Cereri. Decizia nr. 226/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 4454/312/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 226R
Ședința publică de la 4 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți B. G. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 68A/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P. E. și P. T., având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți reprezentați de avocat S. Ș. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 103 lei achitată cu chitanța nr._/1.02.2013, timbre judiciare de 2,5 lei și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți având cuvântul în susținerea recursului arată că în anul 1998 între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, recurenții achitând suma de 25.000.000 lei vechi, însă notarul a decedat, iar actele lăsate la acesta nu au mai fost găsite.
În susținerea recursului arată că recurenții au fost de acord cu evacuarea, dar, prin cererea reconvențională, au solicitat restituirea sumei achitată la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și precizează că intimații au recunoscut, la interogatoriul administrat, că au primit această sumă de bani, însă, în mod greșit instanța a respins cererea reconvențională.
Arată că recurenții nu au dorit să obțină o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, ci doar să recupereze suma de bani achitată.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, casarea deciziei recurată, admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 431 din 14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis cererea formulată de reclamanții – pârâți P. T. și P. E., ambii domiciliați în Slobozia, ..X, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâții – reclamanți B. I. și B. G., ambii domiciliați în comuna Gura Ialomiței, ..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâții –reclamanți B. I. și B. G., ca neîntemeiată.
A dispus evacuarea necondiționată a pârâților – reclamanți B. I. și B. G., din imobilul garsonieră situat în Slobozia, .. L7, ., ..
A obligat pârâții – reclamanți la plata către reclamanții – pârâți a sumei de 1110,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 10 lei taxă de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1100 lei onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că reclamanții sunt proprietarii locuinței ocupate de pârâți, că aceștia nu dețin niciun titlu care să le confere drepturi locative în imobil și întrucât, refuză să - și achite cheltuielile privind utilitățile, proprietarii sunt îndreptățiți să solicite evacuarea din spațiul ocupat ca tolerați, fără alte formalități.
Apărarea pârâților constând în aceea că folosesc locuința ca urmare a faptului că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare cu privire la imobil, pentru care pârâții au achitat prețul de 25.000 lei, nu a fost primită de instanță, care, în lipsa înscrisului care să probeze această susținere, coroborat cu afirmațiile diferite ale pârâtului B. I. cu privire la imposibilitatea prezentării chitanței pretinse a fi fost întocmită la data convenției a considerat neîntemeiate pretențiile din cererea reconvențională.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal au declarat recurs motivat pârâții, care a fost calificat de instanță ca apel, prin care s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că instanța a aplicat greșit legea, atunci când a respins proba cu martori solicitată de către pârâți, care, în lipsa înscrisului încheiat, era necesară și utilă în cauză pentru a dovedi faptul plății sumei de 25.000 lei de către apelanți reclamanților.
Apelanții au arătat că, în condițiile în care la interogatoriul ce i s-a luat intimatul – reclamant, acesta a recunoscut că a primit suma de 25.000 lei, neîntemeiat a fost respinsă cererea reconvențională, sub aspectul capătului subsidiar, prin care se solicita restituirea acestei sume și constatarea dreptului de retenție.
Prin decizia civilă nr. 68 A /25 septembrie 2012 Tribunalul Ialomița Secția Civilă a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanții către intimați la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut că apelanții nu au dovedit că suma de 25.000 lei a fost achitată cu titlu de preț al vânzării, nefiind probată existența antecontractului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal pârâții B. G. și B. I., criticând-o pentru nelegalitate.
Se reține că hotărârea instanței de apel este afectată de motivul de modificare prev. de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că a fost dată cu încălcarea principiului aflării adevărului, respingându-se în mod nejustificat administrarea probei cu martori, deși intimatul reclamant a recunoscut la interogatoriu că a primit suma de 25 milioane lei în anul 1998.
Intimații – reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat .
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de susținerile părților cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe de judecată au pronunțat hotărâri nelegale în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale deduse judecății în condițiile în care în fața instanței de fond, la interogatoriul ce i-a fost luat reclamantului P. T. de către pârâți, acesta a recunoscut că a primit suma de 25 milioane lei vechi, arătând că această sumă a fost remisă în schimbul folosirii pe termen nelimitat a garsonierei în litigiu.
Împrejurarea că potrivit adresei remise de către Asociația de proprietari 13/17 Nord Slobozia, pârâții au locuit în garsonieră încă din luna iunie 1998 coroborată cu faptul remiterii sumei de 25 milioane lei vechi pentru folosința pe termen nelimitat a imobilului conduce la concluzia că între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare - cumpărare la care nu a participat și soția reclamantului, coproprietară a imobilului, aspect asupra căruia părțile nu au susțineri contrare,
Ca urmare, cele reținute de instanța de fond și de apel nu au corespondent în probele administrate în cauză iar cuantumul sumei remise nu putea avea decât semnificația prețului vânzării și nicidecum al unui preț al folosinței, având în vedere prețurile practicate la nivelul anului 1998 pentru vânzarea de garsoniere în orașul Slobozia,
De altfel, în condițiile recunoașterii remiterii acestei sume de bani, nerestituirea ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului P. T..
Față de aceste aspecte, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă urmează a admite recursul, constatând că decizia pronunțată de instanța de apel este afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în consecință va admite apelul și va schimba în parte sentința în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale. Vor fi obligați reclamanții, întrucât această sumă reprezintă o datorie comună a soților, la plata sumei de 2500 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește dreptul de retenție solicitat prin cererea reconvențională, Curtea va reține că pârâții au fost de acord cu evacuarea și ca urmare cererea privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de părți la instanța de fond vor fi compensate având în vedere împrejurarea că cererile formulate au fost admise pentru fiecare parte.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, dată fiind culpa procesuală în care s-au aflat reclamanții, atât în apel cât și în recurs, vor fi obligați către pârâți la plata sumei de 1207 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs, fiind înlăturată din decizia instanței de apel obligația pârâților de a plăti cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți B. G. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 68A/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P. E. și P. T..
Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâți B. G. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 431 din 14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte și cererea reconvențională.
Obligă pe reclamanți la plata sumei de 2500 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere vizând dreptul de retenție.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței, în parte, în sensul că va compensa cheltuielile de judecată la fond.
Obligă pe intimații – reclamanți la 1207 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs, către recurenții – pârâți.
Înlătură din decizia instanței de apel obligația pârâților la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. C. M.S
Tehnored. T.I. 2 ex./14.02.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
