Legea 10/2001. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 15914/3/2010
Dosar nr._
(1587/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 89
Ședința publică de la 21.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 405/01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. M..
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, avocatul N. D. T., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante N. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se învederează depunerea la dosar, a unor răspunsuri la adresele emise de instanță la termenul anterior de la următoarele instituții: Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară –Sector 1, Primăria Municipiului București, precum și de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1.
Totodată, se referă faptul că intimata-reclamantă, N. M. a depus la dosar, în data de 17.01.2013, o cerere, prin care arată că înțelege să conteste relațiile transmise de S.C Apa N. SA-București și la care a atașat o . înscrisuri.
La întrebarea instanței, avocatul intimatei-reclamante, arată că insistă în contestarea relațiilor primite de la . și solicită ca instanța să emită o nouă adresă către această instituție și să comunice dovezi din care să rezulte data edificării și faptul că acele rețele de canalizare și cămine de vizitare au fost construite așa cum apar în adresa nr._/17.10.2013, schiță, plan anexă.
Motivându-și cererea, arată că terenul în litigiu se află în posesia soțului reclamantei încă din anul 1993, când a construit pe acest teren o baterie formată din patru module cu o terasă între ele, în baza unei autorizații de construire, iar în opinia sa, acest teren nu se suprapune rețelelor publice de apă și canalizare și nici nu există cămine de vizitare.
Mai arată că în data de 21.12.2012 a depus la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București o plângere penală, din partea intimatei-reclamante N. M., împotriva .-SA și a numitului Bruno Roche, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, dar că până la acest moment nu a obținut un răspuns, în sensul dacă s-a început sau nu urmărirea penală și depune în acest sens și dovada înregistrării acesteia.
Mai mult, la dosarul de fond, volumul 1 la paginile 114-115 există o schiță plan, în care nu apar gurile de evacuare pe acest teren.
Consilierul juridic al recurentului-pârât, M. București - prin Primarul General, având cuvântul, cu privire la solicitarea avocatului intimatei-reclamante, arată că cererea de efectuare a unei noi adrese către ., excede cererii de față, iar relațiile care au fost comunicate de către aceasta, în opinia sa sunt corecte, întrucât există niște evidențe foarte clare a acelor rețele.
Curtea, în urma deliberării apreciază că nu este utilă soluționării cauzei efectuarea unei noi adrese către ., pentru a comunica data la care au fost executate acele conducte de apă.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul în continuare, formulează o cerere de suspendare a prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct. 2 C.p.civ. până la soluționarea plângerii penale efectuate, în sensul dacă se va dispune sau nu începerea urmării penale.
Reprezentantul recurentului-pârât, M. București, prin Primarul General, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 ali.1 pct.2 C.p.civ.
Curtea, în urma deliberării asupra cererii de suspendare, formulată de avocatul intimatei-reclamante, urmează să o respingă, considerând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 244 alin.1 pct.2 C.p.civ. întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmării penale față de instituția ..
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea ia act de declarația părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prin care s-a solicitat obligarea instituției pe care o reprezintă de a acorda teren în compensare pentru cele două terenuri în litigiu, întrucât sunt afectate de elemente de sistematizare și nu reprezintă un bun care să poată fi restituit în temeiul legii nr. 10/2001.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită, în principal, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Consideră că nu se impune admiterea recursului, întrucât pe terenurile în litigiu s-au edificat anumite construcții și că s-a demonstrat că acestea nu sunt afectate de rețele utilitare, iar ., nu a făcut nicio dovadă cum au fost construite acele rețele și în baza căror documente.
În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste prima solicitare, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei recurate, pentru refacerea expertizei topografice, cât și pentru a se face o cercetare locală la fața locului cu privire la existența acelor rețele de canalizare.
Solicită cheltuieli de judecată efectuate la instanța fondului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 405 din 01 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâtul M. București; a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită decizie sau dispoziție de restituire prin echivalent pe numele reclamantei pentru imobilul teren în suprafață de 231,5 mp. situat la intersecția străzilor Caporal P. cu Sublocotenent P., imobil identificat în anexa 4, prin raportul de expertiză de la filele 98 – 107, efectuat de expert C. V., între punctele 1 – 2 – 3 – 4, în compensare, pentru suprafețele de teren preluate abuziv în suprafață de 100 mp. din București, ., București, și de 142 mp. de la fosta adresă din București, .; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09 noiembrie 2009, pe rolul Tribunalului București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._/CA/3/2009, reclamanta N. M. a chemat în judecată Primăria Municipiului București prin Primar General și Primarul General, M. București prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului București, solicitând ca față de refuzul de soluționare a notificării să fie obligați la restituirea prin echivalent a suprafeței de teren de 210 mp. situat în București, . cu . schimbul terenurilor situate în . și .. Prin cererea precizatoare, reclamanta a arătat că . P. în loc de Soldat P..
În motivare a arătat că prin notificarea nr. 1763/2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren situat în București, ., sector 5, în suprafață de 100 mp., iar prin notificarea nr. 1747/2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv din București, ., în suprafață de 160 mp.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, Secția de C. Administrativ și Fiscal a înaintat cauza la registratură pentru repartizarea la o secție civilă. Cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Secției a III a Civile a Tribunalului București.
În dovedirea acțiunii s-a dispus atașarea dosarului administrativ constituit în legătură cu notificările 1761 și 1747; la cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: contract autentificat la Tribunalul Ilfov – Secția notariat, contractul nr._/1947, contractul de donație autentificat sub nr. 1238 din 14 februarie 1974, certificate de moștenitor cu nr. 48 din 13 ianuarie 1993, 852/1969 și 23/1982 eliberate de fostul Notariat de Stat Local sector 5, Decretul de expropriere nr. 89/1984, Decretul nr. 518/1978, acte de stare civilă, planuri topografice, adresa .. 2326 din 31 mai 2002, plângere nr. 9199 din 10 martie 2009, adresa nr._ din 03 noiembrie 1994 a Consiliului Local al Municipiului București – DGUAT, adresa .. 948 din 24 aprilie 2009.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, iar concluziile expertului sunt că ambele suprafețe de teren identificate pe fostul amplasament al imobilelor din ., și P. nr. 1, sunt afectate în totalitate de elemente de sistematizare fiind ocupate de construcții noi, respectiv blocuri de locuințe
Analizând probele administrate în cauză tribunalul a reținut că prin notificările nr. 1761 și nr. 1747/2001, reclamanta M. M. a solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile situate în . și Oltina nr. 10, sector 5, București.
Reclamanta are calitatea de moștenitor legal al foștilor proprietari ai imobilului din ., M. Ș. și M. M..
Reclamanta este fiica defuncților proprietari și în această calitate îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală rămasă de la M. Ș., conform mențiunilor cuprinse în certificatele de moștenitor nr. 23/1962, 852/1969, iar la succesiunea tatălui i-a revenit cota de ½. Întrucât reclamanta este singura moștenitoare care a formulat notificare ea beneficiază și de cotele din imobil ce corespund cotei de moștenire a fratelui său, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În conformitate cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauză, titularul dreptului de proprietate este persoana înscrisă în anexa Decretelor de expropriere nr. 518/1978 și 89/1984 și în care autorii reclamantei, M. M. și M. Ș. figurează cu imobil compus din teren în suprafață de 100 mp. și construcție – 63 mp. – la adresa din .; reclamanta figurează personal în anexa Decretului de expropriere nr. 89/1984 cu teren în suprafață de 142 mp. și construcție în suprafață de 108 mp., în ., sector 5, prezumția instituită de legiuitor nefiind înlăturată de nicio altă probă.
Tribunalul a reținut caracterul abuziv atât pentru Decretul de expropriere nr. 518/1978, cât și pentru Decretul nr. 89/1984 în temeiul art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, republicată, având în vedere că la data emiterii decretelor erau în vigoare dispozițiile art. 480 cod civil în conformitate cu care nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, dispoziții care nu au fost respectate, autorii reclamantei nefiind despăgubiți pentru terenuri.
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
La art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, este stabilită regula potrivit căreia restituirea se face în natură; dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acestea constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Prin raportul de expertiză a fost identificată suprafață de teren de 231,5 mp. aflată la intersecția străzilor Caporal P. cu . cărei suprafață este de 231,5 mp. și este comparabilă cu suprafețele de teren preluate abuziv; de asemenea cele două terenuri au valoare comparabilă cu valoarea terenului dat în compensare, fiind situate în aceeași zonă a orașului.
Din adresa nr._/1994 a reieșit faptul că terenul solicitat în compensare aparține domeniului privat al Municipiului București, prin urmare poate fi atribuit reclamantei.
Prin Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că în cazul în care entitatea investită cu soluționarea notificării nu a soluționat cererea în termenul legal, instanțele judecătorești sânt competente să soluționeze nu doar contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării, dar și fondul cererii.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii potrivit art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă, tribunalul, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, a admis acțiunea și a obligat pârâtul M. București să emită decizie sau dispoziție de restituire prin echivalent pe numele reclamantei N. M. pentru imobilul teren în suprafață de 231,5 mp. situat la intersecția străzilor Caporal P. cu Sublocotenent P., imobil identificat în anexa 4 din raportul de expertiză de la filele 98 – 107, efectuat de expert C. V., între punctele 1 – 2 – 3 – 4, în compensare pentru terenurile în suprafață de 100 mp. și 142 mp. de la fostele adrese din București, . și ..
Împotriva sentinței civile nr. 405 din 01 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, a formulat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit s-a admis cererea reclamantei, prin acordarea în compensare a unui teren pentru care nu s-a clarificat situația lui juridică, în raport de prevederile art. 10.3 din Legea nr. 10/2001, respectiv din Normele metodologice de aplicare, în sensul nu doar de identificare a terenului, dar și de verificare a destinației sale, pentru a fi aflate căile de acces de pe teren – străzi, parcări, trotuare etc., dar și existenței unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate de mare calibru etc., sens în care se impunea o expertiză care să răspundă tuturor acestor aspecte.
Noțiunea de „teren liber” în sensul art. 10 din Legea nr. 10/2001 corespunde celei de „bun disponibil”, în sensul că nu este necesar instituției recurente, și nu doar că el este liber de construcții.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv obținerea relațiilor privind situația juridică a terenului acordat în compensare în cauză, prin efectuarea de adrese către mai multe instituții deținătoare de astfel de date necesare pricinii – probă încuviință și administrată.
Intimata – contestatoare a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, la fond fiind administrată o expertiză tehnică ce nu a identificat rețele de canalizare apă, gaze etc. subterane, iar expertiza nu a fost contestată, în plus s-au autorizat construcții pe teren, pentru care anexează înscrisuri și declarații autentificate date de soțul contestatoarei N. Maur, în sensul că este de acord ca soția sa, care este asociat unic al unei societăți comerciale, să primească în compensare terenul în litigiu și să-și deschidă punct comercial, conform autorizației de construcție nr. 82/358 din 17 februarie 1993 vizând amplasarea unei baterii de patru module pe teren, adresa de la Regia Apa București din 04 decembrie 1992 pentru acordul amplasării chioșcurilor pe teren, neexistând suprapunere a rețelelor publice de apă în zonă, adresa din 11 ianuarie 1993 privind avizul obținut și de la FDEB, respectiv al Primăriei Municipiului București – Serviciul Siguranței circulației din 24 noiembrie 1992.
Potrivit art. 129 Cod de procedură civilă, Curtea a dispus efectuarea de adrese către instituțiile publice corespunzătoare pentru obținerea relațiilor vizând situația juridică a terenului în litigiu – atașând și o copie a raportului de expertiză efectuat la fond, cu schițele anexe.
Astfel, Distrigaz Sud a comunicat situația rețelelor de gaz din zonă (reprezentate cu verde pe schițele atașate – filele 42 – 43 dosar recurs), . București care a învederat existența pe teren a conductelor de apă subterană de mare calibru – 30, 40 și 10 cm, reprezentate pe schița atașată cu roșu și albastru (filele 36 – 37).
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București a comunicat că terenul în litigiu, în prezent nu este numerotat cadastral, anexând și un plan cadastral al zonei (filele 62 – 63).
Primăria Municipiului București – Direcția Juridic a comunicat faptul că nu pot da răspuns cert privind existența vreunui dosar de notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în litigiu, întrucât notificările sunt formulate pe diferite nume și numere de străzi, astfel cum acestea s-au situat în timp, care nu pot oferi date concludente, decât după identificarea printr-o expertiză tehnică, în fiecare caz în parte (fila 59), iar Direcția Patrimoniu a comunicat faptul că terenul este ocupat de construcții metalice cu destinația de spații comerciale (fila 60).
Direcția de taxe Locale Sector 5 București a comunicat (fila 58) că nu dețin date exacte decât structurate pe artere de circulație identificate prin numere poștale, eventual .. (fila 58).
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013, intimata – reclamantă a solicitat instanței să efectueze o adresă către ., pentru a comunica data construirii conductelor de apă în zona terenului obținut la fond în compensare, întrucât contestă relațiile depuse la dosar, în condițiile în care, s-a obținut anterior, autorizație de construire, iar pe teren s-a și construit, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate: autorizație de construire nr. 82/358 din 17 februarie 1993 pe numele N. Maur a unei baterii de patru module, certificat urbanism 1992, acordul din 1992 al Regiei de A. București – Primăria Municipiului București și sentința civilă nr. 1699 din 06 mai 2009 a Tribunalului București – Secția a IX a prin care s-a anulat dispoziția nr. 1586/2008 a Primăriei Municipiului București prin care s-a dispus desființarea construcției edificată pe teren cu caracter provizoriu, în suprafață de 60 mp. (fără autorizație de construire), prevăzută cu recurs.
S-a anexat și o adresă pe care intimata a formulat-o către ., pentru care nu a primit răspuns în sensul susținut mai sus și o plângere penală formulată împotriva . și a directorului societății pentru fals în declarații – art. 292 Codul penal, având anexate dovezile de expediere din data de21 decembrie 2012 la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, o cerere din 21 ianuarie 2013 pentru eliberarea de către P. a unui certificat din care să rezulte înregistrarea plângerii penale și o cerere de suspendare a soluționării recursului întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă – până la soluționarea plângerii penale formulate, astfel cum a fost susținută în concluziile orale în instanță.
Curtea a respins cererea de suspendare ca nefondată, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege invocat, respectiv „când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.
Analizând recursul, în raport de criticile formulate și de întregul probatoriu administrat în cauză, inclusiv în faza procesuală a recursului, în temeiul art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, în virtutea rolului activ al judecătorului pentru aflarea adevărului și prevenirea oricăror greșeli, Curtea constată că el este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din coroborarea dispozițiilor art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001 completată și modificată, rezultă că persoana îndreptățită are dreptul la restituirea în natură a imobilului ce a trecut la stat în mod abuziv „liber de orice sarcini” (art. 9), iar în situația imposibilității obiective a restituirii în natură, astfel cum este și situația imobilelor în litigiu (cele două terenuri ce au făcut obiectul notificării), constatată prin expertiza tehnică administrată în cauză, la măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent constau în compensare cu alte bunuri oferite în echivalent de către unitatea deținătoare investită cu soluționarea notificării sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit deciziei pronunțate în interesul Legii nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța sesizată cu contestație privind nesoluționarea notificării de către persoana îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, va soluționa pe fond notificarea cu care a fost sesizată unitatea deținătoare, potrivit legii.
Verificând criticile din recursul formulat, pentru care s-au obținut relațiile privind situația juridică exactă a terenului acordat în compensare de către prima instanță, intimata – contestatoare, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 10 din Normele de aplicare unitară a acestei legi, expertiza tehnică efectuată la fond și celelalte probe administrate la fond neavând ca obiectiv, respectiv, neoferind o situație certă juridică a acestui teren – Curtea constată că terenul acordat în compensare „nu este liber”, „nu este disponibil”, în sensul în care această sintagmă este înțeleasă de către legiuitor – respectiv inclusiv să nu fie afectat unor servituți (privind conducte de gaze, apă etc. de mare calibru).
Or, . a comunicat existența pe terenul acordat în compensare de către prima instanță, a unor conducte de mare calibru ce-l traversează – de 30, 40 și 10 cm, astfel cum s-a și reprezentat pe schițele anexate și cum s-a menționat mai sus, în baza probatoriul administrat în recurs.
Or, și în compensare, imobilul trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca și pentru cel restituit în natură potrivit ar. 9 din Legea nr. 10/2001, terenul în suprafață de 231,50 mp, situat la intersecția străzilor Caporal P. și Sublocotenent P. identificat în expertiza de la fond, neîndeplinit cerințele legii pentru a fi oferit în compensare.
În plus, el a făcut obiectul unor exproprieri pentru sistematizarea zonei și fluidizarea circulației – practic, terenul aflându-se în centrul unei intersecții de străzi – exproprierea finalizându-și scopul avut în vedere la momentul respectiv.
Criticile intimatei – contestatoare, vizând contestarea situației juridice a terenului astfel cum a fost clarificat în recurs, nu pot fi primite, întrucât înscrisurile administrate din anii 1992 – 1993, inclusiv autorizația de construire obținută pentru construcții provizorii – baterii de chioșcuri, și relațiile de la Regia de A. București din aceeași perioadă, nu sunt de natură a răsturna probatoriul completat în recurs.
Se are în vedere și faptul că există și notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru exproprierile efectuate, încă nesoluționate, formulate în baza vechilor denumiri de străzi și numerotare de artere de circulație, imobile etc. și în care urmează a se efectua identificări în imobilele actuale, inclusiv prin expertize tehnice corespunzătoare.
Curtea va avea în vedere soluționarea pe fond a notificării, potrivit prevederilor art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001 privind măsurile reparatorii în echivalent în compensare alternativ cu despăgubirile în regim special, astfel că procedând la soluționarea conform deciziei XX/2007, va constata că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, care în speță, nu pot fi acordate, în compensare cu terenul anume solicitat, ci în varianta alternativă a despăgubirilor, situație în care, principul disponibilității se consideră a nu fi încălcat.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că va fi obligat M. București prin Primarul General, să emită în favoarea reclamantei N. M. dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cele două terenuri preluate abuziv la stat, ce au făcut obiectul notificării în cauză și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 405 din 01 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. M..
Modifică sentința recurată și pe fond:
Obligă M. București prin Primarul General se emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenurile preluate de stat, în mod abuziv, în suprafață de 100 mp. situat în București, ., sector 5 și de 142 mp. de la fosta adresă din București, ., sector 5 – în favoarea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. M. C.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./05.02.2013
T.B.-S.3.-S.M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 891/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 902/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
