Legea 10/2001. Decizia nr. 1648/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1648/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 17451/3/2012
Dosar nr._ (911/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1648
Ședința publică de la 21.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenții - reclamanți T. V., T. O. I., împotriva sentinței civile nr. 414/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți M. A. S., S. C. și intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect - contestație la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 07.10.2013, 14.10.2013 și apoi la 21.10.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.414 din 20.02.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții T. V. și T. O. I., M. A.-S. și S. C. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, astfel cum a fost precizată la termenul din 06.02.2012; a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților decizie privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 4/6 din imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 305 mp și construcții în suprafață desfășurată de 351,48 mp și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la transmiterea dosarului aferent notificării către C.C.S.D și respectiv către Prefectura Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IIII - a Civilă, la data de 15.05.2012, sub nr._, reclamanții T. V. și T. O. I. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, pentru ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se soluționeze pe fond notificarea nr. 1882/02.05.2001 privind imobilul situat în București, ., sector 5, format din teren în suprafață de 305 mp și construcție în suprafață desfășurată de 351,48 mp, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în sensul de a dispune fie restituirea acestuia în natură, fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr. 908 aferent notificării nr. 1882/02.05.2001 însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; în subsidiar, în situația în care se va aprecia că, față de soluționarea pe cale judecătorească a notificării, sunt totuși aplicabile disp. art. 16 alin 2 ind. 1 din Legea nr. 247/2005, reclamanții solicită să fie obligat M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative, obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea cererii se arată că, prin notificarea nr. 1882/02.05.2001, transmisă prin executor judecătoresc, înregistrată la Primăria Municipiului București, făcând obiectul dosarului nr. 908, s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren și construcție situat în București, ., sector 5, preluat în mod abuziv.
Imobilul situat în București, . compus din teren în suprafață de 305 mp și construcție în suprafață de 351,48 mp a fost dobândit de autorii reclamanților, B. C. și Wilma, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/23.11.1921 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat. Ulterior, aceștia și-au înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, conform procesului verbal de carte funciară nr. 32/1940 unde figurează cu teren în suprafață de 305 mp și construcție în ..
Acest imobil a fost stăpânit de autorii reclamanților până în anul 1950, când a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. La momentul naționalizării imobilul era compus din teren în suprafață de 325,21 mp și construcție în suprafață desfășurată de 351,48 mp.
Ulterior, imobilul a fost demolat în baza Decretului nr. 152/1980, acesta având o suprafață construită de 351,48 mp așa cum reiese și din adresa nr. 9919/24.06.2010 a Administrației Fondului Imobiliar.
În anul 1955, autorul reclamanților, B. C., a decedat, iar ca moștenitoare a rămas soția acestuia, B. V., conform certificatului de moștenitor nr. 186/1955 întocmit la Notariatul de Stat al Raionului Orășenesc Lenin.
Ulterior, în anul 1974, a decedat și aceasta, iar ca moștenitor a rămas fiul său, T. V., conform certificatului de moștenitor nr. 52/2009 întocmit la Biroul Notarului Public M. D. în baza testamentului olograf lăsat de aceasta, a cărui stare materială a fost constatată prin raportul de expertiză criminalistică nr. 237/23.11.2006 întocmit la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
În anul 1996, numitul T. V. a decedat, iar ca moștenitori au rămas L. M., Tomuta V. și Tomuta O. I., împreună cu autoarea reclamanților, Tomuta M., conform certificatului de moștenitor nr. 185/25.11.1996 întocmit la Biroul Notarului Public A. M..
În anul 2000, a decedat și T. M., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori L. M., Tomuta V. și Tomuta O. I.. Ulterior, a decedat și L. M., nefiind încă dezbătută procedura succesorală.
Conform planurilor topografice cu suprapunere imobilul nu poate fi restituit în natură.
În conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la data de 03.06.2011 reclamanții arată că au depus la dosar toate documentele doveditoare în sensul legii, în original sau, după caz, în copie legalizată, prin care au făcut dovada calității de proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive, preluarea abuzivă, continuitatea dreptului de proprietate până la momentul preluării abuzive, situația juridică a imobilului, situația juridică a despăgubirilor declarând că nu mai au alte acte de depus, și pe cale de consecință, au solicitat expres pârâtului emiterea Dispoziției în sensul art. 25 alin. l din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul M. București a refuzat să respecte termenul imperativ de 60 de zile de la data solicitării emiterii dispoziției prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007 și nu a emis dispoziția în termenul de 60 de zile de la data depunerii adresei de solicitare, respectiv până la data de 03.08.2011, acest termen nefiind prorogat de solicitarea acestuia de a mai depune altă probă, ceea ce reprezintă o confirmare a faptului că dosarul este complet, iar nesoluționarea nejustificată.
Sesizarea instanței de a tranșa asupra dreptului pretins de reclamanți s-a datorat atitudinii culpabile a primarului care, învestit cu notificare în anul 2001 și cu cererea de emitere a dispoziției formulată la 03.08.2011, nu a procedat la soluționarea acesteia, nesocotind flagrant dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Fiind în culpă cu nesoluționarea notificării pe o perioadă care depășește cu mult durata oricărui termen rezonabil, Primarul se afla oricum în întârziere de drept, înaintea învestirii instanței (potrivit art. 1079 alin. (1) pct. 3 din vechiul cod civil în vigoare la aceea dată, există o asemenea situație când obligația trebuia îndeplinită într-un anumit termen, pe care debitorul 1-a lăsat să treacă). Lipsa de diligenta a primarului ca reprezentant al unității deținătoare creează un raport de solidaritate între unitate și primar, solidaritate care era fundamentată pe dispozițiile art. 1000 alin.3 din vechiul Cod civil, instituție preluată prin dispozițiile art. 1373 din Codul Civil actual, precum și în baza art. 16 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
M. București prin reprezentantul său încalcă reclamanților și dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale la care România a devenit parte.
Într-un astfel de caz, lipsa oricărui răspuns din partea Municipiului București echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 din legea specială, restituirea în natura este o măsură reparatorie prevalentă față de măsurile reparatorii prin echivalent. Atunci când este imposibil ca imobilul să fie restituit în natură, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum este stipulat de art. 1 alin 2 din Legea 10/2001, constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri cu acordul persoanei îndreptățite. Măsurile reparatorii se vor acorda în condițiile legii speciale la valoarea de piață pe care imobilul o are la momentul soluționării notificării, valoare stabilită pe baza Standardelor Internaționale de Evaluare, așa cum prevede art. 10 și 11 din Legea 10/2001 și a H.G. nr.250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, având în vedere că evaluarea imobilului, indiferent de data la care se efectuează expertiza de evaluare, va ține cont întotdeauna doar de momentul soluționării, respectiv momentul emiterii dispoziției sau a pronunțării unei hotărâri judecătorești în prezenta cauză, efectuarea unei expertize de evaluare în acest moment ar fi în acord cu legislația și ar scuti Statul Român de cheltuieli.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere se arată că obligația de transmitere a dosarului este prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1, 2, 21 și 22 cap. V, titlul VII din Legea 247/2005.
Din formularea respectivelor norme rezultă că dispozițiile autorităților publice locale „se centralizează la nivelul Prefecturilor", acest lucru implicând obligația respectivelor autorități de a transmite respectivele dispoziții, însoțite de actele doveditoare, către Prefectură. În absența unui termen care să fie prevăzut de legea specială, se aplică termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
In subsidiar, în măsura în care se va considera de către instanță că cererea principală nu poate fi primită, având în vedere aceleași argumente de mai sus privind imposibilitatea efectuării controlului de legalitate de către Instituția Prefectului, reclamanții au solicitat să se dispună transmiterea dosarului către Instituția Prefectului numai în vederea centralizării dosarelor înainte de a fi transmise CCSD.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile legii 10/2001, Decizia XX a ICCJ, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 25, art.6 din CEDO, art. 16 cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și celelalte acte normative menționate în cuprinsul cererii.
Analizând înscrisurile existente la dosar, tribunalul a reținut că, prin notificarea formulată de reclamanți și de numita L. M., decedată până la data soluționării prezentei cauze, notificare înregistrată sub nr. 1882/26.04.2001 la B.E.J. și pentru care s-a format dosarul nr. 5166/02.05.2001 la Primăria Municipiului București, s-a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilul situat în București, ., sector 5, ce a aparținut autorului acestora, C. B..
În ceea ce privește calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/ 23.11.1921 de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat, numita E. Copistinska a vândut numiților Wilma C. B. și C. B. imobilul situat în București, ., fost nr. vechi 29, act în baza căruia s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătorilor în cartea funciară provizorie a comunei București, prin procesul-verbal încheiat la data de 05.02.1940, pentru imobilul din . compus din teren cu casă din cărămidă și curte în suprafață totală de 305 mp.
Prin testamentul autentificat sub nr._ din 14.08.1939 la Tribunalul Ilfov – Secția Notariat numitul C. B. a testat în favoarea soției sale, Wilma B., uzufructul averii sale imobile și în favoarea nepoților de frate și noră, respectiv numiților V. T., O. B. și I. B., nuda proprietate a averii sale imobile printre care s-a menționat și imobilul ce face obiectul actului de vânzare nr._/23.11.1921.
Imobilul din . a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, unde, în anexa la acest act normativ, la poziția nr. 926, figurează înscriși ca proprietari B. C. și Wilma (fila 47 dosar).
Prin certificatul de moștenitor nr. 186/1955 s-a stabilit calitatea de moștenitor de pe urma defunctului B. C. a soției acestuia, B. Wilma.
Prin testamentul olograf scris, semnat și datat de testatoare la data de 30.04.1956, numita B. Wilma a testat averea sa mobilă și imobilă nepoților săi, T. V. și O. A..
Prin certificatul de moștenitor nr. 52/24.08.2009 s-a stabilit calitatea de unic moștenitor al defunctei B. V., decedată la 01.09.1974, a numitului T. V..
De pe urma defunctului T. V., decedat la 31.08.1996, au rămas, în calitate de moștenitori legali, soția acestuia, T. M., și copiii L. M., T. V. și T. O. I..
De pe urma defunctei T. M., decedată la 03.10.2000, au rămas, în calitate de moștenitori legali, reclamanții și sora acestora, L. M., decedată la data de 16.12.2011, moștenitorii acesteia fiind introduși în prezenta cauză.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 la măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Având în vedere prev. art. 4 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că reclamanții au dreptul la cota de 4/6 din imobilul situat în ., sector 5, format din teren în suprafață de 305 mp și construcție în suprafață desfășurată de 351,48 mp.
Astfel, prin raportare la înscrisurile deja menționate în prezenta hotărâre și ținând seama de declarația autentificată sub nr. 811/11.04.2002 la B.N.P. Ș. R. O. (fila 233 verso dosar) dată de numitul B. O., tribunalul a constatat că moștenitorii defunctului B. C. au fost T. V., care era fiul surorii defunctului; numitul B. O., fiul fratelui defunctului B. Z. și numitul B. I., nepot de frate V. B., acestora revenindu-le câte 1/3 din moștenirea defunctului – ce reprezintă ½ din averea comună avută împreună cu soția sa, V. B., căreia i-a revenit cealaltă cotă de ½.
Întrucât autorul reclamanților, numitul T. V., este unicul moștenitor al defunctei V. B., în baza testamentului olograf al acesteia din 30.04.1956, a cărui valabilitate s-a constatat prin expertiza grafică solicitată de notarul ce a eliberat certificatul de moștenitor nr. 52/24.08.2009, rezultă că acesta are dreptul la cota de ½ din imobilul din litigiu ce i-a revenit autoarei sale în urma decesului soțului acesteia, C. B..
În aceste condiții, reclamanții au o cotă de 1/3 din ½ corespunzătoare averii defunctului C. B. și o cotă de ½ din averea defunctei V. B., în total cota de 4/6 din imobil.
În consecință, față de cele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată și va obliga pârâtul să emită, în favoarea reclamanților, decizie privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 4/6 din imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 305 mp și construcții în suprafață desfășurată de 351,48 mp.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la transmiterea dosarului aferent notificării către C.C.S.D. și, respectiv, către Prefectura Municipiului București, tribunalul a constatat că, în această privință, există dispoziții exprese prevăzute de Legea nr. 247/2005, astfel că menționarea lor în dispozitiv ar fi superfluă.
Mai mult decât atât, tribunalul a constatat că reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată și persoanele juridice, care ar avea obligații în sensul solicitat, astfel că nu se poate stabili vreo obligație în sarcina unei persoane, căreia nu-i este opozabilă hotărârea judecătorească.
În aceste condiții acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs T. V. și T. O. I..
În esență, au motivat recursul în sensul că, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în mod nelegal, la capătul unu de cerere ce viza soluționarea pe fond a notificării nr.1882/2001, a fost soluționată în sensul că M. București să propună măsuri reparatorii în echivalent, doar în cotă de 4/6 și a respins cererea de a se stabili dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Prin al doilea motiv de recurs se critică greșita respingere a capătului doi din cerere privind înaintarea dosarului administrativ aferent notificării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără exercitarea controlului de legalitate de prefect (motive de recurs filele 2-5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Analizând cele două motive de recurs în raport de mijloacele de probă de la dosar, se reține că acestea sunt neîntemeiate.
Corect, prima instanță a dispus ca să se emită decizie de M. București pentru cota de 4/6 din imobilul situat în București, ., sector 5, compus din 305 mp și construcție de 351,48 mp și nu a mai dispus înaintarea dosarului prefectului pentru viza de legalitate, cât timp s-a stabilit prin probe că această cotă revine în urma unei succesiuni, iar prin soluționarea de către instanță o viză de legalitate a prefectului pe soluția instanței ar însemna o cenzurare a hotărârii judecătorești de un organ administrativ ceea ce nu este corect.
Ca atare, motivele de recurs fiind neîntemeiate, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți T. V., T. O. I., împotriva sentinței civile nr. 414/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți M. A. S., S. C. și intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER,
I. A. G.
Red. C.M.T.
Tehnored. CS
Ex.2/16.12.2013
Trib. B..- Secția a III a Civ.- C. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
