Legea 10/2001. Decizia nr. 352/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 52869/3/2011
Dosar nr._
(2200/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 352
Ședința publică de la 25.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - M. A. N. G.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant G. C. I., împotriva sentinței civile nr.647/19.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2013, 25.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 647 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și P. Municipiului București; s-a respins ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată de reclamantul G. C. I. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și P. Municipiului București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08 iulie 2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a V a Civilă sub nr._, reclamantul G. C. I. în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat obligarea paraților Ministerului Finanțelor Publice și P. Municipiului București la plata sumelor ce rezultă din acțiunile, obligațiunile și titlurile de împrumut atașate prezentei respectiv suma de 999.600 lei, sumă actualizată de la cea mai veche dată respectiv 1895 și până la plata efectivă a acestor sume, precum și actualizarea sumelor la nivelul anului când acestea vor fi plătite și a indicilor de inflație de la acea dată, după cum urmează:
1. Acțiune nr._-_ a Societății Naționale de Credit Industrial S.A, înființată în baza legii speciale promulgată prin Decretul regal nr. 3201 din 19 iunie 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 23 iunie 1923, ca titlu nominativ de 10 acțiuni a 1.000 lei în valoare totală de – 10.000 lei;
2. Acțiune nr._-_ a Societății Naționale de Credit Industrial SA, înființată în baza legii speciale promulgată prin Decretul regal nr. 3201 din 19 iunie 1923 și publicata în Monitorul Oficial nr. 64 din 23 iunie 1923, ca titlu nominativ de 100 acțiuni a 1.000 lei în valoare totala de – 10.0000 lei;
3. Acțiune nr._ a Societății Creditul Rural, emisă în baza Legii nr. 1 din 22 iunie 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr. 67 din 27 iunie 1923, ca titlu nominativ în sumă totală de – 500 lei;
4. Acțiune nr._ a Societății Comunale a Tramvaielor București SA, înființată în baza legii promulgată prin Decretul nr. 1308 din 14 aprilie 1909 și publicată în Monitorul Oficial nr. 15 din 18 aprilie 1909, ca titlu nominativ deplin vărsat în sumă totală de – 500 lei;
5. Acțiune nr._ a Societății Naționale de Gaz Metan SA, înființată în baza legii privitoare la comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului din 07 iunie 1924 și a jurnalului consiliului de miniștri nr. 3926 publicat în Monitorul Oficial nr. 257 din 20 noiembrie 1925, societatea fiind înregistrată la Tribunalul Ilfov – Secția I-a Comercială sub nr. 215/1925, ca titlu nominativ în sumă totală de – 500 lei;
6. Acțiune nr._-_ a Societății Naționale de Gaz Metan SA, înființată în baza legii privitoare la comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului din 07 iunie 1924 și a jurnalului consiliului de miniștri nr. 3926 publicată în Monitorul Oficial nr. 257 din 20 noiembrie 1925, societatea fiind înregistrată la Tribunalul Ilfov – Secția I-a Comercială sub nr. 215/1925, ca titlu nominativ în sumă totală de – 2.500 lei;
7. Acțiune nr._-_ a Societății Creditul Minier SA, înființată prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția notariat la nr. 8069 din 02 mai 1919 și autorizată prin sentința Tribunalului Ilfov – Secția I-a Comercială nr. 181 din 22 mai 1919, ca titlu nominativ în sumă totală de – 150.000 lei;
8. Titlu împrumut nr._ B a Societății împrumutul Reîntregirii, prin Decretul nr. 2200 din 1914 în sumă totală de – 2.500 lei;
9. Acțiune nr._-_ a Societății Clădirea Românească SA, înființată în baza actului constitutiv și statutelor autentificate de Tribunalul Ilfov – Secția de Notariat sub nr._/3jul 1919 și publicată în Monitorul Oficial nr. 68/1919, ca titlu nominativ a 100 acțiuni de cate 500 lei fiecare în sumă totală de – 50.000 lei;
10. Acțiune nr._-_ a Societății Clădirea Românească SA, înființată în baza actului constitutiv și statutelor autentificate de Tribunalul Ilfov – Secția de Notariat sub nr._/3jul1919 și publicată în Monitorul Oficial nr. 68/1919, ca titlu nominativ a 100 acțiuni de cate 500 lei fiecare în suma totala de – 50.000 lei;
11. Acțiune nr._ a Societății Clădirea Românească SA, înființată în baza actului constitutiv și statutelor autentificate de Tribunalul Ilfov – Secția de Notariat sub nr._/3jul1919 și publicată în Monitorul Oficial nr. 68/1919, ca titlu nominativ în sumă totală de – 500 lei;
12. Acțiune_-_ a Societății Nitrogen SA, naționalizată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1368 din 02 Iulie 1936, publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 08 Iulie 1936 și înscrisa în Oficiul Comerțului nr. 452 din 23 decembrie 1938 ca titlu nominativ, a cate 5 acțiuni cu valoare nominală de 500 lei în sumă totală de – 2.500 lei;
13. Acțiune_ a Societății Nitrogen SA, naționalizată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1368 din 02 Iulie 1936, publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 08 Iulie 1936 și înscrisă în Oficiul Comerțului nr. 452 din 23 decembrie 1938 ca titlu nominativ, în sumă totală de – 500 lei;
14. Împrumutul Intern de Consolidare 3% din 1935 nr._ – emis în virtutea legii, publicat în Monitorul Oficial nr. 156 din 10 iulie 1934, în valoare totală de – 50.000 lei;
15. Rentă Unificată Amortibilă nr._, fiind emis în virtutea Decretului-lege nr. 890 publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 01 aprilie 1941, în sumă totală de – 100.000 lei;
16. Rentă Unificată Amortibilă nr._, fiind emis în virtutea Decretului-lege nr. 890 publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 01 aprilie 1941 în sumă totală de – 50.000 lei;
17. Acțiune nr._ Societatea Anonimă Română Minieră, înființată în virtutea actului constitutiv autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat la nr. 4772 din 03 martie 1920 și autorizată să funcționeze prin sentința Tribunalului Ilfov – Secția I-a Comercială nr. 124 din 10 martie 1920, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 19 martie 1920, în sumă totală de – 25.000 lei;
18. Acțiune nr._ Societatea Anonimă Română Minieră, înființată în virtutea actului constitutiv autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat la nr. 4772 din 03 martie 1920 și autorizată să funcționeze prin sentința Tribunalului Ilfov – Secția I-a Comercială nr. 124 din 10 martie 1920, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 19 martie 1920, în sumă totală de – 50.000 lei;
19. Rentă împroprietăririi 5% din 1922 titlu din 1922 nr._, emis în virtutea legii publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 13 martie 1920, nr. 82 din 17 iulie 1921 și nr. 93 din 30 iulie 1921, în valoare totală de – 20.000 lei;
20. Rentă împroprietăririi 5% din 1922 titlu din 1922 nr._, emis în virtutea legii publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 13 martie 1920, nr. 82 din 17 iulie 1921 și nr. 93 din 30 iulie 1921, în valoare totală de – 5.000 lei;
21. Rentă împroprietăririi 5% din 1922 titlu din 1922 nr._, emis în virtutea legii publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 13 martie 1920, nr. 82 din 17 iulie 1921 și nr. 93 din 30 iulie 1921, în valoare totală de – 1.000 lei;
22. Rentă împroprietăririi 5% din 1922 titlu din 1922 nr._, emis în virtutea legii publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 13 martie 1920, nr. 82 din 17 iulie 1921 și nr. 93 din 30 iulie 1921, în valoare totală de – 100 lei;
23. Acțiune_ Prima Societate de Credit Funciar Român din București, în valoare totală de – 1.000 lei;
24. Rentă Unificată 4% 1941 Amortibilă nr._, emisă în virtutea Decretului-lege nr. 889 publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 01 aprilie 1941, în sumă totală de – 50.000 lei;
25. Acțiune_-_ Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine București, înființată în executarea legilor din 10 februarie 1910 și 11 mai 1910 și publicate în Monitorul Oficial nr. 254 și 35 din 1910, a câte 5 acțiuni în valoare nominală de – 200 lei, totalizând suma de – 1.000 lei;
26. Societatea creditului funciar urban, nr._, totalizând – 20.000 lei;
27. Societatea creditului funciar urban, nr._, totalizând – 20.000 lei;
28. Titlu împrumut nr._-_ a împrumutul Reîntregirii, prin Decretul nr. 2200 din 1914 în sumă totală de – 20.000 lei;
29. Titlu împrumut nr._-_ a împrumutul Reîntregirii, prin Decretul nr. 2200 din 1914 în sumă totală de – 100.000 lei;
30. Titlu de împrumut nr._, împrumutul de înzestrare a Țării din 1934 în suma totala de - 1000 LEI
31. Titlu de împrumut nr._-_, împrumutul de înzestrare a Țării din 1934 în sumă totală de – 2.000 lei;
32. Titlu de împrumut nr._, împrumutul Intern de consolidare 3% 1935 din emis în Monitorul Oficial nr. 156 din 10 lume 1934 și a Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 1085 din 21 iunie 1935 precum și în conformitate cu legea bugetară pe exercițiul 1935/936, în sumă totală de – 10.000 lei;
33. Titlu de împrumut nr._ împrumutul Intern de consolidare 3% 1935 din emis în Monitorul Oficial nr. 156 din 10 Iunie 1934 și a Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 1085 din 21 iunie 1935 precum și în conformitate cu legea bugetară pe exercițiul 1935/936, în sumă totală de – 20.000 lei;
34. Acțiune nr._ Societatea Anonimă Română Minieră, înființată în virtutea actului constitutiv autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat la nr. nr. 4772 din 03 martie 1920 și autorizată să funcționeze prin sentința Tribunalului Ilfov – Secția I-a Comercială nr. 124 din 10 martie 1920 publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 19 martie 1920, în sumă totală de – 10.000 lei;
35. Acțiune nr._ a Băncii Sindicatului Agricol și Viticol de Prahova SA, înființata în virtutea actului constitutiv din 14 februarie 1914 și autorizata a funcționa prin sentința Tribunalului Comercial Prahova din 07 martie 1914 publicată în Monitorul Oficial nr. 4 din 4(17) aprilie 1914, a cate 5 acțiuni la purtător în valoare nominala de – 500 lei fiecare în sumă totală de – 2.500 lei;
36. Acțiune nr._-_ înființată în virtutea Decretului nr. 1645 din 13 martie 1930 și publicata în Monitorul Oficial nr. 107 din 17 mai 1930 și din Statutele sancționate cu decretul 3034 din 19 august 1930 și publicate în Monitorul Oficial nr. 186 din 21 august 1930, că cinci acțiuni la purtător în valoare totală de – 5.000 lei;
37. Acțiune nr._ a Societății Astra Română SA societate pe acțiuni înființată prin act autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția de Notarial la 1910 sub nr. 6052 și autorizata prin sentința 736 din 26 Iunie 1910 Tribunalul Ilfov – Secția Comercială, o acțiune la purtător în sumă totală de – 500 lei;
38. Acțiune nr._ a Societății Comerciale Steaua Română SA pentru industria Petrolului constituita prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov – Notariat la nr. 789 din 04 septembrie 1895 și autorizată de Tribunalul Ilfov – Secția Comercială prin hotărârea nr. 1410 din 18 septembrie 1895 publicată conform art. 91 Cod comercial de la acea data. O singură acțiune în sumă totală de – 500 lei;
39. Acțiune nr._-_ a societății comerciale Fabricarea Hârtiei înființata legal, cu un număr de 10 acțiuni în valoare nominala de – 500 lei, în sumă totală de – 5.000 lei;
40. Acțiune nr._ a societății comerciale Fabricarea Hârtiei înființată legal, cu un număr de una acțiune în valoare nominala de – 500 lei, în sumă totală de – 500 lei;
41. Acțiune nr._-_ a societății comerciale Banca Agricolă SA, înființată prin legea Băncii Agricole din 28 martie 1894 publicata în Monitorul Oficial nr. 1 din aprilie 1894 și înscrisă în Registrul Comerțului sub nr. 308/1931 și în registrul societăților bancare sub nr. 68/1934, ca titlu la purtător pentru cinci acțiuni în valoare nominală totală de – 2.500 lei;
42. Acțiune_-_ a Societății Nitrogen SA, naționalizată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1368 din 02 Iulie 1936, publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 08 Iulie 1936 și înscrisa în Oficiul Comerțului nr. 452 din 23 decembrie 1938 ca titlu nominativ, a câte 5 acțiuni cu valoare nominală de – 500 lei în sumă totală de – 5.000 lei;
43. Acțiune nr._-_, a societății comerciale Banca Românească SA înființată în virtutea actului constitutiv autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat la nr._ din 11 decembrie 1910 și autorizată prin sentința Tribunalului Ilfov – Secția Comercială nr. 1317 din 14 decembrie 1910 și publicată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este posesorul și proprietarul acestor acțiuni ce au fost moștenite din tată în fiu, de la părinții săi.
A considerat că se impune admiterea acțiunii, deoarece patrimoniul statului de la acea dată, cât și a societăților comerciale ce au fost naționalizate abuziv, a fost constituit din bunuri imobile, bunuri imobile ce au fost luate abuziv și asupra cărora într-o mai mare sau mai mică măsură avea dreptul de proprietate în baza acțiunilor, obligațiunilor și a titlurilor de împrumut, cei ce le dețineau de drept, coroborată cu Legea nr. 119/1948 cele două dau putere prezentei acțiuni prin prisma admisibilității și temeiniciei.
Ținând cont de faptul că foarte multe dintre societățile comerciale pe acțiuni, cât și obligațiunile pe care le dețin, sunt parte din patrimoniul de stat sau încă sunt societăți de stat, cere restituirea sumelor actualizate ce vor reieși din acțiunile și obligațiunile și titlurile de împrumut arătate în cerere.
A solicitat obligarea pârâților la plata sumelor ce reies din acțiunile, obligațiunile și titlurile de împrumut atașate prezentei, respectiv suma de 999.600 lei, sumă actualizată de la cea mai veche dată, respectiv 1895 și până la plata efectiva a acestor sume, precum și actualizarea sumelor la nivelul anului când acestea vor fi plătite în conformitate cu Legea nr. 10/2001 și a indicilor de inflație de la acea dată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 119/1948.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 21 noiembrie 2011 (fila 80 dosar fond) reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și P. Municipiului București, precizând totodată că obiectul cererii este acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 999.600 lei, conform art. 29 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 31 din Legea nr. 10/2001.
C. procesual pasiv a fost reiterat de către reclamant, prin avocat, și la termenul de judecată din 19 martie 2012, când tribunalul a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, dar au invocat oral, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă - „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Tribunalul a reținut că, atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția admisibilității acțiunii, invocate la termenul de judecată din 20 februarie 2012 sunt excepții de fond, ce au strânsă legătură cu exercitarea dreptului la acțiune.
Legea nu prevede ordinea în care urmează a fi soluționate excepțiile de același tip, limitându-se a dispune doar în art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În cazul excepțiilor de același tip, atât practica judiciară, cât și doctrina au stabilit că, în lipsa unei reglementări exprese, instanța trebuie să deducă ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale, din caracterul și efectele produse de excepțiile invocate.
Or, față de problema de drept ce face obiectul acțiuni, analiza calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice ori a altei entități în astfel de acțiuni, primează analizei posibilității de a cere despăgubiri în justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut următoarele:
Funcția dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancțiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziția de reclamant în cadrul litigiului aparține titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în același raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Întrucât reclamantul declanșează procedura jurisdicțională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât și pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părțile litigiului au calitatea de titular al dreptului și, în mod corespunzător, al obligației corelative.
La rândul ei, instanța are obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv, determinat de prezența părților în proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reține că, în situația acțiunilor analizate, Ministerul Finanțelor Publice și P. Municipiului București nu le sunt justificate calitățile procesuale, deoarece nu sunt părți în raportul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interese față de reclamant pentru a i se legitima poziția de pârât în cadrul litigiului.
Conform art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalen, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3, persoanele arătate la art. 3 alin. 1 lit. b au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. 1 se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Din textele legale enunțate, legiuitorul a înțeles să confere calitate procesuală pasivă, într-o astfel de speță, Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, stabilind și modalitatea de calculare a despăgubirilor.
Astfel că reclamantul nu poate să ignore aceste dispoziții și să solicite obligarea la despăgubiri a Ministerului Finanțelor Publice, doar pe considerentul că el este cel care gestionează bugetul de stat și P. Municipiului București. În absența unor dispoziții legale exprese, nu există conflict între părți aflate pe poziții de contrarietate juridică și deci pârâților din cauză, nu li se poate opune pretenția reclamantului asupra unor despăgubiri decurgând din calitatea autorilor săi de acționari.
Împotriva sentinței civile nr. 647 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, a formulat apel contestatorul G. C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, pentru faptul că s-a respins acțiunea pe motiv că a fost formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât restituirea prețului prevăzut în alin. 2 și 21 al art. 50 din Legea nr. 10/2001 se face de către Ministerul Finanțelor Publice și în mod greșit a considerat instanța de fond că reclamantul nu este titularul dreptului, în condițiile în care, acesta îl moștenește pe tatăl său (decedat în 1972) care deținea un număr de acțiuni la bănci, societăți și împrumuturi la stat.
Tatăl contestatorului, fiind salariat la stat, a subscris uneori la împrumutul datoriei publice în anii 1934 – 1941, după care în perioada 1947 – 1948 a cumpărat o . acțiuni, iar în anul 1948, ca urmare a naționalizării, n-a mai avut timp să treacă pe numele său acțiunile enumerate în cererea inițială.
Potrivit Legii nr. 31/1990, acțiunile sunt valori mobiliare negociabile ce pot fi transformate oricând, în bani, pe piața de capital.
În speță, unitatea deținătoare nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu a emis până în prezent o decizie/dispoziție motivată asupra cererii sale de restituire, contestatorul apreciind că este persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Iar instanța de judecată în mod eronat nu a observat, că acestuia îi sunt aplicabile prevederile Legii de naționalizare nr. 119 din 11 iunie 1948, inclusiv asupra acțiunilor și obligașiunilor depuse la dosarul de fond, - act normativ abuziv, din perioada vechiului regim comunist.
Aplicabile speței sunt, de asemenea, prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001 care la alin. 3 statuează că se vor propune măsurile reparatorii în echivalent, după recalcularea valorii acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată ori nu a existat o asemenea continuitate, în baza valorii activului net al ultimului bilanț contabil, reactualizat.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Din oficiu – Curtea, la termenul din data de 26 noiembrie 2012 a pus în discuția părților calificarea căii de atac formulate, constatând că apelul declarat constituie în realitate un recurs, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 202/2010 („mica reformă”), data formulării contestației – 08 iulie 2011 și respectiv data pronunțării hotărârii atacate – 19 martie 2012, unicul temei al contestației susținut, fiind prevederile aplicabile – din Legea nr. 10/2001.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că în mod greșit s-a soluționat contestația prin admiterea excepției privind lipsa de calitate procesuală pasivă și în condițiile în care nu s-a administrat un probatoriu adecvat cu privire la aspectul dacă, pe de o parte P. Municipiului București a fost sesizată cu notificarea contestatorului, astfel cum rezultă dintr-o adresă a Prefecturii în cauză, sens în care era necesară ordonarea comunicării instanței, a dosarului complet administrativ de către pârâtă, pentru verificări, pe de o parte.
Pe de altă parte – chiar în condițiile existenței unui astfel de dosar administrativ la P. Municipiului București, cuprinzând notificarea contestatorului și actele anexate, obliga entitatea astfel sesizată la o soluție, inclusiv eventual de declinare în favoarea entității abilitate privind soluționarea unei astfel de cereri, astfel că instanța sesizată cu pronunțarea asupra notificării pe fond – potrivit deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – ar fi urmat, cel puțin să constate că alta ar fi fost în cauză, instituția care prin lege era obligată să efectueze propuneri de despăgubiri, după cercetările prealabile.
Nu se poate spune că P. Municipiului București, nu ar avea calitate procesuală pasivă, în situația în care, se dovedește că a fost sesizată cu notificarea contestatorului, prin redirecționarea de către Prefectură sesizată inițial.
Privitor la lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, se constată de asemenea, că art. 31 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 10/2001 abilitează această instituție să propună măsurile reparatorii prin echivalent, într-un anumit caz – necercetat de către prima instanță – respectiv cel în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, nu mai există, nu poate fi identificată ori nu a existat continuitate în existența societății.
Instanța de fond este datoare să efectueze cercetările corespunzătoare, potrivit legii, spre a stabili cerințele textului de lege sus-menționat, administrând probe suplimentare.
Iar în situația în care nu ar rezulta vreuna din cerințele art. 31 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 10/2001 în urma probatoriului administrat, ar deveni aplicabilă teza întâi din art. 31 alin. 3, care vizează existența, continuitatea societății – dar privatizată, caz în care – astfel cum a reținut în considerente și prima instanță – entitatea chemată să soluționeze notificarea ar fi instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale respective (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), sens în care s-ar putea contura eventual, o soluție de declinare privind soluționarea notificării, iar nu una de respingere, pe lipsă de calitate procesuală pasivă.
Considerentele sus-menționate vizează prevederile art. 312 alin. 5 teza întâi și alin. 61 Cod de procedură civilă privind necercetarea fondului cauzei deduse judecății și necesitatea suplimentării probatoriului, spre a se pronunța o soluție temeinică și legală în cauză.
În consecință, va fi admis recursul, va fi casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – reclamant G. C. I., împotriva sentinței civile nr. 647 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. Municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. M.-A. N.-G.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./05.03.2013
T.B.-S.5.-M.G.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 09-05-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 1851/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
