Obligaţie de a face. Decizia nr. 1410/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1410/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 16125/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1410 R
Ședința publică din data de 12.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 392/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M. și intimata intervenientă . SA, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței restituirea dosarului, înaintat Tribunalului București – Secția a III-a Civilă în vederea soluționării unei cereri de lămurire dispozitiv, precum și atașarea la dosar a dovezilor de comunicare a încheierii pronunțate în cererea de lămurire dispozitiv.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurentul pârât a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea din data de 07.05.2012 înregistrată la Tribunalul București sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să soluționeze pe fond notificarea nr. 641/13.02.2002 privind imobilul situat în București, .. 17, să oblige M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._ aferent notificării menționate anterior, iar în subsidiar în situația în care instanța va considera că sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 21 din Legea nr. 247/2005 să fie obligat M. București prin Primarul General să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București în vederea centralizării și continuării procedurii administrative, cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.11.2012 . SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu (în subsidiar, intervenție în interesul reclamantei) invocând contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 684/15.03.2012 prin care reclamanta B. M. a cedat intervenientei o cotă parte de 27 % din drepturile la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în București, .. 17, sector 2.
Petitul cererii de intervenție este identic cu cel al cererii principale cu precizarea că intervenienta solicită să-i fie acordate direct măsurile reparatorii pentru partea de 27 %.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu prin încheierea de la 11.02.2013.
Prin sentința civilă nr. 392/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu, a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în București, .. 17, sector 2, compus din teren în suprafață de 406,58 m.p. și construcție, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul să înainteze dosarul administrativ către Prefectul Municipiului București. De asemenea, a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General la constatarea în cadrul dispoziției a calității intervenientei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 27 %.
În fine, prin sentința primei instanțe a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă și intervenientă.
Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 3 iunie 2013 s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 392/2013, în sensul că a fost obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în București, .. 17, sector 2, compus din teren în suprafață de 406,58 m.p. și construcție în suprafață de 26 m.p, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs M. București prin Primarul General, criticând hotărârea exclusiv din perspectiva cheltuielilor de judecată la care a fost obligat ca pârât.
În motivarea recursului, se arată că dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, au fost greșit aplicate de către prima instanță, că rambursarea cheltuielilor se dispune, potrivit jurisprudenței CEDO, doar în măsura în care se constată realitatea efectuării acestora, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare, susține reclamanta, instanța trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, mai ales că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
În final, recurentul – pârât arată că nu este etic și legal să fie obligat la plata unor sume nejustificate din banii publici cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
M. București prin Primarul General a căzut în pretenții față de reclamantă și intervenientă, astfel că din această perspectivă era îndeplinită cerința premisă a art. 274 Cod procedură civilă pentru a putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de complexitatea judecății unei cauze în primă instanță, suma de 800 de lei nu poate fi considerată excesiv de mare în sensul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă mai ales că în speță este reprezentată atât de onorariul avocațial achitat de către reclamantă cât și de onorariul avocațional achitat de către intervenientă.
Cu toate acestea Curtea constată că recursul pârâtului este întemeiat deoarece o parte din cheltuielile acordate de către prima instanță nu sunt dovedite ca fiind efectuate de către partea care a câștigat procesul în sensul art. 274 Cod procedură civilă. Astfel, Curtea constată că în chitanța nr. 338/11.02.2013 aflată la fila 141 dosar, se menționează plata către Cabinetul Individuală de Avocat Pasală D. a sumei de 584 lei de către . SA. În aceeași chitanță se menționează că plata este făcută pentru B. M..
Efectuarea de către . SA a unor plăți pentru reclamanta B. M., este legală și posibilă, chiar dacă acestea sunt liberalități, dar respectivele sume de bani nu pot fi recuperate sub forma cheltuielilor de judecată de la un terț. Astfel, art. 274 Cod procedură civilă se referă la cheltuielile efectuate de către „partea care a câștigat procesul” și „va dovedi că le-a făcut”. Or, în speță, suma de 584 lei reprezentând onorariul de avocat nu reprezintă o cheltuială efectuată de reclamanta B. M..
Curtea constată că suma de 216 lei plătită cu titlu de onorariu de avocat de către intervenienta . SA în nume propriu, a fost corect inclusă în cheltuielile de judecată, recuperarea acesteia de la partea care a căzut în pretenții, fiind conformă cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru motivele arătate, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată aferente judecății în fața primei instanțe la suma de 216 lei (contravaloarea onorariului de avocat plătit de către intervenientă în nume propriu).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.392/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M. și intimata intervenientă . SA.
Modifică în parte sentința în sensul că stabilește cuantumul cheltuielilor de judecată aferente judecății în fața primei instanțe la suma de 216 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./20.09.2013
Jud. fond:
I. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Daune cominatorii. Decizia nr. 1626/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
