Sechestru asigurător. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 16489/3/2013
DOSAR NR._
(1186/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.187 A
Ședința publică de la 11.09.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de apelanții-reclamanți D. D. D. E. și L. R., împotriva încheierii de ședință din data de 23.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. V. N., C. R. – M. (moștenitorii defunctului M. N.) și M. E..
P. are ca obiect – sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. V., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți D. D. D. E. și L. R., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/10.09.2013, emisă de Baroul București – Societate civilă de avocați, pe care o depune la dosar și avocat V. V., în calitate de reprezentant al intimaților – pârâți M. V. N., C. R. – M. (în calitate de moștenitori ai defunctului M. N.) și M. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/01.07.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 25 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimații-pârâți au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 28.08.2013, întâmpinare (întâmpinare care a fost comunicată părților adverse).
Curtea, prealabil, pune în discuția părților calificarea căii de atac exercitată de recurenții-reclamanți în sensul că este apel, în raport de dispozițiile art.953 al.3 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocatul recurenților-reclamanți apreciază că prezenta cale de atac este apelul și nu recursul, în raport de dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Avocatul intimaților-pârâți consideră că prezenta cale de atac este apelul și nu recursul.
Curtea, în urma deliberării, califică prezenta cale de atac ca fiind apel în raport de dispozițiile art.953 al.3 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care completul de judecată va fi constituit din primii doi membrii ai completului de recurs, respectiv :
PREȘEDINTE - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
Curtea, în complet legal constituit de apel, pune în discuția părților introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului M. N. (decedat la data de 15.02.2013).
Avocatul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului M. N., decedat la data de 15.02.2013 (înainte de înregistrarea cererii la instanța de fond de către apelanți), conform certificatului de deces nr.690/16.02.2013, respectiv: M. E., în calitate de soție supraviețuitoare (care deja se află ca parte în proces), C. R. – M., în calitate de fiică și M. V. – N., în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor nr.11/17.04.2013, emis de Biroul Notarului Public B. R.-C., aflat la filele 38-40 dosar.
Curtea, va dispune introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului M. N., în calitate de intimați-pârâți, respectiv a numiților C. R. – M., în calitate de fiică și M. V. – N., în calitate de fiu, aceștia fiind reprezentanți de către d-nul avocat V. V., conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar, M. E., figurând deja ca parte în cauză. Acordă cuvântul pe probe.
Avocatul apelanților-reclamanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele aflate deja la dosarul cauzei.
Avocatul intimaților-pârâți, de asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele atașate la întâmpinarea aflată la dosar.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează proba cu înscrisuri administrate în cauză de către ambele părți.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelanților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul instituirii măsurilor asiguratorii, întrucât au solicitat sechestru și poprire.
De asemenea, solicită să se ia act de faptul că în mod greșit a procedat instanța de fond respingând cererea reclamanților, reținându-se un argument de drept din vechiul Codul de procedură civilă, care nu mai era în vigoare la momentul judecării.
Pe fondul problemei dedusă judecății, solicită de asemenea, admiterea apelului, întrucât în mod greșit a considerat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile necesare măsurii asiguratorii, respectiv a considerat faptul că nu a fost dovedit faptul că există un pericol să se sustragă de la urmărire sau să-și micșoreze fapta.
În speță sunt îndeplinite condițiile de instituire a sechestrului asigurator precum și a popririi prevăzute de art.952 alin.(1) și alin.(3) din noul Cod de procedură civilă, întrucât există creanța consemnată prin înscris autentic, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare, creanță care este certă, deoarece existența ei rezultă în mod clar, concret din cuprinsul titlului executoriu.
Totodată, creanța reclamanților este exigibilă și conform antecontractului, termenul la care trebuia încheiat contractul de vânzare-cumpărare era de 14.10.2011. Prin urmare, având în vedere că la termenul din 14.10.2011 contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat din culpa pârâților, la acel moment s-a născut obligația acestora de a restitui dublul sumei plătite, astfel încât creanța reclamanților este exigibilă la momentul introducerii prezentei cereri.
Arată că pe lângă aceste condiții, în speță sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.952 alin.(3) din noul Cod de procedură civilă, respectiv există pericolul ca debitorii să se sustragă de la urmărire sau să se ascundă. În acest sens menționează faptul că debitorii nu au răspuns notificărilor repetate pe care le-a adresat până în acest moment.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Avocatul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Arată că între defunctul M. N. și reclamanți a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, iar acel teren care a făcut obiectul antecontractului era bun propriu, nu era bun comun al soților M. N. și E.. Antecontractul a fost încheiat de M. N. și urma să se încheie contractul de vânzare-cumpărare. La data la care s-a prezentat la notar au intervenit observații din partea promitenților cumpărători, un prim aspect era că nu s-a prezentat soția, pentru că între timp promitenții cumpărători au edificat o fundație pe acel teren, astfel că urma să se prezinte soția lui M. N. pentru a le vinde fundația ridicată pe cheltuiala acestora.
Consideră că M. E. nu era titulara dreptului de proprietate asupra terenului bun propriu și nu avea de ce să le vândă acea fundație, întrucât a fost edificată pe cheltuiala lor.
În ceea ce privește existența autorizației de construire, arată că promitenții cumpărători la momentul la care au încheiat acel antecontract de vânzare-cumpărare au solicitat ca promitentul vânzător să obțină autorizația cu toate avizele pentru a edifica construcția, iar promitentul vânzător a executat această obligație și a obținut-o, astfel că nu era necesară prezența lui M. E..
Față de susținerile apelanților conform cărora nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică din culpa promitentului vânzător, la data de 14.10.2011 arată că încă de la data de 14.10.2011 promitenții cumpărători erau în căutarea unui motiv pentru a justifica refuzul de a cumpăra terenul.
Totodată, arată că terenul se regăsește în continuare cu fundația respectivă, cu notarea antecontractului în Cartea funciară, astfel încât această cerere de sechestru apare ca demers abuziv, ca fiind o exercitare cu rea credință a drepturilor procesuale (conform extrasului de Carte funciară aflat la dosar).
Ulterior a fost invocată existența unui litigiu care vizează acel teren și a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză (la care se face trimitere de către apelanți) și expertul clarifică situația, în sensul că acelui litigiu îl formează alte terenuri, iar părțile sunt altele și nu promitentul vânzător.
La interpelarea instanței, avocatul apelanților-reclamanți, arată că părțile urmează să-și realizeze în continuare dreptul.
Avocatul intimaților-pârâți, mai arată că întotdeauna pârâții au avut disponibilitate să vândă, neexistând niciodată o astfel de discuție și i-au notificat pe reclamanți în acest sens.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2013, pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă sub nr._, reclamanții D. D. D. E. și L. R. au chemat în judecată pe pârâții M. N. și M. E., solicitând în contradictoriu cu aceștia ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța de către instanță să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului teren și construcție situat în București, ., sector 3, imobil aparținând pârâților M. N. și M. E. precum și poprirea bancară a sumelor de bani aparținând pârâților M. N. și M. E. până la concurența sumei de 270.000 euro.
În motivarea acestor solicitări, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare-cumpărare nr. 1033 din 14 aprilie 2011 privitor la imobilul din C., ., în suprafață de 300 mp., prețul stabilit fiind de 195.000 euro, din care s-a achitat în total în avans suma de 135.000 euro, restul urmând a fi achitat ulterior.
S-a arătat că vânzarea nu s-a finalizat la data de 14 octombrie 2011, deoarece vânzătoarea M. E. nu s-a prezentat pentru semnarea actului de vânzare-cumpărare, deși reclamanții erau dispuși și aveau banii necesari pentru plata întregului preț.
Totodată, au arătat reclamanții că la acel moment cunoșteau că asupra bunului exista un litigiu, astfel că ulterior i-au chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați să le restituie dublul avansului. S-a pretins de către reclamanți că în speță sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune măsurile asiguratorii, ei având o creanță consemnată în scris, este exigibilă, există un litigiu de fond promovat de către reclamanți și există riscul ca debitorii să se sustragă de la executare, refuzând să mai ia legătura cu reclamanții.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 951 – 958 Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanții au atașat înscrisuri.
S-a depus cauțiunea fixată.
S-a atașat dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția a III a Civilă, având ca obiect cererea de chemare în judecată ce vizează restituirea dublului sumei achitate pentru imobilul din C..
Analizând pretențiile reclamanților din cerere, tribunalul a constatat că sunt nefondate.
În acest sens, a reținut că, deși reclamanții se pretind îndreptățiți la restituirea dublului sumei de 135.000 euro, de către pârâți, ca urmare a faptului că nu s-a finalizat vânzarea cumpărarea imobilului, obiect al convenției și au pe rol acțiune în acest sens, în speță, faptul că acest imobil este supus unui litigiu între terțe persoane, ce nu au legătură cu pârâții, nu este de natură a susține cerința invocată de către aceștia înșiși, privind o posibilă sustragere a acestora de la urmărire și nu dovedesc împrejurări ori elemente care ar putea să indice pericolul ca aceștia să-și micșoreze patrimoniul.
Simpla împrejurare că reclamanții au promovat un litigiu cu obiectul descris în acțiunea de față, nu este suficient pentru a justifica măsurile asiguratorii pretinse.
În consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind instituirea măsurilor asiguratorii constând în sechestru, respectiv poprirea reglementată de art. 597 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri au formulat apel petenții.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a considerat instanța de fond că nu este dovedit faptul că debitorii încearcă să se sustragă de la urmărire sau că există pericolul ca aceștia să își micșoreze patrimoniul. De asemenea în mod greșit a reținut instanța că simpla împrejurare că a fost promovat un litigiu nu este suficient pentru a justifica măsurile asiguratorii.
Instanța de fond nu a analizat complet cererea apelanților respingând-o în mod greșit pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de cazul prevăzut la art. 953 Cod de procedură civilă în condițiile în care apelanții și-au întemeiat în principal cererea pe prevederile art. 952 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Mai mult decât atât, deși apelanții au formulat cererea, conform dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, valabil începând cu data de 15 februarie 2013, în mod surprinzător și incorect instanța de fond a respins acțiunea motivând în drept pe dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
În speță sunt îndeplinite condițiile de instituire a sechestrului asigurator precum și a popririi prevăzute de art. 952 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Totodată conform art. 970 Cod de procedură civilă referitor la poprire – „Soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea poprii asigurătorii se vor efectua potrivit dispozițiilor art. 953 – 958, care se aplică în mod corespunzător”.
Susțin apelanții că toate aceste condiții sunt îndeplinite în cazul de față, după cum urmează:
- Dețin o creanță consemnată în scris, respectiv consemnată în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1033 din 14 aprilie 2011 de Biroul Notarilor Publici „E. T.”. Conform acestuia – „potrivit dispozițiilor art. 1298 Cod civil, dacă nu se va perfecta vânzarea din culpă promitenților cumpărători, aceștia vor pierde suma achitată cu titlu de avans, iar dacă nu se va achita din culpa promitentului vânzare, acesta va restitui dublul sumei”.
În cazul de față deoarece pârâții M. N. și M. E. nu s-au prezentat la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și, deoarece terenul ce face obiectul antecontractului face obiectul unui litigiu (dosarul nr._ al Tribunalului C. – Secția Civilă), contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat din culpa promitentului – cumpărător, motiv pentru care pârâții trebuie să le restituie dublul sumei achitată cu titlu de preț conform antecontractului.
Toate aceste aspecte rezultă din încheierea Notarului Public „E. T.” din data de 14 iulie 2011, depusă la dosarul cauzei.
Cuantumul creanței îl reprezintă dublul sumei plătite de apelanți în calitate de promitenți – cumpărători respectiv 2 x (75.000 euro + 60.000 euro) = 2 x 135.000 euro = 270.000 euro.
- În conformitate cu prevederile art. 662 Cod de procedură civilă – „(2) Creanța este certă când existența ei rezultă din însuși titlul executoriu”. Conform prevederilor art. 639 Cod de procedură civilă – „Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă constituie titlu executoriu”.
Exact aceasta este și situația în cazul de față, întrucât au o creanță consemnată prin înscris autentic, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare, creanță care este certă, deoarece existența ei rezultă în mod clar, concret din cuprinsul titlului executoriu.
Creanța este exigibilă.
Conform antecontractului, termenul la care trebuia încheiat contractul de vânzare-cumpărare era 14 octombrie 2011. Prin urmare, în măsura în care pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile până la acel termen, la acel moment s-a născut obligația acestora de plată a dublului sumei plătită de apelanți până atunci în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, având în vedere că la termenul din 14 octombrie 2011 contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat din culpa pârâților, la acel moment s-a născut obligația acestora de a le restitui dublul sumei plătite, astfel încât creanța apelanților este exigibilă la momentul introducerii cererii.
3. Apelanții au formulat cerere de chemare în judecată, aflată în acest moment pe rolul Tribunalului București și au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 270.000 euro, reprezentând dublul sumei plătite de apelanți în temeiul antecontractului.
Acțiunea face obiectul dosarului nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă, și are termen de judecată de recomandare pentru data de 17 iunie 2013.
În concluzie, susțin apelanții, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 952 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În plus, există riscul ca debitorii să se sustragă de la executare, întrucât aceștia nu au răspuns notificărilor repetate pe care le-au adresat până în acest moment.
Față de aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii de sechestru asigurător, astfel cum a fost formulată.
Apelul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.952 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură civilă
(1) „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată …”
(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune.
În fapt, la data de 14.04.2011 între intimatul M. N. (în prezent decedat) și reclamanți s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1033/14.04.2011 (fila 9-10) urmând ca la data de 14.10.2011 să se încheie contractul în formă autentică.
Prin acest antecontract vânzătorul M. N. s-a obligat să înstrăineze reclamanților D. D. D. E. și L. R. imobilul proprietatea sa situat în municipiul C., ., județul C. în suprafață de 300 mp, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 195.000 euro, din care, la data încheierii contractului, s-a achitat 75.000 euro.
Restul sumei urma a se achita în două tranșe din care ultima la data de 14.10.2011, când s-a stabilit că se încheie în formă autentică contractul de vânzare – cumpărare.
Astfel cum rezultă din încheierea de certificare fapte nr.8907/14.10.2011, la data stabilită pentru încheierea contractului în formă autentică s-au prezentat toate părțile, inclusiv M. N. (fila 15). Acesta și-a manifestat dorința de a încheia contractul; notarul însă a considerat că este necesar și consimțământul soției pentru înstrăinare, având în vedere că pe terenul proprietatea soțului s-a executat o fundație. Ca urmare, promitenți – cumpărători (reclamanții) au solicitat prelungirea datei de semnare a contractului de vânzare – cumpărare.
Ulterior reclamații au formulat o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea pârâților la restituirea dublului avansului plătit în temeiul antecontractului, acțiune ce formează obiectul dosarului nr._/3/2013, susținând că vânzătorii refuză să se mai prezinte la notar pentru încheierea contractului.
Din analiza dispozițiilor legale incidente rezultă că simpla existență a unui proces cu privire la plata unei sume de bani nu justifică prin ea însăși instituirea unui sechestru asigurător. Partea care solicită luarea acestei măsuri asigurătorii este obligată să dovedească necesitatea măsurii, conform principiului general înscris în art.1169 Cod civil, potrivit căruia cel care face o cerere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Se susține de către apelanții – reclamanți că au o creanță exigibilă, începând cu data de 14.10.2011, întrucât contractul de vânzare – cumpărare nu a fost încheiat la data stabilită, dar, așa cum s-a reținut în încheierea de certificare fapte a notarului, prelungirea datei de semnare a contractului a fost solicitată de cumpărători și nu de vânzători.
De asemenea, Curtea constată că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că intimații au fost notificați ulterior să se prezinte la notar (la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte realitatea acestor afirmații) și nici că există riscul ca intimații să se sustragă de la executare.
Așa fiind, se reține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.952 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură civilă.
Ca atare, chiar dacă din eroare instanța de fond a reținut ca și temei juridic al cererii de sechestru dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, considerentele de fapt ale sentinței sunt legale.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții – reclamanți D. D. D. E. domiciliat în București, .. 29, sector 5 și L. R. domiciliată în C., .. 42, județ C. și ambii cu domiciliul la SCA „C. și Asociații” în București, ., . – 4, sector 2, împotriva încheierii de ședință din data de 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. V. N., C. R. M. (moștenitorii defunctului M. N.) cu domiciliul ales la C..Av. „Vătămăescu V.” în București, .. 18, ., ., sector 3 și M. E. domiciliată în București, ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. A. H. P. E. V. Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
9 ex./30.10.2013
T.B.-S.3.-Ș.Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 94/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 966/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
