Obligaţie de a face. Decizia nr. 1840/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1840/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 29171/301/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1840 R
Ședința publică din data de 31.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.595A/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. N., cauza având, ca obiect, „obligație de a face ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant G. N., personal, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta pârâtă a depus, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Se procedează la verificarea identității intimatului reclamant G. N., pe baza C.I. . nr._ eliberată de SPCEP sector 3 la data de 12.04.2011, acesta precizând că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul reclamant, personal, arată că i-a fost repartizată o locuință socială la etajul 8 al uni imobil în care locuiesc persoane evacuate din case naționalizate, iar față de starea sănătății sale, nu poate urca pe scări. Solicită respingerea recursului Primăriei, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7763/02.05.2012, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamantul G. N., în contradictoriu cu pârâtul Primăria M. București si a obligat paratul sa puna in functiune liftul din blocul V34B situat in Bucuresti ., sect.3.
In considerentele sentinței pronunțate instanța de fond a reținut că reclamantul a incheiat cu paratul contractul de închiriere nr.35/22.12.2010 aband ca obiect . et.8 in . Bucuresti pe .. Acest apartament i-a fost predat reclamantului la data de 22.12.2010, astfel cum rezulta din procesul verbal depus la dosar.
Răspunzând la întrebările 1 si 2 din interogatoriu luat din oficiu, paratul a arătat ca la data de 09.09.2009 s-a întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor blocului V34 B, iar in anul 2011 paratul a efectuat lucrări generale si renovare la acest imobil, neîntocmindu-se proces verbal de recepție finala. In răspunsul dat întrebării nr. 3, paratul a arătat ca in procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.3175/2009 in anexa 2 „Lista lucrărilor care necesita remedieri” s-a specificat ca lipsesc comutatoarele la . fapt nu a împiedicat funcționarea liftului. In răspunsul dat întrebării nr.5 paratul a recunoscut ca ascensorul nu funcționează .
Paratul a depus la dosar nota nr.4185/13.12.2011 prin care s-a arătat ca la data de 20.12.2011 isi va incepe activitatea comisia de recepție finala a obiectivului . - Dudesti, ., sect.3, București. S-a constatat că în aceasta comisie 4 membri fac parte din structurile paratului .
Astfel cum rezultă din declarația martorului N. P., care este vecin cu reclamantul, in blocul respectiv exista locuințe sociale si a fost dat in folosinta in urma cu doi ani. A mai arătat martorul ca liftul nu a funcționat niciodată in ., insa are cabina,precum si usi la fiecare palier. De-a lungul timpului locatarii au făcut mai multe sesizări către parat, în sensul de a se pune in funcțiune liftul, insa au obținut numai promisiuni care au rămas fara nici un rezultat. S-a mai arătat ca in respectivul . forme legale niște țigani, care insa au fost evacuați de către parata, după care s-au renovat apartamentele pentru a fi date in folosința chiriașilor.
Potrivit art. III lit. b alin.2 din contractul de închiriere reclamantul, in calitate de chiriaș, s-a obligat sa repare sau sa înlocuiască elementele de construcții si instalații deteriorate din folosința . folosirii lor necorespunzătoare, indiferent daca acestea sunt in interiorul sau in exteriorul clădirii, iar daca persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate, cheltuielile de reparații vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc in comun elementele de construcții, instalații, obiectele si dotările aferente.
Din declarația martorului audiat in cauza dar si din cele 4 adrese comunicate de către Asociația de locatari Primarului General al Capitalei si nu in ultimul rând din modul in care s-a răspuns acestor adrese, rezulta ca locatarii din . încă de la mutare, de lift, acesta nefiind funcțional, iar paratul nu le-a dat nicio explicație pentru care se întâmpla acest lucru, in condițiile in care blocul are 8 etaje si in mod evident existenta unui lift care sa funcționeze este absolut necesara.
In prezenta cauza s-a dovedit ca inca de la darea in folosința a blocului liftul nu a funcționat niciodată, acesta neavând motor. Prin urmare nu se pune problema reparării liftului de către chiriași ci se pune problema imposibilității de a fi utilizat inca de la bun început.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, pârâta Primăria M. București susținând ca sentința este netemeinica și nelegala.
Prin decizia civilă nr. 595 A/07.06.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria M. București împotriva sentinței civile nr. 7763/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. N..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a apelantei parate într-adevăr, Primăria M. București nu reprezintă decât o structura funcțională cu activitate permanenta care aduce la îndeplinire actele administrative emise de organul deliberativ sau dispozițiile autorității executive.
Tribunalul a reținut că ar fi excesiv sa se ceara reclamantului – fără pregătire juridică și fără a fi asistat de o persoană cu astfel de pregătire - să facă o astfel de diferențiere intre cele doua entități, astfel că tribunalul a apreciat că excepția este neîntemeiată din aceasta perspectiva.
Referitor la celelalte motive de apel tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, din probele administrate in cauza, respectiv înscrisuri si martori, rezulta, așa cum a reținut si instanța de fond, că în realitate de la mutarea chiriașilor în imobil liftul nu a funcționat, astfel că nu sunt incidente clauzele din contract referitoare la reparațiile ce revin in sarcina chiriașilor, respectiv cele de la art. III lit. b.
Tribunalul a reținut din declarațiile martorului, că liftul nu a funcționat de la mutarea chiriașilor in imobil, în iarna anului 2010, deoarece nu avea motor. Potrivit art. III lit. a din contractul de închiriere rezulta ca proprietarul imobilului este cel care ia masuri pentru menținerea in exploatare si funcționalitate a clădirii pe durata închirierii si are obligația de a întreține si instalațiile comune proprii clădirii în care se include si ascensorul.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului, în primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că instanța de judecata în mod greșit a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâtă și a respins ca neîntemeiata excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București.
Recurenta pârâtă a mai arătat că, deși instanța de apel a reținut ca neîntemeiată această excepție, în considerentele hotărârii nu a arătat care sunt motivele de fapt si de drept care au determinat convingerea instanței în sensul respingerii acesteia.
În opinia recurentei, instanța de judecata ar fi trebuit sa aibă in vedere strict dispozițiile Legii nr. 215/2001, dispoziții a căror temeinicie, a precizat recurenta, o reține în motivarea hotărârii.
Recurenta mai arată că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea 215/2001 - actualizată, nu poate fi purtătoare de drepturi și obligații în raportul civil dedus judecății pentru că această entitate nu este o persoană juridică cu patrimoniu propriu și structură organizatorică proprie fiind doar „o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire actele administrative emise de organul deliberativ sau dispozițiile autorității executive," astfel că actele ce emană de la această structură funcțională nu sunt producătoare de efecte juridice decât dacă sunt investite printr-un act de autoritate de către primar ca autoritate executivă.
În cel de-al doilea motiv de recurs se precizează că în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea considerând că încă de la darea în folosință a blocului, liftul nu a funcționat niciodată, fără a ține cont de faptul că prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3175/2009 în anexa nr. 2 „Lista lucrărilor care necesită remedieri” este specificat faptul că „comutatoare lift la etajul 4 lipsă”, dar acest lucru nu a împiedicat funcționarea liftului .
Recurentul a menționat faptul că instanța a avut în vedere doar declarația martorului audiat, însă aceasta trebuie coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, care arată în mod cert că liftul a fost funcțional.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele care vor urma:
Reclamantul din litigiul de față a solicitat obligarea pârâtei să pună în funcțiune liftul blocului în care locuiește. În conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. d din Legea nr. 114/1996, proprietarul are obligația să întrețină în bune condiții instalațiile comune, proprii clădirii.
În mod evident, în litigiul de față, subiect de drept public, cu capacitate juridică deplină și cu patrimoniu propriu este unitatea administrativ-teritorială Municipiul București reprezentată în justiție de către Primarul General conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
În mod clar, reclamantul, având în vedere cele precizate în acțiunea introductivă a dorit să se judece cu Municipiul București, însă a folosit o titulatură greșită doar din lipsa pregătirii juridice.
Obligația stabilită atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel în sarcina pârâtului este una legală, astfel încât, nu trebuie dovedit un formalism excesiv sub aspectul menționat.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs vizează doar probatoriul administrat dorindu-se o vădită interpretare, reanalizare a acestora, ceea ce în faza recursului nu este cu putință, aceste critici neputând fi încadrate în nici unul din punctele art. 304 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Primăria M. București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 595A/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
06.11.2013
Jud. apel: L. C.
T. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
