Pretenţii. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 9455/2/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 240 R
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii M. M. și M. V. I., împotriva deciziei civile nr. 2165R/26.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/299/2010, în contradictoriu cu intimata M. D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii M. M. și M. V. I. reprezentați de avocat D. Dobrev, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata M. D. C. reprezentată de avocat M. C. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței lipsa dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată.
Apărătorul contestatorilor M. M. și M. V. I. solicită amânarea cauzei față de lipsa dosarului.
Apărătorul intimatei M. D. C. depune la dosar întâmpinare și comunică și părții adverse o copie de pe aceasta. Consideră că nu se impune atașarea dosarului nr._/299/2010.
După deliberare, curtea având în vedere motivele invocate prin contestația în anulare apreciază că nu se impune atașarea dosarului de fond nr._/299/2010 și revine asupra acestei măsuri. Dispune lăsarea dosarului la ordine, având în vedere că a fost strigat pe lista cauzelor la amânări fără discuții.
La a doua strigare a cauzei se prezintă contestatorii M. M. și M. V. I. reprezentați de avocat D. Dobrev, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata M. D. C. reprezentată de avocat M. C. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Apărătorul contestatorilor M. M. și M. V. I. solicită admiterea contestației în anulare. Consideră că tribunalul ar fi trebuit sa judece cauza in recurs în temeiul art. 2821 C.pr.civ., fiind vorba de o acțiune în evacuare. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei M. D. C. arată că la data la care au investit Tribunalul București ca instanță de apel, respectiv 09.05.2011, dispozițiile art. 2821 C.pr.civ. aveau un cu totul alt conținut. Consideră că instanța de recurs a fost legal investită și în mod corect a soluționat recursul. Solicită să fie avute în vedere dispozițiile art. 224 din legea nr. 71/2011. Să se constate că în recurs nu au fost invocate motivele arătate în contestația în anulare, astfel incat contestatia nu este admisibila.Solicita respingerea contestatiei, cu cheltuieli de judecata.
Curtea constată că s-a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare și o pune în discuția părților.
Apărătorul contestatorilor M. M. și M. V. I. arată că nu a invocat prin motivele de recurs aceste aspecte, având în vedere că aveau calitate de intimați. Solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 4765/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost respinsă acțiunea reclamantei M. D. C. împotriva pârâților M. M. și M. V. I. prin care s-a solicitat evacuarea paratilor, cu motivarea că o comparare a titlurilor părților asupra imobilului în litigiu nu poate fi realizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare, nu în cadrul uneia în evacuare, cea promovată aici de reclamantă.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.670/2012 a Tribunalului București Secția a IV a Civilă.
Prin decizia nr. 2165R/ 26 noiembrie 2012 pronuntata de Curtea De Apel București Secția A 4-A Civilă a fost admis recursul declarat impotriva acestei decizii de catre reclamanta, a fost modificata decizia, admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.4765/11.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București; s-a desfiintat sentința și a fost trimisa cauza spre judecare pe fond a acțiunii în revendicare la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamanta a promovat o acțiune denumită „ în evacuare”, motivând că este proprietara imobilului situat în București, ..3, sector 1, dar nu are posesia imobilului, acesta fiind ocupat de către pârâți.
La rândul lor pârâții pretind că sunt proprietari ai imobilului, titlul lor justificând ocuparea imobilului și respingerea oricărei pretenții asupra acestuia din partea reclamantei.
Situația de fapt de mai sus a fost reținută și de judecătorii apelului și de cel al fondului.
Așa fiind, aceștia aveau obligația, în baza art.129 alin.4 Cod procedură civilă să stabilească și să impună desfășurarea litigiului în cadrul faptic reținut chiar de ei, raportat la încadrarea în drept a acțiunii ca acțiune în revendicare prin comparare de titluri.
Judecătorii s-au limitat doar să constate că acțiunea a fost denumită „în evacuare” și nu „în revendicare” și au respins-o practic fără a o cerceta pe fond.
Impotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestatie in anulare de catre paratii M. V. I. si M. M., in temeiul art. 317 alin. 2 C.pr.civ., sustinandu-se urmatoarele:
Instanța care a soluționat recursul prin decizia nr.2165R/26.11.2012 nu era competentă să judece acest recurs.
Dispozlțille art. 282 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd că nu sunt supuse apelului acțiunile în evacuare.
Ca urmare această cerere trebuia judecată în fond la Judecătoria Sector 1 și în recurs la Tribunal, nicidecum la Curtea de Apel București .
Cât despre faptul că s-a dispus casarea cu trimitere și recalificarea acțiunii din acțiune în evacuare în actiune în revendicare, aceasta este într -adevăr prerogativa instanței de control judiciar, dar nu se putea face decât în ipoteza în care era contradictorialitate între modul în care a fost denumită actiunea "actiune în evacuare” și petitul acesteia. Or, petitul intimatei nu e caracteristic unei acțiuni revendicare: "s-a solicitat evacuarea pârâților din imobilul proprietatea recurentei având în vedere lipsa oricărui titlu pe care aceștia l-ar deține". Mai mult, intimata a afirmat de mai multe ori că a formulat o acțiune în evacuare si că dorește să-i fie judecată ca atare în baza principiului disponibilității".
Ca urmare recalificarea acțiunii era posibilă doar dacă se punea în discuția părților pe calea unui motiv de recurs de ordine publică invocat din oficiu de instanță.
Intimata reclamanta a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare.
Solutionand contestatia formulata, cu prioritate prin prisma exceptiei peremptorii a inadmisibilititatii, Curtea constata urmatoarele:
Contestatia prezenta este indreptata impotriva deciziei civile nr. 2165R/26.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă in recurs, invocandu-se drept motiv al contestatiei incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Dispozitiile art. 317 alin. 1 C.pr.civ. reglementeaza insa o conditie de admisibilitate a acestei cai extraordinare de atac, anume ca motivul necompetentei sa nu putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Cerinta este logica, pentru ca aceasta cale de atac se doreste a fi una extraordinara, pentru situatii exceptionale, iar nu pentru a redeschide un contencios finalizat, prin invocarea unor situatii care ar fi trebuit si ar fi putut fi invocate in caile anterioare de atac.
Or, in cauza, pretinsa necompetenta a Curtii de Apel ca instanta de recurs, pe motivul ca instanta de recurs ar fi fost Tribunalul, in ideea ultima ca de fapt litigiul ar fi fost supus doar recursului, iar nu si apelului, putea fi invocata de parati atat pe parcursul judecatii apelului la Tribunalul Bucuresti, unde acestia ar fi putut pune in discutie calificarea juridica a caii de atac, dar si pe parcursul judecarii recursului la Curtea de Apel Bucuresti. Se observa ca paratii contestatori invoca drept argument forma textului art. 282 indice 1 C.pr.civ. in vigoare dupa modificarea adusa prin Legea nr. 71/ 2011, modificare intervenita pe parcursul judecatii apelului, astfel ca acestia erau in masura sa invoce consecintele pe care considerau ca le atrage aceasta modifica legislativa inca din faza apelului, iar ulterior pe calea recursului.
In concluzie, Curtea constata ca nu este indeplinita conditia de admisibilitate prevazuta in art. 317 alin. 1 C.pr.civ., nefiind in mod evident nici in ipoteza art. 317 alin. 2 C.pr.civ., si de aceea va respinge contestatia ca inadmisibila.
Curtea va respinge cererea intimatei reclamante privind cheltuielile de judecata, intrucat, desi contestatorii sunt in culpa procesuala, nu s-a depus la dosar dovada cuantumului acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii M. M. și M. V. I., împotriva deciziei civile nr. 2165R/26.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/299/2010, în contradictoriu cu intimata M. D. C..
Respinge ca nedovedită cererea intimatei M. D. C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER
S. V.
RED.DFG
Tehnored.DFG/MȘ/ 2 ex.
8.02.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1980/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
