenul de 136 mp. S-a retinut in motivare ca din suprafata de teren ce face obiectul notificarii numai suprafata de 136 mp este in administrarea Ministerului. Intrucat suprafata de teren este afectata de amenajari de utilitate publica, nu se poate dispune restituirea in natura.
Cu privire la proprietatea asupra imobilului, reclamantul infatiseaza contractul dotal din 15.11.1938 – filele 14-16 prin care P. C. si G. C. au constituit ca dota la incheierea casatoriei lui C. C. cu A. P. dreptul de proprietate asupra terenului de 1 hectar si jumatate cu pozitionarea specificata la pct 3 din contract – fila 14 verso. La intocmirea raportului de expertiza de catre expertul V. C. – filele 102-111 – solicitat de M. notificat s-a concluzionat ca terenul din actul dotal are configuratia potrivit schitei de la fila 108. Teza reclamantului este ca terenul din actul dotal are pozitionarea astfel cum e redat in schita de la fila 113.
Expertul desemnat de instanta a concluzionat ca terenul din actul dotal are pozitionarea astfel cum e redata in schita de la fila 266. Aceeasi este in parte si concluzia expertului M. L. ( raport de exeprtiza extrajudiciara – filele 186-191). In dezbatere sunt pozitionarea unghiului drept al triunghiului – forma in care este descris terenul in actul dotal (obiectia paratului este ca unghiul de 90 de grade este in borna hectometrica 3 ). Aceasta obiectie nu poate fi primita deoarece potrivit descrierii pozitiei terenului din actul dotal, prima indicatie pe care actul o da este vecinatatea de rasarit, incepand de la hectometrul 3 iar aceasta latura nu poate fi ipotenuza triunghiului – astfel cum propune parata, ci una din perpendiculare. In plus, expertul a aratat ca propunerea paratului nu este in conformitate cu imaginea fotogramei din 1953 – aceasta potrivit expertului este o marturie cartografica in urma prelucrarii zborului fotogrammetric din anul 1953 ). Limitele conturului propus de parata nu sunt conforme cu limitele existente pe imaginea fotogramei, limitele terenului se suprapun cu drumul de acces catre Valea Ursului si padure. In plus, potrivit descrierii din contract, latura de 250 de mp este cea care ajunge de la est la vest.
Cat priveste propunerea reclamantului – fila 282- pozitionarea unghiului drept pe soseuaua P. – Dragasani, in borna hectometrica 3 ( fila 323), aceasta nu respecta descrierea potrivit cu care lungimea de 250 de mp este pe latura de nord a terenului. In plus, nu respecta limitele din fotograma, potrivit concluziilor expertului – fila 319.
Cu privire la cererile de restituire a terenului ( si a imobilului – casa - ) si cu privire la evidentele privind preluarea acestora, Tribunalul a retinut urmatoarele: prin cererea inregistrata in_ adresata Primariei Vedea ( fila 9 ), P. C. a solicitat restituirea terenului de 10 ha si a casei contruite in 1945.
In lista cu bunurile din patrimoniul public si privat de interes local intocmita de Subcomisia pentru inventarierea patrimoniului public si privat al comunei Vedea – filele 18-20, la pozitia 21 figureaza o locuinta tamplarie cooperativa de consum confiscata de la P. C..
O cerere de restituire a constructiei a fost formulata si in_ – fila 22.
Potrivit adeverintei din_ a Primariei comunei Vedea – fila 24 – autoritatea administrativa publica locala a certificat ca imobilul – constructie de la pozitia 21 din lista de inventar mentionata anterior a apartinut lui P. C.. Prin procesul-verbal din_ – filele 25-26, intocmit pentru solutionarea cererii lui P. C. pentru restituirea in natura a casei de locuit, s-a retinut ca intrucat in cauza nu se face dovada in baza carui act constructia a trecut in proprietatea statului, Comisia propune a se restitui casa de locuit. Prin Hotararea nr.76/10.09.1996 – fila 27 s-a validat propunerea comisiei comunale de fond funciar Vedea pentru restituirea catre P. C. a suprafetei de 1,50 ha teren agricol intravilan ocupat de curti, constructii si anexe gospodaresti pe anexa 3. Cererea de restituire intemeiata pe dispozitiile Legii 112/1995 a fost respinsa prin hotararea din 5.02.1997- fila 28.
Cat priveste preluarea bunului de catre stat, Tribunalul a retinut lista de inventar din 1993 si tabelul intocmit de Comisariatul M. Vedea - fila 31 in care o casa de 6 camere donata de C. G. Sfatului Popular figureaza ca si constructie folosita de acest comisariat – filele 31 - 32. Un contract de donatie nu exista insa pentru a justifica aceasta mentiune.
Prin Hotararea de Guvern 1231/ 20 noiembrie 1996 s-au transmis in administrarea Ministerului de Interne constructia de 118 mp si 5465 – teren aferent, de la Consiliul Local al Comunei Vedea – fila 50. Ca imobilul casa ce face obiectul hotararii de guvern este acelasi cu cel cerut spre restituire de P. C. rezulta din hotararea din 5.02.1997, potrivit cu care imobilul este ocupat de o subunitate a Grupului de Pompieri Arges. De asemenea potrivit raportului de expertiza in constructii ( filele 215-218 ) s-a concluzionat ca imobilul constructie de 118 mp se afla in administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta a Judetului Arges- fostul G. de Pompieri Vedea. Cat priveste terenul, tribunalul a reținut ca acesta a apartinut autoarei reclamantului, fiind acum – in parte - in administrarea paratului, fara ca acesta sa justifice drepturile autorului sau – Consiliul Local – asupra imobilului. Mai mult, Consiliul Local a propus restituirea imobilului recunoscand dreptul la restituire al autoarei reclamantului.
Avand in vedere ca persoana notificata detine imobilul – parte din terenul de_ de mp si anume suprafata de 4561 mp- si imobilul constructie de 118 mp, preluat de stat fara titlu in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 2 lit i din legea 10/2001. Potrivit probelor astfel cum au fost retinute si interpretate, Tribunalul a retinut ca paratul este administratorul bunului astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza potrivit disp. art. 21 din Legea 10/2001 urmand a dispune restituirea bunului. Potrivit plansei nr. 6 a raportului de expertiza – fila 258, Tribunalul a reținut că amenajarile existente pe teren – camin, retea apa, rezervor subteran, camin retea canalizare, cofret retea gaze naturale, cismea apa, traseu suprateran gaze – deservesc numai imobilul din Calea Dragasani nr. 163, nefiind in acest sens amenajari de utilitate publica a caror existenta pe teren sa faca imposibila restituirea potrivit disp. art. 10 alin.2 din Legea 10/2001. Cat priveste constructiile aflate pe teren, altele decat casa de locuit ce a apartinut autoarei reclamantului si evidentiate in aceeasi plansa a raportului de expertiza, precum si in suplimentul la raportul de exepertiza constructii – filele 306-309, acestea sunt constructii edificate de autoarea reclamantului(remiza si magazie) iar celelalte constructii – ghereta si grup sanitar sunt constructii provizorii, nefacand imposibila restituirea in natura potrivit disp. art. 10 alin. 3 din Legea 10/2001. Cererea precizatoare – privind restituirea anexelor gospodaresti - de la fila 325 a fost depusa peste termenul prevazut de art. 132 C.p.civ si peste termenul prevazut de 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Avand in vedere ca imobilul este folosit pentru activitatea subunitatii de pompieri, Tribunalul a considerat că face parte din categoria imobilelor enumerate de Anexa 2 lit. a pct. 3 din Legea 10/2001 fiind aplicabile dispozitiile art. 16 alin.1 din Legea 10/2001
Potrivit dispozitiilor art. 274 C.p.civ., cheltuielile de judecata facute de reclamant urmeaza a fi suportate de parat și urmeaza a-l obliga pe parat la plata sumei de 5000 de lei ( 2500 de lei - onorariu platit avocatului + 1500 de lei +1000 de lei onorarii platite pentru efectuarea expertizelor).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Administrației și Internelor – Direcția Generală Juridică criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se susține că imobilul ce a făcut obiectul notificării este compus din casă de locuit (118 m.p.) și teren în suprafață de 5465 m.p., din care M.A.I. are în administrare numai 136 m.p. Pe teren au fost edificate amenajări subterane, conductă de gaz, alimentare apă potabilă, canalizare și rețea electrică.
Susține că instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, deoarece prin H.G. nr.1231/1996 s-a aprobat transmiterea cu plată a unui imobil în suprafață construită de 1260 m.p. situat în ., din patrimoniul S.C. Elar S.A. Pitești, în proprietatea publică a statului și administrarea M.A.I.
Potrivit art.2 din acest act normativ, s-a aprobat transmiterea fără plată a unui imobil în suprafață construită de 118 m.p. și a terenului aferent în suprafață de 5465 m.p., din administrarea Consiliului Local al Comunei Vedea în administrarea M.A.I.
Se mai susține că notificatorul a dovedit atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și dreptul de proprietate al antecesoarei sale, P. C., asupra imobilului solicitat, însă pe acest teren aflat în administrarea I.S.U.J. Argeș sunt amplasate mai multe construcții definitive și provizorii, din care o parte au fost naționalizate, iar altele realizate din fondurile statului.
Pentru identificarea imobilului, construcție și teren, instanța a dispus o expertiză topografică și în construcții, însă instanța nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de recurent, rezultând astfel diferențe în ceea ce privește suprafața de teren, datorate faptului că la preluarea datelor de identificare ale imobilului nu au fost obținute prin măsurători cadastrale. Astfel, prin modificarea lungimilor laturilor, astfel cum erau consemnate în actul dotal, s-a mărit suprafața de teren la 16.133 m.p., față de cea de 15.000 m.p. înscrisă în act.
Dacă s-ar fi respectat cronologie elementelor descriptive, pornind la identificarea suprafeței dinspre răsărit, de la hectometrul 3, latura având lungimea de 250 m, iar poziționarea pe linia șoselei naționale Pitești – D., continuând cu latura de 250 m.p., care este delimitată la apus de drumul ce duce la Gura Ursului, închizând ultima latură în punctul de plecare (hectometrul 3) s-ar fi putut observa că forma geometrică rezultată ar fi fost un triunghi dreptunghic, având unghiul drept în punctul de intersecție a șoselei naționale Pitești – D. cu drumul ce duce la Gura Ursului, verificându-se astfel și suprafața din actul dotal de 15.000 m.p.
În concluzie, expertul a identificat în mod greșit amplasamentul în teren a suprafeței ce a făcut obiectul punctului II.3, consecința fiind o suprapunere parțial greșită pe suprafața deținută în administrare de M.A.I.
Pentru o identificare exactă a suprafeței de teren, era necesară realizarea unui plan prin reconstituirea tuturor parcelelor constituite dotă, potrivit actului respectiv, ceea ce ar fi permis și verificarea tuturor vecinătăților.
În ceea ce privește raportul de expertiză în construcții, se arată că expertul nu a precizat și evidențiat pe planul de situație dacă, față de forma și suprafața inițială, clădirea a suferit modificări.
În ceea ce privește raportul de expertiză topografică, recurentul susține că nu s-a stabilit hectometrul 3, bornă esențială în trasarea suprafeței, conform contractului dotal, prezentând și diverse formule matematice.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea de unitate deținătoare a recurentei, Curtea constată că potrivit H.G. nr.1231/1996 (fila 50 din dosarul de fond), rezultă că s-a aprobat transmiterea fără plată a unui imobil în suprafață construită de 118 m.p. și a terenului aferent acesteia, în suprafață de 5465 m.p., identificat potrivit anexei la prezenta hotărâre, din administrarea Consiliului Local al Comunei Vedea în proprietatea publică a statului sub administrarea Ministerului de Interne.
Din probele administrate în cauză, respectiv expertiza în construcții și expertiza topografică, a rezultat că atât imobilul construcție, cât și imobilul teren corespund cu actele de proprietate prezentate de către reclamant, conform contractului dotal nr.3740/15.11.1938, pct.II.3, precum și a celorlalte înscrisuri, care atestă că până în anul 1950, imobilul „locuință tâmplărie, cooperativă consum”, ce figurează în lista cu bunuri din patrimoniul Consiliului Local al Comunei Vedea în Secțiunea II „patrimoniu privat, pct.B, poziția nr.21” a aparținut autoarei reclamantului, P. Gh.C. (fila 24 dosar fond).
De asemenea, din relațiile comunicate de către Primăria Comunei Vedea sub nr.1579/25.07.1996, rezultă că în acest imobil – construcție funcționează o unitate a Grupului de pompieri Argeș. Aceste relații se coroborează cu dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.1231/1996, prin care s-a transmis în administrarea M.A.I. un imobil în suprafață construită de 118 m.p. și terenul aferent acestei construcții de 5465 m.p.
De altfel, în motivele de recurs formulate de către recurent nu se și indică rațiunile pentru care se susține că în administrarea sa se află numai suprafața de 136 m.p., deși se menționează în mod expres dispozițiile art.2 din H.G. nr.1231/1996 și nici de ce casa de locuit în suprafață de 118 m.p. nu este amplasată pe terenul aflat în administrarea M.A.I.
În ceea ce privește identificarea construcției și a terenului, Curtea constată că experții desemnați în cauză au constatat direct și personal situația de fapt existentă la fața locului, menționând că imobilul construcție se află în administrarea M.A.I., respectiv I.S.U.J. Argeș, fost G. de Pompieri Vedea.
De asemenea, s-a menționat că asupra imobilului edificat în anii 1945 – 1947 s-au efectuat o . lucrări de îmbunătățire și construcții și instalații, iar în anul 1998 imobilul a fost branșat la apă potabilă și canalizare, precum și la gaze, la rețeaua stradală a comunei Vedea.
Expertul în construcții nu a identificat nici o transformare a imobilului care să fi produs modificarea sa esențialmente într-o altă clădire decât cea care a fost naționalizată autoarei reclamantului.
Expertul a efectuat lucrarea în temeiul înscrisurilor prezentate de părți, având în vedere și extrasul de carte funciară, precum și planul de amplasament și delimitare a imobilului, ambele emise în anul 2008.
În obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în construcții de la data de 23.01.2012, recurentul a reiterat aceleași apărări susținute prin întâmpinările depuse în cauză și care priveau aceleași apărări, concluzionând în final că amplasamentul construcției în suprafață de 118 m.p. nu se află pe terenul aflat în administrarea M.A.I.
Fiind practic o reluare a apărărilor pe fondul cauzei și nu obiecțiuni propriu-zise și fundamentale la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de fond le-a respins motivat prin încheierea de la 1.02.2012, arătând că raportul de expertiză a răspuns obiectivului stabilit de instanță și de părți, fiind identificate și modificările ori îmbunătățirile aduse imobilului.
În ceea ce privește identificarea suprafeței de teren, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză topografică. În stabilirea situației de fapt pentru identificarea terenului și amplasamentul acestuia, s-au avut în vedere atât actul dotal – titlul de proprietate al reclamantului, cât și H.G. nr.1231/1996, extrasul de carte funciară, precum și o . orto-foto plane recente ale zonei, pe care expertul le-a anexat raportului de expertiză.
Pentru a se realiza identificarea imobilului, astfel cum este menționat în actul dotal, cu cel existent în prezent, precum și configurația acestui teren, expertul și-a întemeiat concluziile pe harta topografică la scara 1:_, Nomenclatura L-35-110-C-a (întocmit în baza ridicării topografice din anul 1928, a reambulării aerofototopografice din anul 1954 și imprimată în 1955) – planșa nr.1 aflată la fila 253 din dosarul de fond.
În această hartă, terenul apare, așa cum este el descris în contractul dotal nr.3740/1938, iar pentru o identificare mai precisă a terenului s-a avut în vedere la identificare și fotograma nr._-53 la scara 1:_, rezultată în urma prelucrării zborului fotogrammetric din anul 1953 – planșa nr.2, cea din urmă fiind cea mai apropriată de momentul naționalizării – anul 1950.
De asemenea, expertul a menționat în mod expres că a avut în vedere și celelalte planșe topografice anexate raportului de expertiză, precum și o . materiale cartografice, ce au fost suprapuse prin metode specifice (scanare, georeferențiere), operațiuni pentru care au fost respectate prevederile Ordinului nr.78/2010 privind aprobarea specificațiilor tehnice pentru scanarea și georeferențiere a planurilor vechi.
Toate acestea au fost coroborate cu ortofotoplanurile recente ale zonei, respectiv planșa nr.5 și nr.6.
La termenul din 29.09.2012, instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză topografică, precum și completarea raportului de expertiză în construcții.
Expertul topograf S. I. a răspuns acestor obiecțiuni în mod detaliat, argumentele prezentate fiind acelea că obiecțiunile recurentului referitoare la pct.C, ce reprezintă hectometrul nr.3, precum și identitatea și amplasamentul imobilului din actul dotal cu cel existent în prezent, nu sunt susținute de planurile și materialele cartografice și de imaginile fotogramei din 1953, an cel mai apropiat de momentul naționalizării.
La acest răspuns au fost anexate situația limitei de proprietate reprezentând planșa nr.16 din 1953 și planșa nr.15 cu vecinătățile și D.N.67B reprezentând .>
Față de aceste concluzii, precum și de faptul că terenul a fost identificat efectiv în baza unor materiale cartografice oficiale și aflate în arhiva primăriei, criticile referitoare la lipsa identității ori amplasarea greșită a terenului autoarei reclamantului cu cel deținut în prezent de către recurent nu sunt fondate, recurentul neprezentând alte planuri cadastrale ori fotograme, care să contrazică concluziile și răspunsurile expertului topograf.
Prezentarea unor formule matematice abstracte în criticile formulate prin recurs nu pot reprezenta o justificare a concluziilor prezentate de către recurent, câtă vreme aceleași obiecțiuni bazate pe aceleași argumente au fost încuviințate de instanță, iar expertul a răspuns la ele.
Și din completarea raportului de expertiză în construcții efectuată în cauză a rezultat identitatea, construcțiile descrise de către expert având un grad înaintat de uzură, construcția C2 și C3 fiind edificate în 1945, iar construcțiile C5 și C6 reprezentând construcție baracă (gheretă din materiale ușoare, cu rol adăpost paznic) și construcție simplă din cărămidă, cu rol de grup sanitar wc au fost executate de către M.A.I. fără autorizație de construire.
În raport de situația de fapt prezentată, precum și de modalitatea în care s-au desfășurat expertizele și pentru considerentele menționate anterior, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispoz.art.274 C.proc.civ., Curtea va obliga recurentul la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 1292 din 15.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. S. C. și cu intimatul-pârât G. R..
Obligă recurentul la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. D. S. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/3.07.2013
--------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – L.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 615/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
