Pretenţii. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 16611/3/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 15 A
Ședința publică de la 29.01.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………………
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCPA T. D. și Asociații în București, .. 31, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 1681/12.10.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în București, ., ., având ca obiect „pretenții – expropriere”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 29.01.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Soluționând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 31.03.2010 sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin CNADNR SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/05.06.2009.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr. 509/05.06.2009, paratul - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 lei pentru terenul în suprafața de 1421 mp. situat în com. Moara Vlasiei, ., ., jud. Ilfov, având nr. cadastral 1186/1.
Întrucât aceasta hotărâre conținea mențiuni eronate cu privire la numele proprietarilor expropriați, iar suma oferita ca despăgubire fusese consemnata pe numele acestora (R. I. și Dateu L. R.), la data de 05.02.2010 a fost emisa hotărârea nr. 509/1 prin care a fost revocata hotărârea inițiala în sensul menționării reclamantei ca proprietar al imobilului expropriat, celelalte dispoziții rămânând neschimbate.
Hotărârea nr. 509/1/05.02.2010 a fost comunicata reclamantei la data de 17.03.2010.
Reclamanta a susținut că prezenta cerere de chemare în judecata - având ca obiect majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat (menționat mai sus) - este motivată de faptul că suprafața de teren expropriata face parte din terenul intravilan arabil în suprafața totala de 4166,6 mp. situat în com. Moara Vlasiei, ., Tarlaua 114, .. cadastral 1186/1 dobândit de către reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4863/23.09.2005 la BNP Asociați V. G. și R. J.. Prețul acestui teren a fost de 41.600 EUR (adica 10 EUR/1 mp., la cursul BNR de 3,5170 pentru 1 EUR).
Din acest teren s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1421 mp. și reclamantei i s-au oferit despăgubiri de 24.200,82 lei (echivalentul a 5932 EUR), adică 4 EUR/1 mp., iar aceasta înseamnă un prejudiciu de 8526 EUR, daca s-ar raporta acest prejudiciu la prețul de cumpărare al imobilului.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta considera ca despăgubirile oferite de S. R. pentru imobilul ce i-a fost expropriat sunt cu mult mai mici decât valoarea acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
La termenul de la 11.05.2010 pârâtul Statul Român prin CNADNR S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
A fost atașat dosarul administrativ.
Tot la termenul din 11.05.2010 tribunalul a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, iar pentru pârât proba cu înscrisuri.
La data de 14.12.2010 a fost depus prin serviciul registratură raportul de expertiză evaluatorie, la care pârâtul a formulat obiecțiuni, ce au fost respinse de tribunal ca neîntemeiate, la termenul din 27.04.2011.
Prin sentința civilă nr. 1681 din 12.10.2011, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CNADNR SA și a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 509/05.06.2009 la suma de 101.740 lei reprezentând echivalentul sumei de 23.600 Euro. A obligat pârâtul la plata sumei de 6080 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu experți și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 509 din 05.06.2009 emisă de pârâta, s-a dispus exproprierea de la numiții R. I. și D. L. R. a terenului în suprafață de 1.421 mp situat în . 114, . 3, județul Ilfov, având număr cadastral 1186/1, stabilindu-se totodată cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 24.200,82 lei.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 509/1 din 05.02.2010 emisă de aceeași pârâtă, s-a revocat Hotărârea nr. 509/05.06.2009 în sensul că s-a constatat că proprietar al imobilului supus exproprierii și menționat mai sus este reclamanta din prezenta cauză, celelalte prevederi rămânând valabile.
Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor a fost formulată prezenta cerere, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată motivat de faptul că, prin expertiza efectuată în cauză de cei trei experți s-a stabilit valoarea de circulație a terenului expropriat la suma totală de 101.740 lei reprezentând echivalentul sumei de 23.600 Euro.
În consecință, față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă și va stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia la suma de 101.740 lei reprezentând echivalentul sumei de 23.600 EURO.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pe pârâtul care a căzut în pretenții la suma de 6080 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu experți și onorariu avocat).
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin CNADNR.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, instanța de fond a admis în mod greșit capătul de cerere privind modificarea cuantumului despăgubirilor, formulat de intimata-reclamanta, prin omologarea raportului de expertiza evaluatoare care a fost întocmit în prezenta cauza, pronunțând astfel o sentința netemeinica și nelegala.
Prin propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului expropriat în suprafața de 1.421 mp, la suma de 101.740 lei, s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică în sensul că la stabilirea despăgubirilor, atât experții cât și instanța, nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii.
Pentru soluționarea prezentei cauze, este necesar să ne raportăm la prevederile art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994. Cu privire la sintagma "preț real de tranzacționare", instanța suprema a stabilit că "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" utilizată de legiuitor în articolul 26 din Legea nr. 33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate, așa cum rezultă și din Decizia nr. 865/12.02.2010 pronunțată în Dosar nr._ și Decizia nr. 6680/05.11.2008 pronunțată în Dosar nr._, decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
După cum lesne se poate observa, din conținutul raportului de expertiză, (pag. 7), valoarea terenului expropriat pe care au stabilit-o experții, are la bază metoda unei comparații directe cu oferte de vânzare ale unor terenuri, postate pe internet. Evident, comparația nu are la bază nici un preț consemnat în vreun contract autentic de vânzare-cumpărare, adică vreun preț efectiv de tranzacționare al vreunui teren similar cu cel expropriat. În aceste condiții, este evident că, s-au încălcat dispozițiile legale în materie, experții neprezentând nici un preț real de tranzacționare ale terenurilor similare (cele declarate în fața notarului public). Practic, experții au avut în vedere doar ofertele de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare deși este greu de crezut că aceștia nu cunoșteau faptul că prețul real de tranzacționare este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta preț consemnat în contractele de vânzare cumpărare autentice.
Conform adresei nr. 5417/05.10.2010, emisă de Primăria Comunei Moara Vlăsiei, rezultă că, la data efectuării raportului de expertiză, experții aveau posibilitatea, dacă depuneau minime diligențe, să aibă în vedere și prețuri efective de tranzacționare ale terenurilor similare cu cel expropriat, sub acest aspect conformându-se prevederilor legale specifice (art. 26 din Legea nr. 33/1994).
Apelantul apreciază că soluția instanței de fond este nelegală sub aspectul omologării unui raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor legale. Deși instanța era obligată să țină cont de prețurile de tranzacționare, conform art. 26 din legea mai sus menționată, nu a aplicat corect legea mărginindu-se la compararea prețului rezultat din raportul de expertiză cu valoarea despăgubirii oferită de stat, fără nici un fel de argumentație legală.
Pentru soluționarea prezentei cauze, nu valoarea în sine (mai mare ori mai mică) a despăgubirii este relevantă, ci faptul că la stabilirea acesteia este imperios necesar să se țină cont de criteriile legale de stabilire a acesteia, iar la pronunțarea soluției instanța ar trebui să aibă convingerea că despăgubirea ce o acordă este echivalentă cu suma pe care ar fi obținut-o expropriatul dacă ar fi vândut el însuși pe piața liberă suprafața de teren supusă exproprierii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel, a fost încuviințată proba cu înscrisuri și, pentru a da eficiență criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
La data de 05.10.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză.
La termenul din 30.10.2012, Curtea a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de apelantul pârât, răspunsul la acestea fiind depus la dosar la data de 04.12.2012, împreună cu cererea experților ce au format comisia constituită potrivit Legii nr. 33/1994 privind majorarea onorariilor stabilite provizoriu de către instanța de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 509/05.06.2009, apelantul parat - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea terenului în suprafața de 1421 mp. situat în ., ., jud. Ilfov, având nr. cadastral 1186/1, proprietatea intimatei reclamante și acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 lei pentru acest teren.
Prin contestația ce formează obiectul prezentei cauze, intimata reclamantă a contestat cuantumul despăgubirilor propus de către apelant și majorarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.
A.. (2) și (3) al aceluiași text prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis cererea formulată de intimata reclamanta și a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 509/05.06.2009 la suma de 101.740 lei, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 Euro.
Verificând sentința instanței de fond prin prisma acestor dispozițiilor legale arătate anterior, Curtea constată că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 72 - 80 – dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenul evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în articolul 26 din Legea nr.33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.
Față de acestea, Curtea apreciază că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat.
Pentru a da eficiență criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experți a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 120.123 lei reprezentând echivalentul sumei de 26.289 Euro.
Curtea nu poate stabili, însă, această valoare pentru despăgubirile cuvenite intimaților reclamanți ca urmare a exproprierii terenului în suprafața de 1421 mp. situat în com. Moara Vlasiei, ., ., jud. Ilfov, având nr. cadastral 1186/1, întrucât astfel ar fi încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac exprimat prin adagiul latin non reformatio în peius, care face imposibilă înrăutățirea situației părții în propria sa cale de atac.
Acest principiu este consacrat legislativ prin dispozițiile cuprinse în art. 296 C.pr.civ., teza a II-a, dispoziții potrivit cărora ,,apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.”
Potrivit acestui principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului și nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca părțile să nu fie amenințate de nici un risc de agravare a situației lor dacă vor exercita o cale de atac pusă la dispoziție de lege împotriva unei hotărâri pe care ele o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
Or, în speță, cuantumul despăgubirilor calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel este mai mare decât cel rezultat prin expertiza efectuată în fața instanței de fond.
În această situație, chiar dacă raportul de expertiză tehnică de specialitate întocmit în apel este singurul care respectă prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, Curtea nu poate da eficiență acestei probe, fără a încălca principiul consacrat de art. 296 C.proc.civ., teza a II-a.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea experților privind majorarea onorariului provizoriu stabilit de către instanța de apel, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere că lucrarea a fost suplimentată cu un răspuns la obiecțiunile formulate de către apelant și încuviințate de către instanță.
Prin urmare, Curtea va admite această cerere în temeiul art. 213 alin. (2) C.proc.civ. și va majora cu 900 lei onorariul pentru expertiza de evaluare întocmită în apel, astfel cum acesta a fost justificat prin decontul depus la dosar (fila 195), sumă ce urmează a fi plătită de către apelantul pârât, la cererea căruia a fost încuviințată proba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul ales la SCPA T. D. și Asociații în București, .. 31, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1681/12.10.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul în București, ., ..
Admite cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de Comisia de experți formată din expert C. M., expert Papasteri M. și expert B. A.-M. D., de la 2100 lei, la 3000 lei.
Obligă pe apelantă la plata sumei de 900 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză.
Executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 4 ex.
07.02.2013
Jud. fond. C. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1648/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 226/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
