Obligaţie de a face. Decizia nr. 902/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 30001/3/2012
Dosar nr._
(482/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 902
Ședința publică de la 20.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă Ș. S., împotriva sentinței civile nr. 12/07.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. H. N.-SA și V. I..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă Ș. S., personal, lipsind intimații pârâți, . și V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se învederează depunerea unor înscrisuri la dosar, din partea recurentei-reclamante, în data de 03.04.2013, precum și a dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, în sumă de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a căii de atac, exercitată împotriva unei hotărâri de declinare a competenței de soluționare a cauzei, care nu este supusă niciunei căi de atac .
Recurenta-reclamantă, Ș. S., având cuvântul, precizează că a promovata ceastă cale de atac, întrucât în același mod s-a întâmplat și acum 14 ani când s-a declinat competența și tocmai pentru a evita acest aspect, dat fiind valoarea imobilului revendicat.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 3.1.07.2012 reclamanta S. S. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să fie obligată să prezinte contractul de închiriere al imobilului corp A din ., sector 1, contractul de vânzare-cumpărare nr.5794/1999, procesul-verbal de predare primire și fișa tehnică a imobilului.
La data de 25.10.2012, reclamanta și-a precizat cererea solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.5794/1999 al imobilului corp A din ., sector 1.
În ședința publica din data de 03.12.2012, reclamanta a precizat, din nou, cererea de chemare în judecată în sensul că solicită evacuarea pârâtei V. I. din imobilul situat în București, ., parter, ..
Prin sentința civilă nr.12/07.01.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art.159 Cod procedură civilă, în forma sa modificată, definește clar noțiunile de competență generală, materială și teritorială exclusivă, de ordine publică. Articolul 1591 Cod procedură civilă, nou introdus, consacră o nouă obligație a judecătorului, aceea de a-și verifica din oficiu competența generală, materială și teritorială și de a consemna în încheiere, la prima zi de înfățișare, temeiul legal în baza căruia instanța se declară competentă să judece cauza.
Competența materială fiind reglementata de norme imperative.
Necompetența unei instanțe poate fi invocată în cursul judecății (în primă instanță sau în căile de atac) prin excepție.
Față de dispozițiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă care reglementează competența de soluționare a cauzelor în primă instanță, tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată de având ca obiect evacuarea nu este de competența în primă instanță a tribunalului ci a judecătoriei.
Împotriva acestei sentințe, la data de 15.01.2013 a declarat recurs reclamanta Ș. S., arătând că valoarea imobilul revendicat atrage competența de soluționare în primă instanță a tribunalului, motiv pentru care solicită ca judecata cauzei să se facă de către tribunal.
În ședința publică din 20.05.2013, Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea recursului.
Asupra excepției inadmisibilității căii de atac, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.158 al.3 Cod procedură civilă, când instanța se declară necompetentă hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind transmis de îndată instanței competente.
Acest text de lege consacră principiul potrivit căruia împotriva hotărârilor prin care se declină competența de soluționare a cauzei nu se poate exercita nici o cale de atac.
Curtea reține că, potrivit art.129 din Constituția României părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile judecătorești susceptibile a fi supuse reformări, căile de atac și titulari acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judicios efectiv al hotărârii judecătorești și satisface cerințele art.21 din Legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil reglementată prin Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru „prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe între care și stabilirea ordinii în care se exercită căile de atac și categoriile de hotărâri judecătorești supuse căilor ordinare și extraordinare de atac”.
Cum, în speță, recursul formulat de reclamantă a fost exercitat fără a fi prevăzut de legea procesual civilă, Curtea, în raport de dispozițiile art.299 Cod procedură civilă, coroborat cu art.377 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.158 alin3. Cod procedură civilă, va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta - reclamantă Ș. S., împotriva sentinței civile nr.12/07.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. H. N.-SA și V. I..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. M.C.
Tehnored. M.C./cs
Ex.2/2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 656/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
