Succesiune. Decizia nr. 2045/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 2045/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 1569/303/2007/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.2045R

Ședința publică de la 29 noiembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - R. P.

JUDECĂTOR - A. V.

JUDECĂTOR - D. Z.

GREFIER - G.-M. V.

***********

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. C. M., împotriva încheierii din data de 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ 07, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M., C. R. și C. N..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă C. C. M., personal și asistată de avocat F. T. M., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul-reclamant C. M., personal și asistat de avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul-reclamant C. N., personal, lipsind intimatul-reclamant C. R..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar 0,15 lei. Invederează că în dosarul nr._ al T.B. – Secția a IV-a Civilă, nu există cererea prin care a solicitat lămurirea dispozitivului, cerere în baza căreia s-a pronunțat încheierea recurată.

Apărătorul intimatului-reclamant C. M. arată că, într-adevăr, în dosarul nr._ al T.B. – Secția a IV-a Civilă, nu se află cererea prin care petenta C. C. M. a solicitat lămurirea dispozitivului, dar există încheierea recurată în dosarul nr._ 07 al T.B. – Secția a IV-a Civilă.

Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar copia cererii care a stat la baza pronunțării încheierii pe care o atacă și înscrisuri.

Apărătorul intimatului-reclamant nu contestă conținutul cererii depusă de recurenta-pârâtă și arată că are cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă.

Apărătorul recurentei-pârâte invederează că nu are alte cereri de formulat.

Apărătorul intimatului-reclamant C. M. invederează că nu are cereri de formulat.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea încheierii recurate și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.59A/08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ 07, în sensul de a se arăta că petenta C. C. M. este proprietara exclusivă asupra imobilului situat în București, Calea Giulești nr.60, ., parter, ., compus din două camere de locuit și dependințe. Solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul intimatului-reclamant C. M. solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală.

CURTEA

Asupra cererii de recurs reține următoarele:

Prin încheierea din 20.02.2013 Tribunalul București Secția a IV a Civilă a respins cererea formulată de petenta C. C. M., cerere având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.59/2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ 07, cu motivarea că, dispozitivul deciziei este foarte clar și nu necesită a fi lămurit.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs petenta C. C. M. susținând că, prin modalitatea în care a fost modificată sentința nr. 59/2009 pronunțată de Tribunalul București, este prejudiciată prin imposibilitatea intabulării dreptului său de proprietate asupra unui apartament, în cotă exclusivă de 1/1.

Recursul nu este fondat.

În fapt, prin decizia civilă nr. 59 din 8.01.2009 pronunțată de Tribunalul București a fost modificată în parte sentința civilă nr.2983/2.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ 07, în apelul declarat de reclamantul C. M., în sensul următor „Admite apelul declarat de apelantul-pârât C. M.,împotriva sentinței civile nr. 2983/2.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul civil nr._ 07, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. R., și C. N., și cu intimatul-pârât C. C. M.; Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că: Constată că de pe urma defunctei C. Laurenția a rămas ca moștenitor legal și testamentar C. T. în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal cu o cotă de 12 din masa .succesorală și reclamantul C. M. în calitate de descendent și moștenitor legal și rezervatar cu o cotă de 12 din masa succesorală. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. Obligă apelantul la plata către intimată C. C. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.”

Pentru a pronunța decizia menționată instanța de apel a reținut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2007 sub nr._ 07, reclamantii C. R., C. N. și C. M. au chemat în judecată pe pârâții C. T. și C. C. M., solicitând instantei ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 și constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 391/2i.01.2007 de BNP Nemesis, privind apartamentul nr. 44, situat În București, calea Giulești nr. 60, ., sector 6.

În motivarea actiunii, reclamanții au arătat că certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura de citare a acestora, în calitate de moștenitori legali, respectiv citatiile au fost trimise la alte adrese decât la cele la care locuiau, iar dovezile de îndeplinire a citațiilor poartă date de înapoiere la biroul notarial ulterioare datei eliberării certificatului de moștenitor.

Reclamantii au mai arătat că persoanele care au declarat ca martori în dosarul notarial, respectiv N. C. și N. Marianu, nu i-au cunoscut niciodată.

Ulterior, în baza certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007, între pârâți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP Nemesis. Astfel, după obținerea certificatului de unic moștenitor cu încălcarea dispozițiilor legale, tatăl reclamanților,C. T., a vândut apartamentul pârâtei C. C. M..

Au mai precizat reclamanții că din actele medicale pe care le dețin, rezultă faptul că tatăl acestora suferă de boli psihice care îi pot afecta discernământul. Mai mult, din actele dosarului notarial care au fost cerute pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare rezultă că examinarea medico - legală a C. T. a fost făcută în vederea stabilirii capacității de a Încheia un act de donatie și nu pentru vânzare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 85 și urm. Cod procedură civilă, nr. 105 și urm. Cod procedură civilă, art. 948, 949 și art. 950 cod civil, art. 3 lit.a din Legea nr. 146/1997 modificată și completată.

În dovedirea actiunii, reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP Nemesis, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6979/ 27.11.2006 de BNP Nemesis, adresa nr. 317/05.02.2007 emisă de BNP Nemesis,

încheiere finală eliberată de BNP L. S., bilete de ieșire din spital, scrisoare medicală, citații în dosarul nr._ și dovezile de comunicare ale acestora, cărțile de identitate ale reclamantilor.

La data de 05.03.2007 pârâții au depus la dosar întâmpinare (28-31) prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că, în timpul căsătoriei cu mama reclamanților, C. Laurenția, pârâtul C. T. a cumpărat de la ICVL București cu o contribuție comună egală, conform contractului de vânzare cumpărare nr._ /11.03.1991, apartamentul nr. 44, situat în București, Calea Giulești nr. 60, ., parter, sector 6, compus din 2 camere și dependințe - baie, sas, cămară, debara, bucătărie, două holuri și cota indiviză de 1,52% din suprafata de folosintă comună a imobilului împreună cu terenul aferent apartamentului În suprafață de 20,10 mp. atribuit în folosință pe durata existenței construcției de Primăria Sectorului 6 București.

Pârâtul C. T. a mai arătat că datorită scandalurilor și violențelor fizice manifestate de reclamanți, soția sa C. Laurenția s-a îmbolnăvit grav, decedând la data de 10.04.2002.

S-a mai susținut de către pârât că, datorită reclamanților care susțineau că este bolnav psihic, acesta s-a prezentat la comisia medicală din cadrul lNML unde a efectuat expertiza medico legală prin care s-a stabilit că are discernământ, motiv pentru care s-a prezentat la notariat. Astfel, s-a eliberat certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007 în conformitate cu prevederile legale.

Pârâta C. C. - M. a arătat că a devenit proprietara imobilului menționat mai sus prin cumpărarea acestuia, achitând în întregime suma de 44.000 euro pârâtului C. T., datoriile pe care acesta le avea precum și taxele cu privire la succesiune.

În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare menționat mai sus, aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtul C. T. avea discernământul păstrat la data încheierii actului.

Referitor la cererea reclamanților privind anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar, pârâtul C. T. a arătat că niciunul dintre reclamanți nu a solicitat dezbaterea succesiunii În termen legal, mai mult decât atât aceștia au renuntat tacit la succesiune.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 - 117 Cod procedură civilă.

La solicitarea instantei, BNP Nemesis a comunicat, cu adresa nr.2¬946/26.03.2007, copii de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391 /21.01.2007 și de pe actele care au stat la baza autentificării acestuia (f.38-52), precum și copia dosarului succesoral nr. 389/14.12.2006, privind pe defuncta C. Laurenția (f.53-81).

La termenul de judecata din data de 30.03.2007, reclamanții au depus la dosar precizarea actiunii (f.82-83), prin care au solicitat:

1. Anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007;

2. Constatarea nulității absolute parțiale a testamentului lăsat de defuncta C. L., autentificat sub nr. 8745/04.04. 1994 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6 București, întrucât încalcă rezerva succesorală prevăzută de art. 841 cod civil; .

3. Dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei C. L., decedată la data de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu În București. Calea Giulești nr. 60, sector 6, stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor și cotele acestora, respectiv:

a) masa succesorală - cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr. 44, situat în București, Calea Giulești nr. 60, ., parter, sector 6, compus din 2 camere și dependințe,în suprafață utilă de 48,49 mp și cota indiviză de 1,52% din suprafața de folosință comună a imobilului, împreună cu terenul aferent apartamentului în suprafață de 20,10 mp, atribuit în folosință pe durata existentei constructiei;

b) moștenitori legali sunt - C. T., în calitate de soț supraviețuitor, C. R., C. N. și C. M., în calitate de fii;

c) cotele ce le revin fiecăruia sunt: C. T. cu o cotă de 7/32 iar reclamanții moștenesc o cotă de 3/32.

4. Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._.01.2007 de BNP Nemesis, încheiat între pârâți privind apartamentul nr. 44, pentru cauză ilicită, fraudă la lege și neplata prețului.

Reclamanții au mai arătat că parații au încheiat contractul de vânzare -cumpărare pe de o parte prin fraudarea legii, obținând un certificat de moștenitor nelegal și care nu corespunde realității, iar pe de altă parte fondat pe o cauză ilicită.

Actul de vânzare - cumpărare a fost încheiat cu rea-credință a părților, întrucât acestea au cunoscut faptul că apartamentul vândut este și proprietatea reclamanților, fiind o cauză ilicită și în frauda dreptului de moștenitor coproprietari.

La data de 16.04.2007 pârâtul C. T. a depus la dosar cerere completatoare privind masa partajabila (f.85-86), în sensul că de pe urma defunctei C. L. au rămas si următoarele bunuri mobile: 3 recamiere în valoare de 400 lei, 2 mese și 7 scaune în valoare totală de 100 lei, un fotoliu pat în valoare de 50 lei, 2 frigidere în valoare de 50 lei, 4 televizoare defecte în valoare de 10 lei, o noptieră în valoare de 10 lei, 3 mașini de spălat în valoare de 50 lei, un aragaz în valoare de 500 lei, 2 șifoniere în valoare de 500 lei, un dulap de bucătărie cu vitrină în valoare de 50 lei, o groapă cu 2 locuri la Cimitirul "Sarindari" în valoare de 3200 lei, o actiune la SIF Muntenia în valoare de 1880 lei pe numele lui C. Laurenția, valoarea acestor bunuri fiind în valoare totală de 6720 lei.

Pârâtul a mai mentionat că aceste bunuri au caracter de bunuri comune,dobândite în timpul căsătoriei cu defuncta C. Laurenția și fac parte din masa succesorală în cota de 1/2.

Pârâtul a mai precizat că de la decesul defunctei, reclamanții, în calitate de fii au renuntat în mod tacit la succesiune, cunoscând existenta testamentului,însă aceștia l-au părăsit refuzând să îi spună adresele exacte de domiciliu pentru a le solicita sprijiniri material la nevoie.

În ședința publică din data de 04.05.2007, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare (f.99), prin care au arătat că înțeleg ca bunurile cuprinse în cererea completatoare să rămână în proprietatea tatalui lor și nu doresc împărțirea acestora.

In cursul procesului, la data de 24.09.2007, a decedat paratul C. T. (astfel cum rezulta din certificatul de deces aflat la fila142 dosar), astfel încat la data de 26.1 0.2007 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii principale (f.156) cu privire la moștenitorii de pe urma defunctului C. T., iar la data de 02.11.2007 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a cadrului procesual (f.166) față de decesul pârâtului C. T., aratand ca in prezent, calitatea de parata in prezenta cauza o are doar numita C. C., avand in vedere ca mostenitorii def. C. T. sunt reclamantii, care nu pot avea dubla calitate de reclamanti si parati .

In cauza, au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul paratului C. T. (f.1 00-1 01) si au fost audiati martorii Suangi Sevim și G. C.,la propunerea reclamantilor si V. A. P. si A. P., la propunerea paratei, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

De asemenea, s-a efectuat expertiza medico-legală (f.216-221), întocmită de Institutul Național de Medicină Legală - M. Minovici, pentru a se stabili daca def. C. T. avea discemamant la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare.

Din oficiu, in baza art. 56 alin. 3 din legea nr. 7/1996, instanta a dispus notarea litigiului in Cartea Funciara, avand în vedere capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare.

Prin sentinta civilă nr. 2983/2.05.2008 Judecătoria Sectorului 6 a admis in parte actiunea precizata formulată de reclamantii C. R., C. N., și C. M., împotriva pârâtei C. C. - M.;a anulat certificatul de mostenitor legal si testamentar nr. 5/15.01.200 eliberat de BNP Nemesis in dosarul succesoral nr. 389/2006; a constatat deschisa succesiunea def. C. L., decedata la date de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, sector 6; a constatat ca masa succesoral a ramasa de pe urma def. C. Laurentie se compune din cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, . restul cotei de 1/2 apartinandu-i sotului supravietuitor C. T., in calitatE de bun propriu; a constatat ca de pe urma def. C. L. a ramas ca mostenito legal si testamentar numitul C. T., în calitate de sot supravietuitor si legatar universal, caruia ii revine intreaga masa succesorala; a constatat ca reclamantii C. R., C. N. si C. M., în calitate de descendenti, nu au acceptat in. termen succesiunea def. C. L.; a respins capetele de actiune privind constatarea nulitatii absolute partiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 Bucuresti si constatarea nulitatii absolute a contractulu de vanzare cumparare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP Nemesis, ca neintemeiate; a respins cererea reconventionala formulata de C. T.,ca neintemeiata; a respins cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata; a obligat reclamantii sa plateasca paratei C. C. suma de 3000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 10.04.2002 a decedat numita C. L., cu ultimul domiciliu în Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, sector 6, astfel cum rezulta din certificatul de deces aflat la fila 56 dosar.

Procedura succesorala de pe urma acestei defuncte a fost dezbatuta le BNP Nemesis in dosarul succesoral nr. 389/2006, in urma careia a fost eliberat certificatul de mostenitor legal si testamentar nr. 5/15.01.2007 (f.81), prin care se atesta calitatea de unic mostenitor legal si testamentar a numitului C. T., avandu-se în vedere testamentul lăsat de defuncta C. L. autentificat sub nr. 8745/04.04.1994.

In urma dezbaterii succesiunii sotiei sale, numitul C. T. a înstrainat imobilul catre parata C. C., prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP Nemesis (f.50-51).

Prin prezenta actiune, astfel cum a fost precizata, reclamantii C. R., C. N. și C. M., in calitate de descendenti ai defunctei C. L., au solicitat:

- anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5 15.01.2007, emis cu nelegala citare a tuturor mostenitorilor;

- constatarea nulității absolute parțiale a testamentului lăsat de defuncta C. L., autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6 București, întrucât încalcă rezerva succesorală;

- dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei C. Laurenția;

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007, pentru lipsa de discemamant a vanzatorului, cauză ilicită fraudă la lege și neplata prețului.

Analizand actiunea precizata, din prisma normelor legale incidente si a probelor administrate, instanta a constatat ca este întemeiata în parte, pentru urmatoarele considerente:

1. Referitor la anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 5/15.01.2007:

Din probele administrate în cauza, instanta a constatat ca acesta a fost intocmit cu incalcarea dispozitiilor legale.

Astfel, potrivit art. 75 din legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, "după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire ... "

In cadrul procedurii succesorale ce a facut obiectul dosarului nr. 389/2006 al BNP Nemesis, reclamantii C. R., C. N. și C. M., in calitate de descendenti ai defunctei C. L., nu au fost citati la domiciliile lor reale.

Din dovezile de comunicare aflate la filele 70-75 dosar, rezulta ca pentru reclamantul C. R. s-a încercat citarea, pentru termenele din 12.01.2007 si 15.01.2007, la adresa din Bucuresti .. 83 sector 3, insa citatiile s-au intors intregi, fara a se aduce la indeplinire comunicarea lor.

Numitul C. N. a fost citat la adresa din Bucuresti, Calea Calarasi nr. 48, sector 3, iar C. M. a fost citat in Bucuresti, ., sector 3.

Din cartile de identitate ale reclamantilor, aflate în copie la filele 18-19 dosar, rezulta ca acesti a au urmatoarele domicilii legale: C. R. în București, . nr. 14, ., apartament 22, sector 3, C. N. În București, Calea CăIărașilor nr. 105, etaj 3, apartament 8, sector 3 și C. M. În București, ., sector 3.

Prin urmare, comparand domiciliile legale ale reclamantilor cu adresele la care au fost citati în cadrul procedurii notariale de dezbatere a succesiunii, instanta a constatat ca acestia au fost citati la adrese gresite, lucru ce echivaleaza cu lipsa de citare.

Nu se poate retine ca intemeiata apararea facuta intitial de paratul C. T., in sensul ca reclamantii nu au vrut sa-i comunice domiciliile lor. In primul "rand, daca existau dubii cu privire la domiciliile legale ale potentialilor nostenitori, notarul public avea obligatia sa emita adresa catre Inspectoratul N. de Evidenta a Persoanelor, pentru a obtine relatii cu privire la domiciliile acestora. In al doilea rand, din declaratia martorului Suangi Sevim rezulta ca def. C. T. era, la momentul decesului sotiei sale, în relatii foarte bune cu copiii sai, vizitandu-i permanent. Prin urmare, avand în vedere ca defunctul isi vizita copiii, nu se poate sustine ca nu le cunostea adresele exacte de domiciliu.

In aceste conditii, avand în vedere ca reclamantii nu au fost citati legal la dezbaterea succesiunii mamei lor, pentru a-si apara interesele, fata de dispozitiile art. 88 alin. 1 din legea nr. 36/1995 care prevad ca "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii", instanta va dispune anularea certificatul de mostenitor legal si testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP Nemesis in dosarul succesoral nr. 89/2006.

2. Referitor la nulitatea absoluta parțiala a testamentului autentificat sub nr.8745/04.04.1994:

Reclamantii au solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a testamentului lasat de defuncta lor mama, motivat de faptul ca acest testament incalca rezerva succesorala.

Nulitatea absoluta a unui act civil este acea nulitate care sanctionează nerespectarea la incheierea actului juridic civil, a unei dispoziții legale imperative care ocroteste un interes public, general. Nulitatea, ca si sanctiune, intervine in ipoteza incalcarii normelor juridice stabilite pentru incheierea valabila a actului, adica cele care se refera la conditiile de validitate, de fond si forma ale actului. Momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea cu legea a actului juridic este acela al incheierii lui.

In ceea ce priveste nulitatea unui testament, aceasta poate viza doar forma in care este intocmit testamentul, cat si capacitatea de exercitiu a testatorul ui.

Faptul ca un testament incalca rezerva succesorala nu este un motiv de nulitate absoluta a testamentului, mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire, avand posibilitatea sa fie de acord cu clauzele testamentare sau sa solicite reductiunea testamentului in limita cotitatii disponibile, daca nu sunt de acord cu liberalitatile facute de autorul lor.

Din verificarea testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994, instanta a retinut ca acesta este intocmit in forma autentica, ceruta de lege pentru un anumit tip de testament, iar testatoarea avea capacitatea de dispozitie necesara pentru emiterea acestui act, avand in vedere ca nu s-au administrat probe si nici macar nu s-a sustinut ca nu ar fi avut discemamant.

In consecinta, apreciind ca incalcarea rezervei succesorale nu este un motiv de nulitate absoluta a unui testament, instanta va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 Bucuresti, ca neintemeiat.

3. Referitor la dezbaterea succesiunii defunctei C. L.:

La data de 10.04.2002 a decedat numita C. L., cu ultimul domiciliu in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, sector 6 (potrivit certificatului de deces aflat la fila 56 dosar), astfel incat, potrivit art. 651 cod civil, instanta va constata deschisa succesiunea defunctei.

Anterior decesului, ia data de 04.04.1994, C. L. a testat, prin testamentul autentificat sub nr. 8745/1994 la fostul Notariat de Stat Local sector 6, in favoarea sotului sau C. T., toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi in patrimoniul sau la data decesului.

Din probele administrate in cauza, rezulta potrivit art. 1 lit. e din Legea 319/1944 si art. 650 cod civil, ca de pe urma defunctei C. L. a ramas ca unic mostenitor legal si testamentar acceptant, numitul C. T., in calitate de sot supravietuitor (potrivit certificatului de casatorie aflat la fila 64 dosar).

Din actele de stare civila depuse la dosar, rezulta ca reclamantii C. R., C. N. și C. M. aveau vocatie legala concreta la succesiunea def. C. L., in calitate de descendeti si mostenitori rezervatari, potrivit art. 669 si 841 cod civil.

Insa, pentru a culege efectiv mostenirea lasata de mama lor, acesti a aveau obligatia de a accepta succesiunea defunctei in termenul de optiune succesoral a prevazut de art. 700 cod civil.

Potrivit art. 700 alin. 1 cod civil ,"dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Problema care se ridica in prezenta cauza este a se stabili daca reclamantii au acceptat sau nu in termen succesiunea def. C. L., in calitate de descendenti ai defunctei, pentru a putea solicita reductiunea testamentului eliberat in favoarea tatalui lor C. T. si a culege rezerva lor succesorala.

Art. 689 cod civil prevede ca "acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.

Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-I facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare" .

Deși reclamanții aveau posibilitatea de a accepta succesiunea def. C. Laurenția, fie în mod expres, fie în mod tacit, însă, din întreg materialul probator administrat in cauza, rezulta ca acestia nu si-au exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul de 6 luni prevazut de lege.

Astfel, acestia nu au dat nicio declaratie de acceptare a succesiunii defunctei, declaratie care sa poata fi considerata drept o acceptare expresa. potrivit art. 689 cod civil.

In ceea ce priveste acceptarea tacita, potrivit art. 689 cod civil, acceptarea tacita rezulta din acte sau fapte pe care succesibilul n-ar fi putut sa le faca decat in calitatea sa de mostenitor acceptant, adica sa fie vorba de acte juridice din care sa rezulte ca a inteles sa accepte pur si simplu mostenirea. Esenta acceptarii tacite o constituie manifestarea intentiei neindoielnice de a accepta mostenirea. Cand un asemenea act este echivoc, adica în masura sa primeasca si o alta interpretare, el nu mai valoreaza acceptare tacita.

In speta de fata, reclamantii nu au efectuat niciun act care sa presupuna intentia lor neindoielnica de a accepta mostenirea.

Astfel, ambii martori audiati la propunerea reclamantilor au declarat ca nu cunosc ca reclamantii sa-si fi insusit vreun bun ramas de pe urma mamei lor; ca dupa decesul mamei, in apartamentul parintilor a ramas sa locuiasca doar numitul C. T., care era uneori vizitat de catre copii .

Aceaste declaratii se coroboreaza si cu afirmatiile reclamantilor din actiune, avand in vedere ca reclamaritii nu au indicat nicio modalitate de acceptare a succesiunii, nu au spus din care anume act sau fapta ar putea sa rezulte o acceptare tacita a succesiunii mamei lor.

S-a incercat sa se sustina faptul ca reclamantii au acceptat succesiunea mamei lor, prin faptul ca s-au ocupat de inmormantarea acesteia.

Instanta a apreciat ca acest aspect (pregatirea funeraliilor) tine de datinile si obiceiurile crestinesti, de morala omului, si nicidecum nu reprezinta o manifestare a intentiei neindoielnice de a accepta mostenirea.

Pe de alta parte, doctrina si jurisprudenta au statuat in unanimitate ca actele de administrare urgenta si de conservare, precum si pregatirea funeraliilor nu echivaleaza cu o acceptare tacita, acestea putand fi facute si in alta calitate decat cea de mostenitor, persoana fiind considerata ca un gestionar de afaceri, in folosul celui ce va primi mostenirea.

Pentru motivele expuse anterior, avand in vedere ca reclamantii nu au facut dovada ca au acceptat, expres sau tacit, succesiunea def. C. L. in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 cod civil, instanta va constata ca reclamantii C. R., C. N. si C. M., in calitate de descendenti, nu au acceptat in termen succesiunea def. C. L., astfel incat, pe cale de consecinta, va constata ca numitul C. T. este unicul moștenitor legal si testamentar al defunctei C. L., în calitate de soț supraviețuitor si legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală.

In ceea ce priveste masa succesoral a ramasa de pe urma defunctei, instanta a constatat ca aceasta se compune din cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, ., parter, ., restul cotei de 1/2 apartinandu-i sotului supravietuitor C. T., in calitate de bun propriu.

Defuncta a dobandit bunul în timpul casatoriei cu C. T., prin contractul de vanzare cumparare nr._ incheiat cu ICVL București (f.66).

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de numitul C. T., pana sa intervina decesul sau, prin care solicita sa fie incluse o . bunuri mobile in masa partajabila ramasa de pe urma sotiei sale, instanta o va respinge ca neintemeiata, avand in vedere ca nu s-a administrat nicio probă prin care sa se faca dovada existentei acestor bunuri.

4. Referitor la constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007

Prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr._07 la BNP Nemsis, C. T., in calitate de proprietar (1/2 prin cumparare si ~ prin mostenire de la sotia sa) a vandut paratei C. C., apartamentul nr.44 situat in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, . 6, pentru pretul de 44.000 euro. In cuprinsul actului s-a specificat faptul ca pretul a fost primit in intregime de catre vanzator, in ziua autentificarii, anterior prezentarii la notariat. Aceasta mentiune facuta de notarul public in cuprinsul actului este sustinuta atat de inscrisul sub semnatura privată intitulat "chitanta" semnat de vanzator si cumparatoare la data de 26.0l.200i cat si de declaratiile martorilor V. A. P. si A. P. audiati in cauza.

Reclamantii au invocat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, pentru lipsa de discernamant a vanzatorului, cauză ilicită, fraudă la lege și neplata prețului.

Din intreg probatoriul administrat in cauza, instanta a constatat ca nu exist niciun motiv de nulitate absoluta a contractului.

Astfel, este de subliniat in primul rand ca lipsa discemamantului parții contractante atrage nulitatea relativa, si nicidecum nulitatea absoluta a actului.

In al doilea rand, din concluziile raportului de expertiza medico-legal intocmit in cauza de catre Institutul N. de Medicina Legala "M. Minovici", institutia competenta in acest sens, rezulta ca numitul C., chiar, daca a avut o tulburare cognitiva usoara pe fond organic vascular, a avut capacitatea psihica de apreciere critica a continutului si consecintelor ce decurg din actul de vanzare cumparare întocmit la data de 26.01.2007, avand discemamantul pastrat.

De altfel, aceleasi concluzii rezulta si din certificatul medico- legal nr 7683/11.01.2007, intocmit cu cateva zile anterior vanzarii (chiar dacă expertizarea de atunci s-a facut in vederea incheierii unei donatii, totuși concluziile medicale cu privire la discemamantul lui C. T. raman valabile si pentru cazul vanzarii, starea psihica a persoanei expertizate fiind aceeasi, doar natura juridica a actului fiind alta, de altfel fiind chiar mai favorabila defunctului).

Reclamantii au incercat sa combata concluziile raportului de expertiză medico- legala prin declaratiile martorilor audiati, insa nu au reusit sa demonteze concluziile acestei probe, efectuata de catre persoane profesioniste. Este adevarat ca cei doi martori audiati la propunerea reclamantilor au declarat că def. C. T. a fost o persoana mai dificila, rea si ciudata, dar aceste trasaturi nu sunt de natura a duce la inlaturarea discemamantului unei persoane.

Prin urmare, avand in vedere concluziile raportului de expertiza medico¬legala intocmit in cauza, instanta a retinut ca defunctul vanzator a avut pe deplin discemamant la momentul încheierii contractului de vanzare cumparare nr 391/26.01.2007.

In ceea ce priveste cauza ilicita si frauda la lege, invocate de reclamanți in sustinerea nulitatii absolute a contractului, motivat de faptul ca părțile contractante stiau ca bunul instrainat nu era in totalitate in proprietatea vanzatorului, instanta a constatat ca nu sunt incidente in cauza. Astfel, asa cum s-a aratat anterior, la momentul incheierii contractului de vanzare cumpare atacat, def. C. T. era unicul proprietar al apartamentul nr.44 situat în Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, . 6, imobil pe care l-a dobandit parte prin cumparare in timpul casatoriei, parte prin mostenire de la defuncta sa sotie. Pe de alta parte, doctrina si jurisprudenta a statuat in mod constant ca vanzarea lucrului altuia nu este un motiv care sa atraga nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare. Prin urmare, contractul nu are o cauza ilicita si nu a fost incheiat cu fraudarea legii.

Referitor la neplata pretului, sunt de retinut doua aspecte. In primul rand neplata pretului este o imprejurare ce tine de executarea contractului de vanzare cumparare, si nu de conditiile de fond si forma ce trebuiesc indeplinite la momentul incheierii actului. Astfel, sanctiunea nerespectarii de catre cumparatoare a obligatiei de plata a pretului este rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, si nicidecum nulitatea absoluta a contractului. In al doilea rand, din probele adminisitrate in cauza, astfel cum s-a aratat anterior, rezulta ca parata C. C. a achitat pretul de 44.000 euro stabilit prin contract.

In consecinta, avand in vedere cele expuse anterior, apreciind ca nu exista incident niciun motiv de nulitate absoluta, instanta va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 391/26.01.2007 de BNP Nemesis, ca neintemeiat.

Pentru toate aceste considerente, apreciind actiunea reclamantilor ca fiind intemeiata doar in parte, instanta urmeaza a admite in parte actiunea, astfel cum a fost precizata; va anula certificatul de mostenitor legal si testamentar nr. 5/15.01.2007 eliberat de BNP Nemesis in dosarul succesoral nr. 389/2006; va constata deschisa succesiunea def. C. L., decedata la data de 10.04.2002, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, sector 6; va constata ca masa succesoral a ramasa de pe urma def. C. L. se compune din cota indiviza de 112 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 60, ., restul cotei de 112 apartinandu-i sotului supravietuitor C. T., in calitate de bun propriu; va constata ca de pe urma def. C. L. a ramas ca mostenitor legal si testamentar numitul C. T., in calitate de sot supravietuitor si legatar universal, caruia ii revine intreaga masa succesorala; va constata ca reclamantii C. R., C. N. si C. M., in calitate de descendenti, nu au acceptat in termen succesiunea def. C. L.; va respinge capetele de actiune privind constatarea nulitatii absolute partiale a testamentului autentificat sub nr. 8745/04.04.1994 de fostul Notariat de Stat Local sector 6 Bucuresti si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr._.01.2007 de BNP Nemesis, ca neintemeiate si va respinge cererea reconventionala formulata de C. T. ca neintemeiata.

Avand în vedere ca s-a respins capatul de actiune formulat împotriva paratei C. C. (nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare), reclamantii cazand in pretentii fata de aceasta, instanta va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata si va obliga reclamantii sa plateasca paratei C. C. suma de 3000 lei, reprezentand onorariu de avocat, potrivit chitantei nr.l O 28.01.2008 aflata la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că apelantul-pârât alături de frații săi, C. R. și C. N., au promovat cerere de chemare în judecată împotriva lui C. T., tatăl lor, actualmente decedat și C. C. M., pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate nulitatea CM legal și testamentar nr.5/15.01.2007 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ 1.01.2007, ambele vizând imobilul apartament nr. 44 din București, Calea Giulești, nr. 60, ., sector 6. CM a cărui anulare am solicitat a stat la baza întocmirii contractului de vânzarecumpărare autentificat sub nr_.01.2007 prin care defunctul C. T., tatăl nostru, înstrăina imobilul mai sus arătat intimatei pârâte C. C. M..

A arătat că se impunea anularea CM legal și testamentar nr.5/15.01.2007 întrucât a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale de citare în calitate de moștenitori legali ai apelantului și ai fraților săi, notarul emițând citații la alte adrese decât cele la care locuiau efectiv.

De asemenea, a arătat depunând acte medicale la dosar că tatăl său C. T. suferea de boli psihice de natură a-i afecta discernământul așa încât această situație l-ar fi făcut inapt a încheia contractul de vânzare-cumpărare nr.391/21.01.2007 prin care transmitea proprietatea imobilului în cauză intimatei pârâte C. C. M..

Certificatul de moștenitor nr.5/15.0,1.2007 a fost emis ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei C. L.-mama subsemnatului apelant și sotia defunctului C. T.. În urma dezbaterii acestei succesiuni tatăl său

C. T., a fost declarat unic proprietar al imobilului, descendenții nefiind legal citați în cadrul procedurii notariale.

Analizând actele dosarului instanța de fond relativ la primul capăt de cerere respectiv anularea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr.5/15.01.2007, a admis cererea și a dispus anularea acestui act.

În ce privește cererea referitoare la nulitatea absolută parțială a actului denumit testament autentificat sub nr.8745/04.04.1994 instanta a respins această cerere. În motivare instanța de fond a reținut că nulitatea unui testament poate viza doar forma în care este întocmit testamentul cât și capacitatea de exercițiu a testatorul ui.

Verificând aceste două condiții, instanța a reținut că forma autentică cerută de lege pentru un anumit tip de testament cât și capacitatea de dispoziție a testatoarei, respectiv C. Laurenția nu au putut fi combătute prin nici un mijloc de probă administrat în cauză. Ca atare a constatat instanța că încălcarea rezervei succesorale, așa cum a reclamat inițial în cererea introductivă, nu este un motiv de nulitate a unui testament și a menținut valabilitatea acestui testament care de altfel a stat și la baza întocmirii CM obiect al primului capăt de cerere.

În ce privește dezbaterea succesiunii defunctei C. Laurenția-cerere pe care au soliciat instanței să o analizeze ca și consecință a admiterii primelor două capete de cerere soluția a fost aceea de respingere.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a analizat disp art 700 alin 1 c.civ, arătând că important este a se stabili dacă apelantul și frații săi ar fi acceptat sau nu în termen succesiunea defunctei lor mame, în calitate de descendenți.

Instanta de fond a conchis că reclamantii nu ar fi efectuat nici un act care să presupună acceptarea neîndoielnică a moștenirii autoarei lor.

Singura probă pe care instanța-și sprijină această soluție sunt depozițiile martorilor care ar fi declarat că nu cunosc ca descendenții să-și fi însușit vreun bun rămas de pe urma mamei lor. ar, este insuficient ceea ce poate furniza un singur mijloc de probă, câtă vreme nu se procedează la coroborarea cu celelalte probe administrate in cauză.

A arătat că a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea mamei lor și de organizarea pomenirilor creștinești, aspect pe care instanța l-a calificat ca nefiind un gest de acceptare tacită a moștenirii, considerându-i a fi "eventuali gestionari de afaceri în folosul celui ce va primi moștenirea".

Or, este evident că asemenea cheltuieli nu ar fi fost asumate decât de către moștenitori în intenția lor vădită de a prelua moștenirea cu activul și pasivul ei. Cum se poate califica gestul descendenților de a prelua pasivul unei moșteniri-cheltuielile de înmormântare-tot practica judiciară a statuat - fac parte din pasivul succesoral asumarea lor însemnând practic asumarea patrimoniului succesoral.

Ca urmare a analizării acestui capăt de cerere instanța a reținut că singurul moștenitor al defunctei C. Laurenția este soțul supraviețuitor al acesteia, C. T., care a și cules întreaga moștenire.

Consideră că instanța nu a purces la stabilirea adevărului și nu a administrat în virtutea rolului activ toate mijloacele de probă ce ar fi condus la convingerea că apelantul și frații săi într-adevăr au acceptat succesiunea.

Ultimul capăt de cerere a fost acela de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._.01.2007 prin care defunctul C. T. a vândut intimatei pârâte C. C. Marlene imobilul în cauză. Motivul nulității absolute semnalat a fost cauza ilicită și frauda la lege.

Instanța analizând cererea o respinge ca neîntemeiată constatând că nu ar exista nici un motiv de nulitate absolută a contractului.

Evident că instanța de fond a procedat astfel pentru a nu contrazice soluțiile date pe primele capete de cerere în raport de care deși anulează certificatul de moștenitor, totuși constată că apelantul și frații săi nu ar avea calitatea de moștenitori acceptanți a moștenirii rămase de pe urma defunctei lor mame.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a ajuns la această concluzie raportat la modalitatea în care a interpretat probele și nu a dispus în virtutea rolului activ administrarea unor probe noi din care să reiasă fără echivoc neacceptarea moștenirii.

În concluzie se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii apelate, iar pe baza probelor ce se vor administra in cauză, admiterea in fond a actiunii așa cum a fost formulată.

În drept, invoc disp art 2"82 și urm c.pr.civ

Intimata-pârâtă C. C. M. a formulat întâmpinare la apelul formulat de C. M.,împotriva sentintei civile nr.2983/303/02.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul_ 07,solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, mentinerea hotararii atacate ca temeinica si legala, pentru urmatoarele considerente:

Apelantul-reclamant prin apelul formulat nu aduce nimic nou, in sensul completarii probatoriului si nici nu aduce critici reale asupra sentintei atacate. Apreciază ca sentinta atacata este temeinica si legala, instanta de fond a avut un rol activ in solutionarea cauzei, a luat interogatorii partilor din dosar, a audiat martori, a solicitat inca o expertiza medico-legala din care trebuia sa rezulte daca defunctul C. T. avea sau nu discemamant la data semnarii contractului de vanzare cumparare a analizat toate probele administrate in dosar si in baza tuturor probelor administrate a pronuntat o hotarare bine argumentata.

Apelantul-reclamant incearca doar sa convinga instanta ca ar fi acceptat succesiunea in mod tacit prin suportarea cheltuielilor de inmormantare a mamei sale si prin plata pomeni lor crestinesti, desi nu aduce nicio dovada in acest sens. Consideră ca instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca reclamantii nu au facut dovada de acceptare a succesiunii in niciun mod, nici expres si nici tacit.

Dreptul reclamantilor de a accepta succesiunea s-a prescris prin trecerea termenului de 6 luni incepand de la data deschiderii succesiunii asa cum dispune art.700 Cod civil iar instanta de fond, in mod corect apreciaza faptul ca plata cheltuielilor de înmormantare nu poate conduce la ideea ca apelantul ar fi acceptat in mod tacit succesiunea de pe urma mamei sale iar persoana care s-a ocupat de inmormantare nu poate fi considerata decat un gestionar de afaceri.

Dispozitiile art.685 Cod Civil sunt clare, "Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu, si sub beneficiu de inventar", reclamantii insa afirma ca ar fi renuntat la bunurile mobile si ar fi acceptat decat o parte din masa succesoral a si anume in ceea ce priveste imobilul, apreciază ca acestia nu puteau accepta succesiunea decat in tot sau sub beneficiu de inventar, neexistand nicio dispozitie legala privitoare la acceptarea in parte a masei succesorale.

Din cererea precizatoare depusa la termenul din data de 04.05.2007 de catre reclamanti si chiar din declaratiile martorilor rezulta ca acestia nu au acceptat succesiunea în nici un mod, nici expres si nici tacit prin preluare de bunuri asa cum a facut-o tatal lor C. T..

Instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca certificatul de mostenitor emis de pe urma defunctei C. L. este lovit de nulitate intrucat citarea tuturor posibililor mostenitori s-a facut la alte domicilii decat cele reale si astfel ca procedura de citare a fost viciata.

Instanta de fond, in mod corect a apreciat faptul ca defunctul C. T. este unicul mostenitor legal si testamentar al defunctei sale sotii C. L.. C. T. este unicul mostenitor legal al defunctei C. L., intru cat acesta este singura persoana ce a acceptat succesiunea, apelantul-reclamant, ca si fratii acestuia nu au acceptat succesiunea de pe urma mamei lor, nu a existat niciun act de acceptare expresa sau tacita conform dispozitiilor art.689 Cod Civil.

Desi prin testament s-a incalcat rezerva succesorala, acesta nu este lovit de nulitate, testamentul aratand decat dorinta testatorului, instanta de fond in mod corect apreciind ca nulitatea unui act poate interveni in ipoteza in care s-ar fi incalcat normele juridice stabilite pentru incheierea valabila a acestui act, in speta nu s-a incalcat nicio norma juridica pentru incheierea testamentului.

De asemenea, instanta de fond a apreciat in mod corect si faptul ca nu s-a incalcat nicio dispozitie legala la incheierea contractului de vanzare -cumparare, plata pretului a fost facuta asa cum rezulta din intreg probatoriul si chiar daca nu s-ar fi facut plata pretului, acest aspect neputand fi apreciat ca o nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare ci doar prin prisma unei cereri de rezolutiune a contractului, cerere ce nu a fost introdusa.

Desi reclamantii au sustinut pe tot parcursul procesului ca defunctul lor tata ar fi suferit de diverse boli psihice, atat din certificatul medico legal emis la data de 11.01.2007 cat si din certificatul medico-Iegal intocmit pe baza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezulta cu certitudine faptul ca defunctul C. T. avea discemamant la data semnarii contractului de vanzare¬cumparare.

Avand in vedere varsta inaintata a vanzatorului, intimata avand in vedere ca C. T. mai intai a vrut sa-i doneze apartamentul apoi s-a razgandit si i-a spus ca i-l vinde, a insistat ca acest contract sa se incheie dupa obtinerea certificatului medico-legal desi vanzatorul avea o atitudine ce inclina spre desteptaciune si viclenie si nicidecum spre boli psihice.

Atitudinea vanzatorului C. T. pe parcursul procesului, in sensul ca acesta a refuzat in permanenta sa se prezinte la IML pentru o noua expertiza medico-legala denota istetime si viclenie si nu faptul ca ar fi suferit de o boala psihica. De altfel Ia data expertizarii acesta a declarat medicilor ca doreste sa-i doneze apartamentul, iar dupa aproximativ o luna i-a adus la cunostinta ca-i vinde apartamentul si nu i-l mai doneaza intrucat are nevoie de bani urmand sa plece la tara la sora sa.

Probe: inscrisuri si orice proba ar rezulta din dezbateri. In drept: art.115¬118 Cod pr.civ.

Se solicită obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile formulate de către apelantul reclamant C. M., tribunalul constată că apelul este fondat doar în ceea ce privește cererea acestuia ce are ca obiect constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei C. Laurenția a cotei succesorale, soluția instanței de fond în privința constatării nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr.8745/4.04.1994 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391/26.01.2007 fiind legală și temeinică.

În primul rând, tribunalul arată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamanții C. R., C. N., C. M. an, în calitate de descendenți ai defunctei C. Laurenția, iar instanța de judecată a considerat că de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor legal și testamentar decât defunctul C. T., în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală și că cei trei descendenți nu au acceptat succesiunea în termen, iar calea de atac a apelului a fost exercitată doar de către apelantul reclamant C. M. împrejurare față de care așa cum vom motiva •în continuare se poate reține doar pentru acesta calitate de moștenitor legal al defunctei C. Laurenția, avind in vedere limitele investirii in apel.

Apelantul reclamant arată că a solicitat instanței de judecată să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor legal și testamentar nr.5/15.01.2007 și a contractului de vânzare cumpărare nr.391/21.01.2007 prin care s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului 44 situat în București calea Giulești numărul 60, b1.B2, ., motivat de faptul că certificatul de moștenitor a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale de citare în calitate de moștenitor a reclamanților, iar la data înstrăinării apartamentului autorul C. T. suferea de boli psihice de natură a-i afecta discernământul.

Tribunalul reține că soluția instanței de fond cu privire la respingerea cererii privind constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.8745/4.04.1994 este una corectă, iar argumentele vor fi împărtășite de către tribunal, întrucât împrejurarea că un testament ar încălca rezerva succesorală nu este un motiv de nulitate absolută a testamentului, moștenitorii rezervatari în măsura în care justifică acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege au posibilitatea să solicite reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile dacă nu sunt de acord cu liberalitătile făcute de autorul lor.

Testamentul, în cauză este întocmit în formă autentică, iar testatorul avea capacitatea juridică de dispoziție pentru a întocmi astfel de acte juridice, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte că discernământul acestuia ar fi fost afectat, iar cauzele de nulitate se analizează și acestea trebuie să subziste la data întocmirii actului juridic.

Instanța de fond a considerat că cei trei reclamanți nu au acceptat succesiunea defunctei în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art.700 C.civ.

Așadar, dacă nu se justifică acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege fie el în mod expres, fie în mod tacit, nu se mai impune a se analiza în ce măsură notarul public a dispus sau nu legala citare la dezbaterea succesiunii defunctului întrucât prin neacceptarea succesiunii în termen, moștenitorii care ar fi putu avea vocație succesorală concretă devin străini de succesiune astfel că nu se justifică un interes născut, actual și personal în a solicita anularea certificatului de moștenitor și deci legitimare procesuală activă.

Art. 689 cod civil prevede ca "acceptarea poate fi sau expresă sau tacită.

Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-I facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare" .

Într-adevăr, nu se poate considera că pregătirea funerarilor ce presupune efectuarea de cheltuieli pentru înmormântare și pentru pomenire nu echivalează cu acte de acceptare tacită, însă din probele administrate în fața instanței de apel rezultă că apelantul reclamant a efectuat acte de acceptare a succesiunii în termenul defipt de lege pentru acceptarea succesiunii, prin preluare de bunuri mobile din masa succesorală.

Astfel, din declarația martorului B. M. C. rezultă că acesta la ajutat personal pe apelant în vara anului 2002 să încarce niște mobilă din casa defunctei pe care a dus-o la propriul domiciliu, precum și o mașină de cusut cu acționare mecanică și două saltele de lână.

Din declarația martorului D. M., audiat în apel rezultă de asemenea că în vară după moartea defunctei acesta i-a ajutat pe C. M. și pe C. N. să ia din casa defunctei două șifoniere, două saltele, o mașină de cusut.

Așadar, tribunalul reține că preluarea acestor bunuri s-a făcut in scopul însușirii calității de moștenitor, iar aceste acte nu ar fi putut să fie făcute decât în calitate de moștenitor acceptant, bunurile au fost preluate la inițiativa moștenitorilor și acestea constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a fi acceptă succesiunea defunctei C. Laurenția.

Tribunalul arată că, deși probele converg spre soluția că și reclamantul C. N. a acceptat succesiunea defunctei în terme, tribunalul nu-i poate reține această calitate de moștenitor, având în vedere că acesta nu a promovat apel, devoluțiunea fiind una parțială, iar cu privire la acest reclamant hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.

Cu privire la critica privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.391/2007, tribunalul arată că soluția instanței de fond prin care s-a respins această cerere este legală și temeinică.

Tribunalul arata ca lipsa discernamantului parții contractante, atunci cind aceasta se dovedeste atrage nulitatea relativa, si nicidecum nulitatea absoluta a actului, ori prin probele administrate in cauza nu s-a dovedit acest motiv de nulitate.

Din concluziile raportului de expertiza medico-legal întocmit în cauza de catre Institutul N. de Medicina Legala "M. Minovici", institutia competenta in acest sens, rezulta ca numitul C., chiar, daca a avut o tulburare cognitiva usoara pe fond organic vascular, a avut capacitatea psihica de apreciere critica a continutului si consecintelor ce decurg din actul de vanzare cumparare întocmit la data de 26.01.2007, avand discernamantul pastrat.

De altfel, aceleasi concluzii rezulta si din certificatul medico- legal nr 7683/11.01.2007, întocmit cu cateva zile anterior vanzarii (chiar dacă expertizarea de atunci s-a facut in vederea încheierii unei donatii, totuși concluziile medicale cu privire la discernamantul lui C. T. raman valabile si pentru cazul vanzarii, starea psihica a persoanei expertizate fiind aceeasi, doar natura juridica a actului fiind alta, de altfel fiind chiar mai favorabila defunctului).

Asa cum a retinut si instanta de fond, prin declaratia martorilor audiati în fata instantei de fond nu s-a reusit sa se demonsteze ca vinzatorul ar fi fost lipsit de discernamint la data incheierii contractului de vinzare-cumparare, iar faptul ca din declaratiile martorilor audiati la fond rezulta ca defunctul CiolanTraian a fost o persoana mai dificila, rea si ciudata, aceste trasaturi nu sunt de natura a duce la înlaturarea discemamantului unei persoane.

Referitor la motivul de nulitate constind în neplata pretului, pe de o parte aratam ca neplata pretului este o imprejurare ce tine de executarea contractului de vanzare cumparare, si nu de conditiile de fond si forma ce trebuiesc indeplinite la momentul încheierii actului. Astfel, sanctiunea nerespectarii de catre cumparatoare a obligatiei de plata a pretului este rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, si nicidecum nulitatea absoluta a contractului, iar pe de alta parte daca nu s-ar retine aceste argumente nu rezulta din probele administrate de reclamanti o situatie contrara celei mentionate in contract referitoare la plata pretului, iar prin motivele de apel nu se arata nici un argument bazat pe probe in sensul ca pretul nu ar fi fost platit. Din probele administrate in fata instantei de fond, respectiv din declaratia martorei A. P. ce a fost de fata la inminarea pretului apartamentului rezulta ca pirita a inminat vinzatorului pretul de 44.000 euro si s-a incheiat o chitanta ce a fost semanata si de martora, dupa care s-a mers la notariat pentru semnarea contractului de vinzare-cumparare si ca cumparatoarea dispunea de bani pentru ca anterior instrainase un apartament cu 3 camere.

Tribunalul reține ca în favoarea intimatei pârâte operează teoria moștenitorului aparent, ce este admisă în doctrină și jurisprudență, potrivit căreia actul încheiat cu un moștenitor aparent se menține dacă este cu titlu particular, oneros, iar dobânditorul este de bună credință.

Tribunalul reține că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.391/26.01.2007, dovada calității de moștenitor în favoarea vânzătorului este făcută prin certificatul de moștenitor nr.5/15.01.2007 ce nu era contestat de vreunul dintre moștenitorii ce ar putea pretinde vreun drept succesoral de pe urma defunctei, iar la data vânzării, vânzătorul C. T. era singurul moștenitor legal și testamentar al defunctei, iar pentru cota de Y2 acesta este proprietar potrivit regulilor comunității de bunuri, asadar in nici un caz nu se poate considera ca a fost frauda legea sau ca contractul ar fi avut o cauza ilicita, iar calitatea de mostenitori apartilor s-a constatat de catre notar, mostenitorii sau mandatarii acestora neavind astfel de posibilitati legale. Pe de alta parte cererea privind dezbaterea succesiunii defunctei a fost facuta si semnata de sotul supravietuitor C. T., nefiind vreo cerere facuta de mandatar cu privire la indicarea unor adrese a descendentilor defunctului C. T., dupa cum rezulta din dosarul notarial trimis la instanta de fond.

Prin urmare în nici un caz nu se poate considera ca instanta de fond nu a avut rol activ si ca hotarirea este pronuntata cu incalcarea art. 129 al. 5 Cpr civ, avind in vedere ca instantele de judecata nu sunt obligate sa administreze probe din oficiu, dispozitia legala fiind in sensul ca se pot ordona doar probele, pe care instanta le considera necesare, iar instanta nu are nici obligatia sa administreze probe doar pentru a da cistig de cauza reclamantilor, mai ales ca sarcina probatiunii este in sarcina celui ce face o cerere în fața instanței.

In temeiul art. 274 C.pr civ se va obliga apelantul la plata către intimată C. C. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, avind in vedere ca apelul s-a gasit fondat doar in ceea ce priveste retinerea calitatii de mostenitor a apelantului, acesta nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel, astfel ca nu se poate aprecia asupra unei compensari totale a cheltuielilor de judecata.”

În contextul de fapt menționat, prin cererea înregistrată la data de 22.10.2012 pe rolul Tribunalului București, intimata C. C. M. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în faza apelului, prin care a fost modificată sentința civilă nr.2983/2.05.2008, respectiv lămurirea deciziei civile nr. 59 din 8.01.2009 pronunțată de Tribunalul București „în sensul de a arăta că subsemnata sunt proprietar exclusiv al imobilului situat în București, Calea Giulești nr.60, ., . 6, compus din 2 camere de locuit și dependințe”.

În mod corect a stabilit Tribunalul București că cererea reclamantei nu este întemeiată, deoarece petenta solicită o constatare a dreptului său exclusiv de proprietate asupra unui imobil, cerere de constatare care nu a făcut obiectul procesului.

Faptul că dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei asupra apartamentului în litigiu este contestat de O.C.P.I. nu poate fi remediat printr-o cerere de lămurire a unei hotărâri judecătorești care nu a avut ca obiect soluționarea unui litigiu privind acest aspect de drept. Conform art. 281/1 alin.1 Cod procedură civilă lămurirea legală poate fi dată numai în raport de „înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii” și nu în raport de considerentele hotărârii, iar, în speță, reclamanta nu solicită o lămurire a dispozitivului hotărârii, ci o concluzie extrasă din interpretarea considerentelor hotărârii. De aceea, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, iar recursul, analizat în baza art. 304/1 c. pr. Civ. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă C. C. M. împotriva încheierii din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M., C. R. și C. N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. P. A. V. D. Z.

GREFIER

G. – M. V.

RED.RP

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

9.01.2014

Jud. apel – T.B.. – L. E. F.

I. Târțău

← Succesiune. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partide politice. Decizia nr. 946/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Succesiune. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 231/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1648/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI