Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 980/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 980/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 26983/3/2012
Dosar Dosar nr._
(443/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.980
Ședința publică de la 30.05.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți Ș. M. și B. M., împotriva sentinței civile nr. 2252 din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ANIMALELOR.
P. are ca obiect – dizolvare persoană juridică.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul R. B., în calitate de reprezentant al intimate pârâte Federația Națională pentru Protecția Animalelor, în baza împuternicirii avocațiale nr.7633/2013, eliberată de Baroul T., atașată la fila 47 din dosar, lipsind recurenții reclamanți B. M. și Ș. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prins serviciul registratură al instanței la data de 20 mai 2013, a unor concluzii scrise formulate de către recurentul Ș. M..
Avocatul intimatei pârâte învederează instanței împrejurarea că la data de 30 mai 2013 Federația Națională pentru Protecția Animalelor a înregistrat pe rolul Tribunalului București cerere prin care solicită modificarea statutului și a actului constitutiv, în urma alegerii unui nou Consiliu Director, a unui nou cenzor și a modificării sediului FNPA, dovadă pe care o face cu copia acțiunii respective.
Mai arată că nu mai are înscrisuri de depus cu referire la activitatea anterioară a intimatei pârâte, așa cum s-a discutat la termenul anterior, sau cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs. În cadrul concluziilor, urmează ca apărătorul intimatei pârâte să aibă în vedere faptul că prin concluziile scrise, recurentul pârât Ș. M., solicită trimiterea dosarului instanței de contencios administrativ în vederea constatării nulității absolute a procesului verbal al ședinței Adunării Generale a asociațiilor FNPA, în raport de care partea trebuie să-și exprime opinia cu privire la admisibilitatea acestei chestiuni în prezenta cale de atac.
Avocatul intimatei pârâte apreciază că solicitarea formulată de către recurentul reclamant Ș. M. nu este admisibilă în prezentul recurs, având în vedere că nu este o apărare de fond, cu atât mai mult cu cât, dacă într-adevăr s-ar fi dorit efectuarea unui asemenea demers partea l-ar fi putut face până în prezent. Din acest motiv înțelege să solicite sancționarea recurenților reclamanților în temeiul dispozițiilor art.1081 din Codul de procedură civilă, pentru că această cerere este vădit făcută cu rea credință. Învederează faptul că recurenții au cunoștință că această Adunare Generală a asociațiilor a avut loc, având în vedere că recurenta B. M. a fost prezentă la această adunare, întrucât face parte dintr-o asociație care este parte în FNPA, fiind membru fondator. Arată că asociația pe care recurenta B. M. o reprezintă ca și vicepreședinte a participat la această Adunare Generală, a confirmat mandatul consiliului director pe toată perioada în care acesta nu mai fusese reales.
Interpelat fiind cu privire la natura cererii formulate de către recurentul Ș. M. privind înaintarea a procesului-verbal la secția de contencios administrativ, avocatul intimatei pârâte arată că nu vede utilitatea luării unei astfel de măsuri, deoarece, în opinia sa, nu este de competența secției de contencios administrativ soluționarea unei astfel de cereri; nu o consideră ca o excepție de nelegalitate. Mai arată, că în situația în care instanța va califica cererea recurentului ca o excepție de nelegalitate, solicită respingerea acesteia având în vedere faptul că există întocmit procesul verbal, partea adversă a participat la Adunarea Generală, iar acest proces-verbal nu reprezintă un act administrativ.
În ceea ce privește cererea formulată de recurentul Ș. M. de înaintare a procesului verbal al Adunării Generale Secției de contencios administrativ pentru constatarea nulității, Curtea constată că acest proces verbal nu are valența unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, astfel încât apreciază că nu există un temei legal pentru sesizarea instanței de contencios administrativ în această fază procesuală.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Solicită a se observa că recurenții fac o gravă confuzie considerând că simpla neîntrunire a membrilor FNPA în adunarea generală echivalează cu imposibilitatea constituirii adunării generale. Arată că s-ar putea discuta despre o imposibilitate a constituirii adunării generale dacă cineva ar fi făcut acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat. Acest lucru nu l-au făcut nici măcar recurenții care aveau calitate și legitimitate pentru a proceda la convocarea adunării generale. Arată că simplul fapt că membrii nu s-au întrunit nu are nici o legătură cu imposibilitatea constituirii adunării generale. Ca atare, atunci când s-a făcut un convocator oficial pentru adunarea generală, acest lucru s-a și întâmplat.
Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosar, însoțită de concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2012, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._ , reclamanții Ș. M. și B. M. au solicitat să se constate dizolvarea de drept a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că din dispozițiile art. 20 ale OG nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații cu modificările și completările ulterioare, rezultă că organele asociației sunt: Adunarea generală; Consiliul director; Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori. Conform art. 21 alin. 1 din același act normativ, Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaților. În ceea ce privește competența Adunării Generale, aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. 2 și cuprinde, printre altele, și alegerea si revocarea membrilor consiliului director.
Reclamanții au mai arătat că din dispozițiile statutare cuprinse la Capitolul VI intitulat „Conducerea și administrarea federației”, respectiv dispozițiile art. 16, conducerea Federației Naționale pentru Protecția Animalelor se realizează prin Consiliul de administrație și Comisia de cenzori. Ca atare, au argumentat reclamanții, lipsește astfel organul principal de conducere, Adunarea generală, în baza căruia membrii fondatori au dreptul de a-și exercita controlul asupra activității federației și al membrilor consiliului director și cenzorului sau comisiei de cenzori precum și de a alege și revoca membri consiliului director, conform legii.
Astfel, sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 55 alin. 1 lit. c din OG nr. 26/2000, potrivit cărora membrii fondatori sunt în: „imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, daca aceasta situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie”, iar această situație durează de la constituire 17 aprilie 2006 pentru adunarea generală și din 17 aprilie 2008 pentru consiliul director.
Reclamanții au mai învederat că alte nereguli referitoare la activitatea Federației rezultă din: lipsa unui sediu administrativ real, lipsa Adunării generale ca organ de conducere al membrilor fondatori, expirarea mandatului de doi ani pentru Consiliul director din 2008 (art. 17 – pag.7 din Statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor) și imposibilitatea membrilor fondatori de a alege un nou consiliu director; imposibilitatea întrunirii anuale a Adunării generale, deci a membrilor fondatori, imposibilitatea exercitării dreptului de control permanent asupra Consiliului director și Comisiei de cenzori; imposibilitatea adunării generale de a-și exercita drepturile legale privind competența.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 55 lit. b, c și art. 72 din OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care au solicitat constatarea nulității absolute a Actului Constitutiv și a Statului Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, motivat de împrejurarea că statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor ar fi trebuit să prevadă sub sancțiunea nulității absolute componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale asociației și atribuțiile acestora potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 lit. g, art. 6 alin. 3 lit. f din OG nr. 26/2000.
Or, din Statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor lipsesc atât organul principal de conducere, și anume Adunarea Generală, cât și atribuțiile acestuia prevăzute expres la art. 21 alin. 2, precum și ale comisiei de cenzori. De asemenea, din Statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor nu a rezultat, conform prevederilor art. 6 alin. 3 lit. d și g drepturile și obligațiile asociaților și destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației, cu respectarea dispozițiilor art. 60.
La termenul de judecată din data de 03 octombrie 2012, reclamanții au învederat că nu mai susțin motivele de nulitate invocate în acțiune, ci insistă în soluționarea cererii de dizolvare a pârâtei formulată prin actul de sesizare a instanței.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare pentru a combate în fapt și în drept susținerile reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 2252 din 12 decembrie 2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții Ș. M. și B. M. în contradictoriu cu pârâta Federația Națională pentru Protecția Animalelor, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, tribunalul a fost învestit cu o cerere de constatare a dizolvării de drept a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
Reclamanții au învederat incidența în cauză a dispozițiilor art. 55 alin. 1 lit. b și c din O.G. nr. 26/2000 care vizează realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de trei luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop, respectiv imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie.
Or, în speța de față nu s-a făcut dovada realizării sau imposibilității realizării scopului pentru care a fost constituită persoana juridică, pentru a fi incidente dispozițiile art. 55 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 26/2000.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 55 lit. c din O.G. nr. 26/2000, tribunalul a constatat că motivele invocate în sprijinul cererii de dizolvare pe temeiul menționat vizează omisiunea menționării în cuprinsul Statutului Federației a organului principal de conducere, respectiv Adunarea Generală, omisiune sancționată cu nulitatea acestuia, ci nu cu dizolvarea de drept a federației. Or, în raport de principiul disponibilității, tribunalul urmează a analiza cererea de chemare în judecată în limitele învestirii, reclamanții renunțând la cererea de declarare a nulității federației formulate prin cererea completatoare înaintată la dosarul cauzei.
De asemenea, tribunalul a constatat că reclamanții, cărora le revenea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil din 1864 nu au produs nicio dovadă în sprijinul afirmației referitoare la imposibilitatea constituirii consiliului director în conformitate cu statutul asociației, pentru o perioadă mai mare de un an de la data la care, potrivit statutului, acesta trebuia să se constituie. Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că pentru a opera această cauză dizolvare de drept este necesar să se facă dovada că deși s-au efectuat demersurile necesare în vederea constituirii consiliului director, aceasta a fost imposibilă în mod obiectiv. Ca atare, expirarea mandatului stabilit inițial pentru membrii Consiliului de Administrație nu conduce prin ea însăși la concluzia imposibilității de constituire a acestuia, teza contrară conducând la concluzia de neacceptat că dizolvarea de drept a federației se realizează prin simpla curgere a timpului. Aspectul învederat de reclamanți nu exprimă așadar o imposibilitate obiectivă și extrinsecă voinței asociaților, ci pasivitatea în luarea măsurilor pentru constituirea Consiliului Director.
Tribunalul a mai reținut că nici celelalte aspecte învederate de către reclamanți nu se încadrează în ipotezele de dizolvare reglementate prin dispozițiile art. 55 ori 56 din O.G. nr. 26/2000.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22 februarie 2013, au declarat recurs reclamanții Ș. M. și B. M..
În motivarea cererii se arată că, în fapt, prima instanță de judecată a dispus amânarea pentru îndeplinirea procedurilor legale, continuată de o a doua instanță (un nou complet de judecată) care, în două termene: a solicitat în scris Biroului persoane juridice, din cadrul Tribunalului București, „să se comunice instanței dacă în afara dosarului nr._ atașat dosarului de fală mai există alte dosare sau cereri de modificare (privind organele de conducere, acte constitutive, etc.) privind Federația Națională pentru Protecția Animalelor”. Prin răspunsul Tribunalului București din 27 septembrie 2012 acesta menționează faptul că: „... nu mai sunt alte dosare de modificare statut sau act constitutiv privind federația la care faceți referire”; a cerut în scris punctele de vedere ale asociațiilor membre fondatoare (nu asociate): „L.” București, FPCC Prahova, „Ute Langenkamp - Iubiți maidanezii” Pitești și „Nu mai ești singur” București; punctele de vedere al asociaților, membre fondatoare ale Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, „Cuțu Cuțu”, prin președinte M. P. (fostă L.) și „Ia-mă Acasă”, prin vicepreședinte M. B., au fost exprimate în cadrul audierii în ședința publică; l-a audiat pe domnul Ș. M.. Dosarul a fost soluționat de o a treia instanță (un nou complet de judecată) în prima ședință a acesteia și într-o gravă confuzie privind cererile recurenților.
Competența Adunării generale este prevăzută la art. 21 alin. 2 și cuprinde, printre altele, și alegerea si revocarea membrilor consiliului director.
Federația nu este constituită de către membri asociați, conform dispozițiilor legale, sub sancțiunea nulității, prevăzute la cap. 2 secțiunea 1 - constituirea și înscrierea asociației, art. 6, ci, este constituită de către membri fondatori, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la cap. 2 secțiunea 2 - constituirea și înscrierea fundației.
În lipsa Adunării generale, membri asociați (și nu membri fondatori) se află în imposibilitatea întrunirii anuale a acesteia. Și dacă s-ar fi întrunit și ar fi luat hotărâri, acestea ar fi fost nule de drept putând fi atacate de către orice persoană interesată tocmai datorită inexistenței din statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor. Conform prevederilor art. 20 alin. 2 - competența adunării generale, este, printre altele și: alegerea și revocarea membrilor Consiliului director; modificarea actului constitutiv și a statutului; schimbarea sediului; se poate observa că, din anul 2006 - 2007 Federației Naționale pentru Protecția Animalelor nu mai are un sediu statutar (real).
Se observă destul de clar, la o lectură sumară a statutului Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, că mandatul Consiliului de conducere a încetat din 17 aprilie 2008.
Datorită lipsei organului de conducere al federației nu au mai putut fi îndeplinite atribuțiile legale ale adunării generale și anume: nu a putut fi numit un nou consiliu director; nu au putut fi modificate actele juridice ale Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, act constitutiv și statut; orice intervenție de modificare fiind nulă; nu a putut fi achiziționat, închiriat, modificat, stabilit sau/și schimbat sediul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, sediu actual nefiind valabil.
Așa cum se poate constata, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute la art. 24 prin care „Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale”, deoarece Adunarea generală nu există, acesta fiind în imposibilitatea de a emite hotărâri.
Greșit a reținut instanța că „nu au produs nicio dovadă în sprijinul afirmației referitoare la imposibilitatea constituirii consiliului director în conformitate cu statutul asociației” (pag. 4) recurenții arătând destul de clar că „alegerea și revocarea membrilor consiliului director” este în competenta Adunării Generale ca organ principal de conducere, organ de conducere care nu este cuprins în Statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor. Instanța putea constata acest fapt, adică modul obiectiv pentru care, orice demersuri necesare în vederea constituirii consiliului de conducere, ar fi fost nule de drept. Pentru motivele arătate mai sus, asociații nu au arătat pasivitate „în luarea măsurilor pentru constituirea Consiliului director”, ci, că orice demersuri ar fi fost nule de drept prin simplul fapt că Adunarea generală a asociaților nu există ca organ de conducere aceasta fiind în imposibilitatea exercitării atribuțiilor și competențelor prevăzute de lege.
Fapt pentru recurenții solicită să se admită cererea lor, să se caseze sentința atacată și, pe fond, să se dispună dizolvarea Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 lit. c coroborate cu art. 72 din Ordonanța nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații cu modificările și completările ulterioare.
La data de 07 mai 2013 a depus întâmpinare Federația Națională pentru Protecția Animalelor, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței recurate.
În motivare arată că, sentința recurată este temeinică și legală și a fost dată cu aplicarea corectă a legii, întrucât în mod corect a reținut Tribunalul București că recurenții reclamanți nu au făcut dovada niciunuia dintre cazurile de dizolvare de drept prevăzute de art. 55 alin. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Deși invocă acest temei pentru dizolvarea de drept a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, invocarea este pur formală de vreme ce recurenții nu fac în niciun fel dovada imposibilității realizării scopului Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
Dimpotrivă, precizează că scopul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor este, atât în fapt cât și în drept, nu numai posibil de realizat dar și înfăptuit în mod concret și efectiv prin eforturile Consiliului Director precum și ale membrilor Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
În acest sens înțelege să depună un raport de activitate al Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, în care este prezentată o sinteză a activităților Federației Naționale pentru Protecția Animalelor derulate în vederea realizării scopului său, activități de care recurenții au în fapt cunoștință.
Intimata supune atenției faptul că, la momentul constituirii Federației Naționale pentru Protecția Animalelor - în anul 2006 - actul constitutiv și statutul federației redactate de doamna S. H. (reprezentant al membrului fondator Asociația „Nu mai ești singur”, care a luat parte la procesul de fond prin achiesarea în fața Tribunalului București la opinia conform căreia Federația Națională pentru Protecția Animalelor ar fi dizolvată de drept) au fost într-adevăr nefericit formulate și concepute, având în vedere că s-a produs o confuzie între organele statutare ale unei federații și cele ale unei fundații. În acest sens, s-a precizat în statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor că federația va fi condusă de Consiliul de Administrație și de Comisia de Cenzori, organe statutare legale pentru o fundație și nu pentru o federație.
În pofida acestei confuzii, statutul și actul constitutiv ale federației, în urma autentificării notariale, au fost admise de Tribunalul București în vederea constituirii Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, aspect care nu poate conduce decât la concluzia conform căreia instanța care a aprobat constituirea a înțeles că statutul și actul constitutiv ale Federației Naționale pentru Protecția Animalelor se completează cu prevederile legale ale OG nr. 26/2000, producând astfel efectele intenționate la momentul respectiv de către membrii fondatori.
Pe cale de consecință, faptul că adunarea generală și consiliul director nu sunt în mod expres menționate în statutul și actul constitutiv Federației Naționale pentru Protecția Animalelor nu reprezintă altceva decât o formulare și încadrare nefericită ale organelor de conducere ale federației, cauzate de o confuzie la momentul redactării actelor, și nicidecum un motiv de dizolvare a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
Totodată, învederează instanței că Adunarea Generală a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor s-a întrunit în mod ilegal în data de 08 august 2012, în urma convocării legale a tuturor membrilor federației, atât a celor fondatori cât și a celor asociați.
Intimata înțelege să depună în probatoriu o copie a procesului-verbal a adunării generale a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, din care instanța va putea constata că Federația Națională pentru Protecția Animalelor a avut încă de la momentul înființării sale și până în prezent, și are în continuare, organe de conducere și de executare valabile.
Nu în ultimul rând, precizează instanței că recurenții-reclamanți au cunoștință de adunarea generală a asociaților din data de 08 august 2012 (procesul-verbal fiind transmis via e-mail tuturor membrilor Federației Naționale pentru Protecția Animalelor), cunoscând și noua componentă a Consiliului Director al Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, caz în care apreciază că cererea de dizolvare a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor este formulată de recurenții reclamanți cu vădită rea credință și intenție, din motive care nu au în fapt nicio legătură cu situația legală a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor.
Intimata a depus la dosarul cauzei un raport de activitate al Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, documente financiar-contabile ale federației și o copie de pe cererea înregistrată la data de 30 mai 2013 pe rolul Tribunalului București prin care solicită modificarea statutului și a actului constitutiv, în urma alegerii unui nou Consiliu Director, a unui nou cenzor și a modificării sediului FNPA.
Examinând sentința recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea reține astfel că demersul judiciar al recurenților-reclamanți a vizat constatarea dizolvării de drept a Federației Naționale pentru Protecția Animalelor – persoană juridică înscrisă în Registrul special al Tribunalului București prin Încheierea din 23.02.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă – ca urmare a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 55 alin. 1 lit. b și c din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Textele legale invocate din O.G. nr. 26/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 246/2005, reglementează două cazuri de dizolvare a unei asociații fără scop patrimonial, incidențe și în situația federațiilor, prin raportare la art. 35 și art. 54 alin.1 din același act normativ. Aceste două situații vizează realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care persoana juridică respectivă a fost constituită, dacă în termen de trei luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop (art. 55 alin. 1 lit. b), respectiv imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie (art. 55 alin. 1 lit. c).
Potrivit art. 6 din Statutul Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, astfel cum a fost înregistrat prin încheierea sus-menționată, scopul acestei persoane juridice constă în „realizarea de programe fezabile pentru ajutorarea animalelor aflate în dificultate” și „protejarea tuturor animalelor”, statutul arătând totodată, pe larg, și care sunt obiectivele pe care dorește să le atingă în activitatea sa subsumată scopului pentru care s-a înființat.
Având în vedere probele administrate în cauză, prin raportare la cele reținute anterior privind scopul persoanei juridice de drept privat, intimata în speță, Curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada realizării sau imposibilității realizării scopului pentru care a fost constituită persoana juridică, pentru a fi incidente dispozițiile art. 55 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 26/2000.
In ceea ce privește dizolvarea de drept a federației intimate pentru incidența cazului prevăzut de art. 55 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 26/2000, Curtea constată că prin criticile de recurs formulate reclamanții reiterează susținerile făcute în fața primei instanțe în legătură cu nulitatea Statutului Federației Naționale pentru Protecția Animalelor din cauza lipsei de mențiuni referitoare la Adunarea Generală ca organ principal de conducere.
Recurenții susțin astfel că numai adunarea generală, potrivit legii, poate alege si revoca membrii consiliului director, iar în această situație, în opinia acestora, întrucât, lipsește organul de conducere deliberativ al federației, nu au mai putut fi îndeplinite niciuna dintre principalele atribuții legale ale adunării generale – neputându-se numi un nou consiliu director, neprocedându-se la modificarea actele constitutive, nefiind schimbat nici sediul persoanei juridice.
Curtea constată însă că, contrar afirmațiilor recurenților legate de „confuzia” în care s-ar fi aflat instanța cu privire la acțiunea dedusă judecății, tribunalul a reținut în mod corect că aceste ultime motive invocate în sprijinul cererii de dizolvare pe temeiul menționat nu vizează o situație ulterioară înființării persoanei juridice ci o omisiune a menționării în cuprinsul Statutului Federației, înregistrat la tribunal, a unor elemente esențiale pentru acordarea personalității juridice, omisiune care poate fi sancționată cu nulitatea actului constitutiv, dar nu cu dizolvarea de drept a federației.
Curtea mai constată că, deși reclamanții au formulat o cerere de modificare a cererii introductive prin care invocau tocmai această nulitate absolută, s-au desesizat ulterior de aceasta, situație în care – făcând o corectă aplicare a art. 129 C.proc.civ. referitor la limitarea judecății la obiectul cererii cu care instanța a fost învestită și a principiului disponibilității procesuale - tribunalul a analizat cererea de chemare în judecată în limitele învestirii, luând act că reclamanții au renunțat la cererea de declarare a nulității federației formulate prin cererea completatoare înaintată la dosarul cauzei.
Or, în aceste condiții Curtea nu poate primi criticile recurenților prin care aceștia pun în discuție legalitatea și temeinicia sentinței recurate exclusiv prin prisma nulității actului constitutiv, instanța de recurs constatând că în mod judicios tribunalul a considerat că pentru a se reține a fi incidente dispozițiile art. 55 lit. c, era necesară dovedirea faptului că s-au efectuat demersurile necesare în vederea constituirii consiliului director, dar aceasta constituire a fost imposibilă în mod obiectiv, pe baza statutului actual – expresie a voinței asociațiilor care au constituit federația – și a dispozițiilor legale care reglementează funcționarea persoanelor juridice de drept privat fără scop patrimonial legal înregistrate ca atare, respectiv cele ale O.G. nr. 26/2000 aplicabile în speță.
Curtea mai reține că în faza recursului intimata a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că s-ar fi întrunit la data de 8.08.2012 o adunare generală a federației care a luat anumite măsuri privitoare la funcționarea persoanei juridice, măsuri supuse în prezent unei proceduri de înscriere și, evident, unui control de legalitate specific acestei proceduri, la Tribunalul București.
Pentru acest considerente, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamanți ca fiind nefondat.
Curtea va respinge și cererea având ca obiect aplicarea unei amenzi judiciare, conform art. 1081 C.proc.civ., cerere formulată de intimata în cauză, și apreciată de instanța de recurs ca fiind nefondată, exclusiv din perspectiva consecințelor produse prin declararea unei căi de atac în cauza dedusă judecății – ținând seama astfel de limitele învestirii acestei Curți ca instanță de control judiciar.
Curtea reține în acest sens că prin simpla exercitare a recursului nu s-a probat reaua-credință a reclamanților, nefiind reținută ca atare în sarcina contestatoarei nicio faptă prin care să se încalce dispozițiile art. 723 alin.1 C.proc.civ., conform cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Curtea apreciază în acest context că o hotărâre pronunțată în urma unei judecăți poate fi controlată de o altă instanță în condițiile legii, pentru a permite îndreptarea eventualelor erori judiciare, existența căilor de atac și posibilitatea de a le exercita, în condițiile legii, constituind o garanție a principiului legalității și a dreptului la apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți Ș. M. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 2252 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ANIMALELOR, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
Grefier,
M. C.
Red.M.ANG.
Tehnodact.M.ANG./C.F.
2ex./25.06.2013
T.B.-S.4.-C.M.I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1018/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
