Legea 10/2001. Decizia nr. 156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 8395/2/2012
DOSAR NR._
(2622/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.156
Ședința publică de la 30.01.2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.1936 din 06.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2010, formulată de contestatorii V. D., D. Z. și D. V., în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și R. E..
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. D., în calitate de reprezentant al contestatorilor V. D., D. Z. și D. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/24.01.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat A. D., în calitate de reprezentant al intimatului R. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.01.2013, emisă de Baroul București – SCPA „V. & Asociații”, aflată la fila 4 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimatul R. E. a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.01.2013, întâmpinare.
Se mai învederează instanței și faptul că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 25.01.2013, precizări de contestatorii V. D., D. Z. și D. V..
Avocatul contestatorilor solicită să i se comunice întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul R. E..
Curtea înmânează câte un exemplar de pe precizările depuse la dosar de contestatori părților prezente și un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul R. E. avocatului contestatorilor.
Avocatul contestatorilor solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicată astăzi, în ședință publică.
Avocatul intimatului R. E. se opune acordării unui termen pentru ca avocatul contestatorilor să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, întrucât a fost depusă la dosar încă din data de 24.01.2013, în raport și de faptul că s-au depus precizări de către contestatori. Consideră că se urmărește tergiversarea soluționării cauzei de către contestatori prin această solicitare.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul contestatorilor pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar, întrucât a fost respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării, concluziile acesteia privesc admisibilitatea căii de atac promovată și poate lăsa dosarul mai la urmă pentru a avea posibilitatea să lectureze conținutul întâmpinării.
Avocatul contestatorilor nu dorește lăsarea dosarului mai la urmă și consideră că se află în stare de judecată.
Curtea acordă cuvântul părților pe admisibilitatea contestației în anulare.
Avocatul contestatorilor, având cuvântul, consideră că este admisibilă contestația în anulare, întrucât instanța de control judiciar a omis să cerceteze motivele de recurs, respectiv modul de soluționare pe cele două cereri de intervenție formulate în nume propriu și accesorii, conform precizărilor depuse la dosar.
Solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și reținerea cauzei spre rejudecarea recursului, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Avocatul intimatului R. E., având cuvântul, arată că în cauză este vorba de două cereri de intervenție, respectiv o cerere de intervenție accesorie și o cerere de intervenție principală, care, în mod justificat au fost respinse de către instanța de fond.
Consecința respingerii acestor cereri constă în aceea că părțile nu au dobândit calitatea de părți în litigiu, prin urmare apare ca inadmisibilă formularea unei căi de atac.
Consideră că instanța de control judiciar, conform deciziei pronunțate, a analizat în mod judicios motivele despre care partea adversă susține că ar fi fost omise și a dispus respingerea celor două cereri de intervenție, în conformitate cu prevederile art.49 din Codul de procedură civilă, întrucât nu există un interes și nici nu există un drept propriu sau intervenție voluntară.
Astfel, din analiza hotărârii supuse contestației în anulare, se constată că instanța de recurs a analizat toate criticile aduse prin cererea de recurs, răspunzând tuturor argumentelor invocate.
În ceea ce privește susținerea faptului că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat cu privire la lipsa capacității de exercițiu a intimatei și a discernământului acesteia, consideră că în mod justificat s-a arătat în cuprinsul deciziei din recurs, faptul că cercetarea criticilor recurenților cu privire la dezlegarea fondului raporturilor juridice litigioase dintre reclamant și pârât, dată de prima instanță, apare ca inadmisibilă în condițiile în care consecința directă a respingerii cererilor de intervenție este aceea a nedobândirii calității de parte în litigiul dedus judecății.
Referitor la celelalte aspecte învederate instanței, pe calea contestației în anulare, consideră că acestea nu se circumscriu nici unuia din motivele de contestație în anulare, limitativ și expres prevăzute de lege.
Concluzionând, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești contestată ca fiind legală și temeinică
Reprezentantul intimatului M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, consideră că este admisibilă contestația în anulare și solicită admiterea acesteia.
Curtea reține în pronunțare contestația în anulare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
La data de 12.11.2012 contestatorii V. D., D. Z. și D. V. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1936/06.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL și R. E..
În motivare, contestatorii au susținut că le-a fost încălcat dreptul fundamental la apărare întrucât nu au putut lua cunoștință de întâmpinare, ce nu le-a fost comunicată cu cinci zile înainte de termen și întrucât au fost obligați să angajeze avocat chiar în ziua procesului.
Un alt motiv de contestație se referă la faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs.
Au arătat că, în mod nelegal au fost respinse cererile de intervenție formulate, reținându-se în mod abuziv și nelegal că nu au justificat un interes legitim și actual. Deși contestatorii au arătat că sunt chiriași în imobilul ce a fost retrocedat, fiind vătămați în mod direct și sunt îndreptățiți să formuleze cereri de intervenție, acest motiv de recurs nu a fost analizat. De asemenea, au arătat că există indicii că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu ar mai fi fost în viață și nici nu s-a verificat dacă avea discernământ sau dacă a fost sau nu de acord cu introducerea acțiunii, motiv de recurs neanalizat.
Pentru aceste motive se solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei și rejudecarea recursului.
Examinând, cu prioritate, conform art. 137 C. pr. civ. excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate, curtea constată că este neîntemeiată întrucât motivele invocate în contestație se circumscriu dispozițiilor art. 318 C. pr. civ., fiind necesară verificarea pe fond a contestației în anulare.
Examinând contestația în anulare formulată, curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr.726/28.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantă; a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituirea în natură a apartamentului nr. 2, etaj 1 și al mansardei alcătuită dintr-o cameră și dependințe situate în imobilul din București, . nr.20, sector 2 și la acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate conform Legii nr.112/1995 și terenul aferent imobilului în suprafață de 255,36 m.p., despăgubiri ce se acordă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 2, etaj 1 și a mansardei alcătuită dintr-o cameră și dependințe situate în imobilul din București, . nr. 20, sector 2; a obligat pârâtul M. București să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr. 1343/13.07.2001 privind imobilul din București, . nr. 20, sector 2 către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâtul la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1936/6.11.2012 Curtea de Apel București secția a III a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și de recurenții (titulari ai cererii de intervenție) V. D., D. Z. și D. V., împotriva sentinței civile nr. 726/28.03.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. E..
Primul motiv de contestație în anulare invocat, îl reprezintă încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea dreptului la apărare motivat de faptul că au fost obligați să-și angajeze avocat în chiar ziua judecării procesului.
Sub un prim aspect, curtea constată că dispozițiile art. 318 C. pr. civ. invocate în susținerea contestației în anulare nu au în vedere situația pretins invocată de contestatori referitoare la încălcarea dreptului la apărare. De altfel, curtea a respins, în mod corect, cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare, motivat de faptul că recursul a fost declarat încă din luna iulie, că recurenții au fost citați pentru termenul din 06.11.2012 încă din data de 24.08 2012, apreciindu-se că au avut suficient timp pentru a-și angaja avocat. Pe de altă parte, contrar propriilor susțineri, dreptul la apărare le-a fost respectat, aceștia fiind reprezentați de avocat în fața instanței de recurs.
Nici pretinsa necomunicare a întâmpinării, invocate doar în susținerea contestației, nu se circumscrie dispozițiilor art. 318, aceasta fiind, de altfel, comunicată astfel cum rezultă din citația aflată la fila 26 din dosar.
Potrivit prevederilor art. 318 teza a II a din Codul de procedură civilă, contestația în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor irevocabile când instanța a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
Cel de–al doilea motiv de contestație vizând nepronunțarea asupra tuturor motivelor de casare nu este întemeiat, instanța de recurs analizând motivele invocate de recurenți și arătând, în concret, că recurenții - intervenienți nu se pot plânge pe calea recursului decât de respingerea cererilor de intervenție pe care le-au formulat, acestea fiind limitele controlului de legalitate pe care îl poate exercita asupra deciziei recurate .
Cu alte cuvinte, nu este vorba despre omisiunea cercetării motivelor de casare datorate unei greșeli, ci este vorba despre o stabilire a motivelor de recurs ce pot fi formulate de părți, raportat la poziția lor procesuală în cauză, instanța de recurs apreciind că, din perspectiva poziției procesuale a recurenților – intervenienți, aceștia nu pot formula critici cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei pe fond, ci exclusiv asupra respingerii cererilor de intervenție, acest motiv de recurs fiind analizat. Ca atare, neanalizarea tuturor motivelor de recurs, este o consecință a stabilirii unei anumite situații de către instanța de recurs și nu este vorba despre o neanalizare din greșeală, care să intre sub incidența art. 318 C. pr. civ.
De altfel, criticile invocate de contestatori nu reprezintă nepronunțări asupra tuturor motivelor de casare, ci critici de nelegalitate aduse decizie atacate cu contestație în anulare. Ori, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 318 C. pr. civ. curtea respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.1936 din 06.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2010, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii V. D., D. Z. și D. V., împotriva deciziei civile nr.1936/06.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și R. E..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./26.02.2013
C.-S.3 – S.G.P.; M.V.; L.D.
TB-S.5 – E.P.-J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 575/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
