Pretenţii. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 1402/87/2011
DOSAR NR._
(1800/2011)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.14
Ședința publică de la 9 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă B. I., împotriva sentinței civile nr.116 din 27.06.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN .
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. R., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante B. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/04.01.2013, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul intimatului-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că la data de 23.11.2011 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 05.12.2012, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 09.01.2013, C4, cu citarea părților.
Curtea acordă cuvântul pe excepția perimării cauzei.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește soluționarea cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării din vina părții, respectiv de la data de 23.11.2011, având în vedere dispozițiile art.248 din codul de procedură civilă și art.254 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.116/27.06.2011, Tribunalul Teleorman a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit sentinței nr.970/29.09.1959, respectiv a deciziei nr.2917/23.11.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a II–a Militară București (f. 20 – 53) numitul B. G. a fost condamnat în baza art. 209 pct. 2 lit.a Cod Penal.
Potrivit art.1 alin.(2) lit.a din Legea nr.221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute inclusiv în art.209 din Codul Penal din 1936, cu modificările și completările ulterioare.
Or, condamnarea suferită de soțul reclamantei fiind de drept o condamnare de natură politică, nu mai este posibil ca, pe cale judecătorească să se mai constate caracterul politic al condamnării.
Că este așa, rezultă și din conținutul art. 4 alin (1) din Legea nr.221/2009, care are în vedere condamnări pentru alte fapte decât cele prevăzute de art.1 alin.(2) din lege.
Ca atare, a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale, tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității, invocată de pârât, este întemeiată.
Astfel, anterior formulării acțiunii de către reclamantă, prin Deciziile nr. 1358 și 1360 din 21.10. 2010 ale Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 761 /15. 11. 2010, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.5 alin.(1) lit. a teza I din Legea nr. 221/2009. Potrivit art.147 alin(1) din Constituție, dispozițiile legilor și ordonanțelor în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Or, dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a teza I din Legea nr. 221 /2009 nu au fost puse de acord cu prevederile Constituției, așa încât acestea și-au încetat efectele juridice.
De asemenea, potrivit art.147 alin (4) teza a II –a din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Cum reclamanta și-a întemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale pe dispozițiile art. 5 alin(1) lit. a teza I din Legea nr. 221 /2009, acestea nu mai pot constitui temei legal pentru obligarea pârâtului la plată, motiv pentru care a fost respins, ca inadmisibil, și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. I., susținând că cererea sa a fost introdusă sub imperiul unei prevederi legale și anume în baza dispozițiilor art.1 alin.2 lit.a din Legea nr.221/2009 care exista și în prezent fiind în vigoare, cu excepția art.5 care și-a încheiat aplicativitatea.
În consecință, după cum chiar Curtea Constituțională a statuat, adică respectarea principiului egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care nu sunt diferite, recurenta consideră că nu exista temei legal ca cererea să fie respinsă ca inadmisibilă, ci să fie judecată în conformitate cu prevederile constituționale și internaționale, să fie admisă în parte acțiunea prin constatarea caracterului politic al condamnării și respingerea cererii privind plata daunelor morale ca nefondată.
La data de 23.11.2011, instanța de recurs a dispus, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
La data de 05.12.2012, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 09.01.2013, cu citarea părților, cu această mențiune.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. I., împotriva sentinței civile nr.116 din 27.06.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. T. I. A. H. E. V.
P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehnored.ADT/R.L.
2 ex/21.01.2013
-------------------------------
T.Teleorman – L.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
