Obligaţie de a face. Decizia nr. 232/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 8558/2/2012
Dosar nr._
(2666/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.232
Ședința publică de la 11 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul K. E. A., împotriva deciziei civile nr.2007 din 14.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. D., în calitate de reprezentant al contestatorului K. E. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 08.02.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul contestatorului depune la dosar chitanța CEC în sumă de 10 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Avocatul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate și pe fond, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea judecății.
Arată că înscrisul la care face referire în motivarea contestației în anulare și care a fost interpretat greșit de către instanța de recurs este cel aflat la filele 3 și 4 din dosarul de revizuire nr._, înregistrat la această instanță.
Menționează că recursul a fost depus în termenul prevăzut de lege la data de 27.04.2012, respectiv, a fost formulat în aceiași zi cu pronunțarea hotărârii atacate cu recurs.
De asemenea, arată că cererea nu a fost intitulată recurs, însă aceasta cuprinde criticile pe care recurentul le avea față de soluția atacată, solicitând instanței să califice acest document ca fiind cerere de recurs dat fiind și faptul că recurentul nu deține cunoștințe juridice.
Mai arată că, ulterior, la 22.06.2012, a fost înregistrată o altă cerere în care se regăsește în mod explicit noțiunea de recurs dar care are un conținut similar cu cererea depusă la data de 27.04.2012, acesta fiind și argumentul pe baza căruia solicită a fi calificată ca fiind cerere de recurs cea înregistrată la data de 27.04.2012.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2012 sub nr._, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestatorul K. E. A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – Direcția Generală a Finanțelor Publice, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.2007/14.11.2012, pronunțată de această instanță în dosarul civil nr._/3/2009, solicitând instanței admiterea contestației, anularea deciziei contestate, iar, în urma rejudecării recursului soluționat prin această decizie, admiterea recursului declarat de contestatorul – recurent împotriva sentinței civile nr.954/27.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În motivarea contestației s-a susținut că instanța de recurs a comis o greșeală materială atunci când a dispus, prin decizia contestată, respingerea recursului ca tardiv, deoarece recursul fusese declarat de contestatorul – recurent în aceeași zi în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu recurs, respectiv la data de 27.04.2012. Este adevărat că cererea respectivă nu este intitulată recurs, dar aceasta cuprinde criticile pe care recurentul le avea față de soluția pronunțată de prima instanță, iar instanța de recurs ar fi trebuit să califice în mod corect această cerere. Este la fel de adevărat că ulterior, la 22.06.2012, a fost înregistrată o altă cerere în care se regăsește în mod explicit noțiunea de recurs, dar care are un conținut similar cu cererea depusă la data de 27.04.2012, acesta fiind și argumentul pentru care solicită instanței de retractare să califice cererea din data de 27.04.2012 ca fiind o cerere de recurs.
Analizând decizia instanței de recurs în raport de dispozițiile articolului 318 Cod Procedură Civilă, invocate de contestator și criticile dezvoltate de acesta, Curtea va reține netemeinicia contestației pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorul a susținut că instanța de recurs a făcut o greșeală materială, când a respins recursul ca tardiv, deși la dosar exista o cerere datată 27.04.2012 care, deși nu era intitulată expres „cerere de recurs”, cuprindea criticile aduse de recurent sentinței instanței de fond.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I a Cod Procedură Civilă are în vedere însă erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, de rezolvare a unui incident procedural sau de calificare a unei cereri formulată de părți. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul acestora de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține, prin motivele de fapt ale contestației, că instanța de recurs a calificat greșit cererea depusă de el la dosar la data de 27.04.2012, care reprezenta, în opinia sa, o cerere de recurs, deși nu era intitulată astfel.
Acest aspect, dacă ar fi real, ar reprezenta o greșeală de judecată a instanței de recurs, care a calificat greșit cererea depusă de contestatorul – recurent la dosar, greșeală ce nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare, astfel cum s-a arătat deja.
Pe de altă parte, prin cererea invocată de recurent, adresată instanței de fond, se solicita repunerea pe rol a cauzei și nu se formulau critici concrete împotriva sentinței instanței de fond, astfel cum se susține de contestator.
În consecință, chiar dacă instanța de recurs nu era ținută de termenul folosit de parte, respectiv de denumirea pe care contestatorul – recurent a înțeles să o dea cererii sale, era ținută de obiectul cererii, iar acest obiect, era în mod evident, repunerea pe rol a cauzei de către instanța de fond și nu recurarea sentinței pronunțată de această instanță.
Aceeași concluzie rezultă și din cererea depusă de același contestator recurent la data de 22.06.2012, în care s-a consemnat expres faptul că declară recurs împotriva sentinței primei instanțe, cerere care, deși nu cuprindea denumirea de cerere de recurs, a fost luată în considerare de instanța de recurs la soluționarea excepției privind tardivitatea recursului.
În consecință, apreciind că nu poate fi reținută în cauză o greșeală materială a instanței de recurs care să atragă în condițiile art.318 Cod de procedură civilă anularea deciziei contestate, Curtea va dispune respingerea contestație în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul K. E. A. împotriva deciziei civile nr. 2007/14.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie Minori în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.R.L.
2 ex/19.02.2013
C.A.B.-S.3 – A.D.T.
- I.A.H. P.
- E.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 872/2013.... → |
|---|
