Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 5076/1748/2009
Dosar nr._
(2191/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.179
Ședința publică de la 4 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat P. P., împotriva deciziei civile nr.240 A din 12.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. M., O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, F. T. și ..
Cauza are ca obiect – plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. S., în calitate de reprezentant al recurentului-intimat P. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.11.2012, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 14 și avocat P. I. E., în calitate de reprezentant al intimaților T. M. și ., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 13, lipsind intimații O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov și F. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, la data de 28.11.2012, precum și a unor note scrise formulate de intimații T. M. și ..
Avocatul recurentului-intimat solicită a se constata dacă în raport de soluția pronunțată de către instanța de apel prin care s-a respins cererea formulată de P. P. în contradictoriu cu intimații din prezenta cauză, aceștia mai pot avea calitate de părții în prezentul recurs.
Curtea având în vedere motivele de apel și motivele de recurs cu care instanța a fost învestită au calitate de intimați în prezenta cauză. Constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Menționează că principalul motiv de recurs este acela că instanța de apel în mod netemeinic și nelegal a luat act de o cerere de renunțare la judecată formulată de petent la instanța de fond, la data de 16.09.2010.
Solicită să se constate că, astfel cum rezultă din încheierile de ședință rezultă că petentul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, ci a fost împuternicit de fiica sa M. P., mandatul nefiind dat și pentru renunțarea la judecată.
Astfel, petentul nu a formulat nici în scris și nici oral vreo cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu Francis T. și T. M. în condițiile prevăzute expres de art.246 din Codul de procedură civilă, instanța de apel dând dovadă de superficialitate în lămurirea acestor aspecte.
De altfel, recurentul nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, deși acesta ar fi fost cel care putea justifica un interes prin respingerea eventualei cererii de renunțare la judecată în fața instanței de fond pe calea soluționării apelului formulat de pârâta T. M., recurentul fiind pus în imposibilitatea de a-și preciza poziția procesuală, soluția instanței de apel fiind una cu caracter retroactiv ce își produce efecte de la data presupusei manifestări de voință. În raport de acest raționament, se pune în discuție interesul intimatei T. M. de a mai formula calea de atac a apelului din moment ce această renunțare ar fi fost formulată la data de 16.09.2010.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov invocată prin întâmpinare, arată că instanța de apel trebuia să soluționeze cauza în limitele cererii de apel în conformitate cu dispozițiile art.295 din Codul de procedură civilă, iar această excepție nu este una de procedură pentru a putea fi pusă în discuție în calea de atac a apelului chiar și din oficiu, ci este o excepție de fond soluționată de instanța de fond prin sentința civilă ce a fost comunicată și pârâtei OCPI Ilfov.
Nedeclararea căii de atac de către această instituție împotriva sentinței prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Ilfov, îi conferă acestei hotărâri autoritatea lucrului judecat cu privire la soluționarea excepției.
Față de aceste motive, instanța de apel nu a judecat fondul, soluționând cauza doar în contradictoriu cu intimata OCPI Ilfov prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a mai analiza celelalte motive de apel, iar cu privire la încheierile din data de 17.06.2010, respectiv 16.09.2010, nu a soluționat cauza sub aspectul legalității sentinței, în sensul dacă nulitatea acestora atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că instanța de apel, în mod nelegal s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de T. M. și ., deși prin încheiere s-a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu persoanele fizice manifestată la data de 16.09.2010, acestea nemaifiind parte în proces.
Recurentul susține și greșita obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată din apel, având în vedere soluția instanței de apel și soluționarea cauzei prin admiterea excepției invocată de intimata OCPI Ilfov; apelul declarat de apelanta T. M. este admis doar în raport de motivele de nelegalitate invocate cu privire la încheierile de ședință, fără a fi soluționat fondul cauzei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților T. M. și ., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs solicită a fi respins, având în vedere că, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 16.09.2010, recurentul prezent în sală și asistat de avocat, nu au renunțat la judecată ci au stabilit cadrul procesual înțelegând să continue judecata în contradictoriu cu OCPI, precizând expres că nu înțeleg să se judece în contradictoriu și cu T. M. și F. T..
Mai mult, deși apare expres o mențiune în hotărârea instanței de fond, recurentul nu a înțeles să formuleze apel sau să adere la apel, înțelegând și acceptând poziția de stabilire a cadrului procesual formulată în fața instanței de fond la data de 16.09.2010. Faptul că, ulterior, în calea de atac a apelului, intimații au arătat, și s-a reținut corect de către instanța de apel, că susținerea instanței de fond este greșită, aceasta încălcând principiul disponibilității prin înlăturarea voinței petentului-recurent de stabilire a cadrului procesual, nu este de natură a aprecia asupra unei erori a instanței de apel ci asupra aplicării unui principiu de drept procesual.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că, lipsa căii de atac a apelului din partea OCPI nu reprezintă un motiv al intrării în autoritatea de lucru judecat, având în vedere că lipsa calității procesual pasive a acestei instituții izvorăște din lege și nu din poziția procesuală a acesteia.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, acesta reprezintă un motiv de apel și nu intră în categoria motivelor prevăzute limitativ de art.304 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, susținerea conform căreia instanța de apel nu a pus în discuție motivele de apel este nereală; astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 09.01.2012, instanța a acordat cuvântul asupra apelului; ulterior, la data de 05.03.2012, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a OCPI, acordând cuvântul părților asupra acesteia.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, arată că, însăși din motivarea recursului rezultă netemeinicia acestui motiv, câtă vreme apelul formulat de T. M. a fost admis. Singura eroare ar putea fi considerată că nu s-au reținut aceste cheltuieli în decizie, însă apreciind că procesul a continuat este corectă stabilirea obligării la plata cheltuielilor de judecată către partea care a pierdut procesul.
Relativ la cheltuielile de judecată intimații sunt nemulțumiți, deoarece instanța de apel a considerat că cheltuielile efectuate de . nu pot fi admise întrucât nu mai există interes în promovarea apelului, însă soluția este greșită, având în vedere că, atât . cât și T. M. sunt părți în cauză, hotărârile au fost pronunțate în contradictoriu cu acestea, iar soluția care îi privește nu este irevocabilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27.10.2009, pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul P. P. a formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr._ din dosarul nr._/11.05.2009 și soluționate la 19.06.2009 de către OCPI Ilfov, prin care i s-a respins cererea privind înscrierea în cartea funciară pentru suprafața de 3489 mp., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. T. S.R.L., T. M., F. T., rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii documentației cadastrale conform planului parcelar cadastral al orașului Popești-Leordeni pe amplasamentul în care au fost puși în posesie și înscriși în titlul de proprietate nr._/7.08.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a Municipiului București - Sectorul Agricol Ilfov, în tarlaua 51/5, . repoziționarea nr. cadastral 3856, conform actelor de punere în posesie și a titlului de proprietate, a planului parcelar-cadastral al orașului Popești Leordeni prin refacerea documentației cadastrale de către expertul autorizat.
Prin sentința civilă nr.2222/23.09.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI, ca neîntemeiată; s-au respins cererile de renunțare petentului la judecarea cauzei în contradictoriu cu F. T. și T. M., avându-se în vedere principiului rolului activ al instanței privind stabilirea cadrului procesual; s-a respins excepția tardivității plângerii, ca neîntemeiată; a fost omologat raportul de expertiza făcut de expert A. I.; s-a admis acțiunea privind pe petent P. P. și pe intimații OCPI ILFOV, T. M., F. T. și s-a dispus anularea încheierii de respingere nr._/11.05.2009 și dispune rectificarea cărții funciare în sensul de înscriere a documentației cadastrale prin erorii de poziționare și înscrierea documentației cadastrale a reclamantului pe amplasamentul în care a fost pus în posesie conform titlului de proprietate nr._/07.08.1995, tarlaua 51/5, .>
Prin decizia intermediară nr.36A/16.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în cauza de față, instanța de apel a admis apelul, a anulat sentința civilă apelată și reținut cauza spre judecare evocând fondul pentru următoarele considerente:
„Prin apelul declarat, apelanții au invocat motive de nelegalitate și netemeinicie atât ale sentinței civile apelate, cât și ale încheierilor de ședință din datele de 15.04.2010, 17.06.2010, 16.09.2010.
Cu privire la încheierile menționate, apelanții invocă nereguli procedurale cu privire la încălcarea dreptului la apărare al părților prin faptul că, deși cauza a fost apelată la amânări, s-au discutat cererile de probatorii înaintea discutării și pronunțării pe excepțiile cu caracter dirimant invocate în cauză; deși a pronunțat decăderea unei părți din probă cu expertiză, a revenit asupra acesteia în mod nejustificat și nemotivat.
Cu privire la sentința civilă apelată, apelanții arată că la termenul din data de 16.09.2010, instanța a rămas în pronunțare exclusiv pe excepțiile invocate în cauză, însă s-a pronunțat și pe fondul cauzei asupra căruia părțile nu puseseră concluzii.
Cu privire la soluția instanței de fond de respingere a cererii de renunțare la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâții T. M. și F. T., apelanții apreciază că aceasta este nelegală deoarece stabilirea cadrului procesual este atributul exclusiv al reclamantului în virtutea principiului disponibilității.
Modul de soluționare a excepțiilor este de asemenea criticat pentru raționamentul eronat al instanței prin raportare la prevederile legale în materie și interpretările obligatorii ale acestora date de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr.240A/12.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov și a respins astfel, cererea reclamantului pe care l-a obligat la plata către intimata T. M. a sumei de 4340 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru următoarele argumente:
Cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de instanța de fond prin încheierea de ședința din 15.04.2010.
Din practicaua încheierii sus arătate nu reiese aspectul învederat de apelanți cum ca dosarul ar fi fost apelat la amânări, astfel că instanța a dispus asupra cererilor de probatorii peste rând. Cu toate acestea, față de stadiul procesual al litigiului de la acel moment, când se formulase deja o întâmpinare prin care se invocaseră mai multe excepții, unele dintre ele cu caracter dirimant, tribunalul apreciază că se impunea analizarea cu prioritate a excepțiilor care poate ar fi făcut de prisos judecata în continuare.
Aceasta însă nu atrage nelegalitatea probelor încuviințate și administrate de instanță înainte de a se pronunța pe excepțiile invocate în cauză.
Cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de instanța de fond prin încheierea de ședința din 17.06.2010 se reține, din practicaua încheierii de mai sus, că instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile tardivității, lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a . invocate în cauză, după ce anterior a dispus decăderea reclamantului din proba cu expertiza, dând cuvântul pe rând acestora.
După deliberări, la data de 24.06.2010, instanța de fond s-a pronunțat doar pe două dintre excepții, prorogând excepția tardivității și revenind asupra decăderii aplicate în ședință publică.
Cu privire la această ultimă măsura, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este nelegală atât pentru faptul că instanța a revenit unilateral asupra unei măsuri deja dispuse, fără a pune în discuția părților acest lucru, dar și pentru faptul că legea nu permitea instanței această revenire (cu atât mai mult nemotivată) deoarece decăderea este o sancțiune de drept pe care instanța este obligată să o aplice.
Cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de instanța de fond prin încheierea din 16.09.2010, dar și la sentința civilă apelată, instanța de control constată că la data la care s-a rămas în pronunțare – 16.09.2010, instanța de fond a pus în discuția părților doar excepțiile invocate în cauză, fără să se discute aspecte de fond.
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond s-a pronunțat atât pe excepțiile invocate în cauză, cât și pe fondul cauzei.
Pentru faptul că instanța de fond s-a pronunțat și pe fondul cauzei fără să existe dezbateri contradictorii ale părților, tribunalul a apreciat că sentința civilă este nelegală.
Aceasta deoarece s-a încălcat dreptul la apărare al tuturor părților în cauză, inclusiv al apelanților.
Principiului contradictorialității este reglementat indirect în legislația internă în art. 112, art.115, art114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedură civilă, care sunt în concordanță cu prevederile art.6 din C.E.D.O.
Cerința legislativă indusă din aceste prevederi este aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, mai precis să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac.
În plus, codul de procedură civilă instituie și cerința examinării cauzei în public, ceea ce impune publicitatea dezbaterilor, care se realizează, pe de o parte prin asigurarea accesului părților la dezbateri, aceasta fiind o condiție inerentă a exercitării drepturilor lor procesuale, constând în dreptul la apărare și dreptul la dezbateri contradictorii, iar pe de altă parte, prin asigurarea accesului la dezbateri al oricăror persoane.
În cauză, din modul în care s-au desfășurate ședințele de judecată reiese că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al apelanților prin faptul că nu le-a dat cuvântul pe fondul cauzei.
Urmare celor de mai sus, în baza prevederilor art.296-297 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza spre judecare evocând fondul.
La rejudecarea pe fond a cauzei, instanța de control judiciar a procedat la analizarea legalității măsurilor dispuse în cursul procesului cu privire la cererile formulate de părți și s-a pronunțat atât asupra excepțiilor invocate, cât și pe fondul cauzei dacă se impune.
Pentru judecarea pe fond a cauzei cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, tribunalul a stabili un nou termen, în ședință publică, dată la care vor fi citate toate părțile în cauză”.
Prin Decizia nr.LXXII (72) din 15 octombrie 2007 cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, Î.C.C.J. a decis că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, O. de C. și Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuală pasivă.
Acțiunea în cauză este întemeiată printre altele și pe prevederile art.50 din Legea nr.7/1996, astfel că în lumina dispozițiilor Î.C.C.J. mai sus menționate O. pentru C. și Publicitate Imobiliară Ilfov nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis excepția formulată, astfel că acțiunea formulată în contradictoriu cu această partea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a avut în vedere faptul că, deși cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva mai multor pârâți, la data de 16.09.2010, în ședință publică, petentul a declarat că renunță la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții T. M. și F. T., rămânând astfel unic pârât Oficiului de C. și Publicitate Imobiliara Ilfov.
La acel termen, petentul a fost prezent personal, fiind asistat de avocat, astfel că tribunalul a apreciat că manifestarea de voință a fost efectuată în deplină cunoștință de cauză, deci este valabilă.
Indiferent de faptul că pentru judecarea unei anumite cauze se impune o coparticipare procesuală pasivă, decizia de a chema în judecată toate părțile implicate în raportul juridic dedus judecății aparține exclusiv reclamantului în baza principiului disponibilității.
Instanța nu este în măsură să cenzureze manifestarea de voință a părții în măsura în care nu există nicio prevedere legală specială (în legea nr.7/1996) care să confere instanței dreptul de a introduce în cauză părți pârâte în alte modalității decât cele reglementate de dreptul comun în materie – Codul de Procedură Civilă.
Urmare celor de mai sus, pentru faptul că tribunalul a admis excepția cu caracter dirimant a lipsei calității procesuale pasive a singurului pârât rămas în cauză, nu va mai analiza aspectele de fond ale cauzei.
Față de cererea intimatei T. M. de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a apreciat că aceasta este fondată.
Aceasta deoarece petentul este cel care a demarat demersul judiciar care a determinat partea să facă cheltuieli în apărare, iar renunțarea la judecata cauzei în contradictoriu cu această parte s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Pentru faptul că intimații nu au căzut în pretenții, tribunalul a respins ca nefondată cererea petentului de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta.
Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, intimatul a susținut că în mod eronat instanța de apel a reținut că la data de 16.09.2010, recurentul a declarat că renunță la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții F. T. și T. M. rămânând în cauză unicul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov. S-a consemnat că recurentul a fost prezent personal, fiind asistat de avocat, astfel că manifestarea de voință a fost efectuată în deplină cunoștință de cauză, deși recurentul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, fiind doar reprezentat prin mandatar, fiica sa M. P. și apărător ales, reprezentanți care nu aveau mandat special cu privire la renunțarea la judecată în contradictoriu cu vreuna dintre părțile chemate în judecată prin cererea introductivă.
La dosarul primei instanțe nu a fost formulată nici în scris și nici oral o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu părțile arătate mai sus, în condițiile prevăzute expres la art.246 din Codul de procedură civilă, instanța de apel dând dovadă de superficialitate în lămurirea acestor aspecte, cel puțin din verificările caietului grefierului de ședință de la instanța de fond. La dosar nu exista nici o cerere formulată în acest sens, ci este posibil ca, în cadrul concluziilor la termenul de judecată din data de 16.09.2010 să fi fost pusă în discuție calitatea procesuală pasivă a pârâților T. M. și F. T..
În mod nelegal instanța de apel a luat act de presupusa cerere de renunțare la judecată formulată în fața instanței de fond pe calea soluționării apelului formulat de pârâta T. M., recurentul fiind în imposibilitatea de a-și preciza poziția procesuală.
Un alt motiv de recurs este acela al soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov invocată prin întâmpinare, deși acesta a mai formulat aceeași excepție la fond și nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței prin care a fost respinsă, soluția instanței de fond, fiind astfel definitivă sub acest aspect.
În acest context, instanța de apel a soluționat cauza doar în contradictoriu cu intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a mai analiza celelalte motive de apel, iar cu privire la încheierile din datele de 17.06.2010, respectiv 16.09.2010 nu a soluționat cauza sub aspectul legalității sentinței, dacă nulitatea acestor încheieri atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la revenirea unilaterală a instanței de fond, referitor la decăderea din proba cu efectuarea expertizei, din încheierea de ședință din data de 17.06.2010 rezultă că aceasta a fost strigată de trei ori, la acea de-a doua strigare răspunzând și reclamantul prin avocat, ocazie cu care a fost pusă în discuție excepțiile invocate și s-au depus înscrisuri, ceea ce demonstrează că odată cu reluarea cauzei la ordine nu au mai fost constatate motive privind decăderea reclamantului din administrarea probei cu expertiză.
În mod nelegal, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de T. M., deși prin încheiere a luat act de renunțarea recurentului la judecata în contradictoriu cu persoanele fizice manifestată la data de 16.09.2010, acestea nemaifiind parte în proces, iar formularea apelului împotriva unei hotărâri care nu îi mai privește este, în accepțiunea recurentului, cel puțin lipsită de interes dacă nu inadmisibilă. Având în vedere presupusa renunțare la judecată, în contradictoriu cu persoanele fizice, renunțare care își produce efectele începând cu 16.09.2010, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ., singura pârâtă care ar fi avut calitate procesuală și interes în declararea apelului, ar fi fost O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, instituție care nu a promovat această cale de atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Ultimul motiv de recurs îl constituie greșita obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel având în vedere însăși soluția instanței de apel și soluționarea cauzei prin admiterea excepției ridicată de intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, apelul declarat de apelanta T. M. fiind admis doar în raport de motivele de nelegalitate invocate cu privire la încheierile de ședință, fără a fi soluționat fondul cauzei.
Prin întâmpinarea de la 28.11.2012, O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive prin raportare la dispozițiile art.331, 339 din Codul de procedură civilă și la decizia nr.72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, iar asupra fondului cauzei, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată asupra acțiunii pendinte.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, pentru considerentele care succed:
Relativ la primul motiv de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat deoarece prin încheierea de ședință din data de 05.03.2012, instanța de apel ia act de cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu F. T. și T. M. conform dispoziției art.246 din Codul de procedură civilă după care acordă cuvântul asupra excepțiilor tardivității și lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov.
Prin această soluție au fost ignorate atât dispozițiile art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă cât și cele ale art.246 și ale art.69 din același cod deoarece, pe de o parte nici anterior termenului din 05.02.2012 și nici chiar la acel termen, petiționarul P. P. nu a formulat o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâții mai sus menționați, iar pe de altă parte cu referire strictă la ședința publică din data de 05.03.2012, Curtea reține potrivit însemnărilor din încheierea de ședință de la acea dată, că intimatul P. P. a fost reprezentat prin avocat, iar acest reprezentant al său nu avea împuternicirea specială de a dispune în sensul renunțării constatată de instanța de apel.
Prin urmare, în mod greșit s-a luat act de o cerere de renunțare la judecată, cerere care, în funcție de poziția procesuală a părții și de modul în care a fost asigurată reprezentarea sa, era inexistentă.
Întrucât Curtea a primit această critică adusă soluției instanței de apel și temeinicia acesteia implică soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei sub aspectul tuturor susținerilor invocate de părți în apel, Curtea va lăsa necercetate celelalte susțineri invocate pe calea memoriului de recurs de față.
Curtea arată însă că excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov a primit o dezlegare corectă în fața instanței de apel în considerarea deciziei nr.72/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care s-a decis că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996 O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, astfel că judecata în apel, așa încât motivul doi de recurs este apreciat ca nefondat. Astfel cum am arătat, criticile individualizate la pct.3 și 4 în memoriul de recurs urmează a fi avute în vedere de instanța de control judiciar la reluarea judecății în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-petiționar P. P., împotriva deciziei civile nr.240 A din 12.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. M., O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, F. T. și ..
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/20.02.2013
T.B.Secția a V-a Civilă – S.V.; -F.I.C.
Judecătoria Cornetu - L.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
