Pretenţii. Decizia nr. 966/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 3319/94/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.966R
Ședința publică de la 10 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă C. Z. împotriva deciziei civile nr.119A/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. Ș. și intimatul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară – art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19 aprilie 2013, 26 aprilie 2013 și apoi la 10 mai 2013.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul T. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Z., radierea comandamentului nr.294/1993 înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare nr. 5095/1993 cu privire la imobilul apartament nr. 9, situat în B. jud. Ilfov, având nr. cadastral 288/2;2;9.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta C. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T. Ș., obligarea acestuia la plata sumei de 1434 lei reprezentând sumă restantă datorată pe ultimii trei ani în baza Sentinței civile nr. 3760/21.11.2005 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul civil nr. 6238/2005.
La termenul din data de 24.10.2011, instanța a admis excepția conexității invocată de către reclamantă și a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
La termenul din 19.12.2011, reclamanta și-a precizat cererea, solicitând reactualizarea curei balneare anuale în raport de prețul de cost anual pentru o cură balneară de 18 zile precum și reactualizarea prestației periodice lunare în raport cu indicele de inflație. Reclamanta a arătat că pârâtul a achitat suma de 1434 lei însă solicită reactualizarea acestei sume de la data de 21.06.2008 până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 6930/21.12.2011, Judecătoria B. a respins cererea ce face obiectul dosarului nr._, privind pe petentul T. Ș. și pe intimații C. Z., O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea conexă ce face obiectul dosarului nr._ privind pe reclamanta C. Z. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș.; a obligat pârâtul T. Ș. să plătească reclamantei prestațiile stabilite prin sentința civilă nr. 3760/21.11.2005 în dosarul nr. 6238/2005 astfel: suma de 317 lei reprezentând prestație periodică lunară actualizată în raport cu indicele inflației de la data introducerii acțiunii, 21.06.2011, până la încetarea stării de nevoie; contravaloarea curei balneare majorată de la suma de 407,5 lei la suma de 1900 lei corespunzătoare prețului de cost al unei cure balneare de 18 zile; a obligat pârâtul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește cererea ce face obiectul dosarului civil nr._, instanța a reținut că, la solicitarea executorului judecătoresc B. C., în baza adresei nr. 705/121 din 10.08.1993 a Judecătoriei SAI, a fost înființat comandamentul nr. 294/1993 asupra imobilului situat în B., ., ., proprietatea debitorului T. Ș., în baza Sentinței penale nr. 93/1989 și a Sentinței civile nr. 3111/1992 a Judecătoriei SAI. Comandamentul a fost înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare nr. 5095/1993.
Judecătoria a constatat că, în cauză, comandamentul a fost înscris în favoarea creditoarei, titulară a unui drept de creanță având ca obiect prestații periodice, ce urmează a fi achitate până la încetarea stării de nevoie, fiind urmat de alte acte de procedură, iar împrejurarea că executarea silită se desfășoară prin poprire nu poate constitui un motiv de radiere a acestuia întrucât creditorul poate alege orice formă de executare a creanței sale, mobiliară, imobiliară sau prin poprire iar alegerea uneia dintre aceste modalități nu implică renunțarea la celelalte forme de executare atâta vreme cât creanța creditoarei nu a fost achitată în întregime.
În ceea ce privește cererea conexă ce face obiectul dosarului civil nr._, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 3111/1992 pronunțată în dosarul nr. 920/1992 al Judecătoriei B., au fost majorate în favoarea reclamantei prestațiile periodice stabilite prin sentința penală nr. 93/1989 a Judecătoriei SAI în sarcina pârâtului. Ulterior, prin sentința civilă nr. 3760/21.11.2005 au fost majorate prestațiile periodice stabilite prin sentința civilă sus menționată de la_ ROL la suma de 407,5 lei anual reprezentând contravaloarea curei balneare și de la suma de_ ROL lunar la suma de 317 lei de la introducerea acțiunii până la încetarea stării de nevoie.
Instanța a actualizat prestația periodică lunară în raport de indicele de inflație de la data introducerii prezentei cereri, respectiv 21.06.2011, până la încetarea stării de nevoie. În ceea ce privește prestația anuală reprezentând contravaloarea curei balneare, instanța a avut în vedere costurile aferente unei cure balneare de 18 zile conform înscrisurilor depuse de reclamantă, având în vedere sechelele politraumatice multiple, și în consecință, a majorat această prestație de la suma de 407,5 lei la suma de 1900 lei.
Instanța apreciază că este neîntemeiat capătul de cerere referitor la actualizarea sumei de 1434 lei datorată de pârât în baza sentinței civile nr. 3760/21.11.2005, de vreme ce reclamanta deține deja un titlu executoriu referitor la această sumă în baza căruia poate solicita reactualizarea creanței.
Prin decizia civilă nr. 119A/16.10.2012, Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, a respins apelul în contradictoriu cu intimatul OCPI ILFOV ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a modificat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea conexă ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului T. S. la plata cheltuielilor de judecată de 600 lei; a menținut dispozițiile sentinței apelate în ceea ce privește soluția pe acțiunea principală (radiere comandament).
Pentru a decide astfel, Tribunalul Ilfov a reținut că obligația petentului de a achita creditoarei o prestație periodică lunară nu s-a stins, iar faptul că ea se realizează începând cu anul 2008 prin poprire, nu justifică radierea comandamentului întrucât executarea silită nu s-a perimat și nici nu a încetat în alt mod. La data introducerii acțiunii, 30.03.2011, apelantul avea debite față de intimată, astfel că soluția instanței de fond de menținere a înscrierii comandamentului este legală și temeinică.
Tribunalul a constatat că intimata a depus în apel copii de pe biletul de externare - scrisoare medicală (f. 37), emis de Spitalul Clinic Sf. M., document care nu este însă datat, precum și scrisoarea medicală (f. 38-39), din data de 31.08.2012, emisă de o clinică privată, act ce este ulterior introducerii acțiunii formulate de intimata-reclamantă și nu relevă agravarea stării de sănătate a părții ca urmare a accidentului produs în 1987 ci recomandă acesteia regim alimentar, evitarea efortului fizic mare, extremele termice și stresul psihic, respectiv control periodic. Totodată, la fila 36 din dosarul de apel, intimata a depus bonuri fiscale privind achiziționarea medicamentelor in valoare totală de 358 lei în perioada 19.09 - 22.09.2012.
Tribunalul a observat, raportat la aceste acte, că intimata nu a dovedit că urmează un tratament medicamentos cu caracter permanent ale cărui costuri să depășească suma lunară de 317 lei, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de majorare a prestației lunare cu indicele de inflație.
Tribunalul a apreciat că majorarea prestației anuale de la suma de 407,5 lei la 1900 lei este netemeinică deoarece intimata-reclamanta a efectuat aceste cure doar sporadic, în 2008 și 2011. Nu prezintă relevanță nici costurile ofertelor turistice depuse de intimata în apel având în vedere că aceasta este pensionată medical astfel încât poate accesa pachete balneare prin intermediul casei de pensii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. Z., solicitând modificarea hotărârii recurate și păstrarea sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că data ultimei hotărâri judecătorești pronunțate între părțile litigante (sentința civilă nr. 3760/21.11.2005, dosar nr. 6338/2005) – este 21.11.2005. Recurenta a arătat că, de la această dată și până în prezent au trecut mai mult de 7 ani, timp în care este de notorietate că inflația a dus la deprecierea monedei naționale și diminuarea capacității de cumpărare față de momentul la care au fost acordate aceste sume. Deși cererea formulată inițial de recurentă a fost denumită impropriu „de majorare a prestației”, în realitate, prin scopul urmărit, această cerere nu urmărea altceva decât să reașeze în echilibru prestația bănească afectată de inflație cu puterea de cumpărare aferentă acesteia la data ultimei hotărâri judecătorești.
Având în vedere că instanța nu este legată de sensul literar al cererilor formulate în fața sa, încadrarea juridică a acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecată, recurenta a considerat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, aspect ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu consecința modificării hotărârii apelate, conform art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, și păstrarea în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurenta a considerat că, prin soluția dată, hotărârea instanței de apel aduce atingere și autorității de lucru judecat. Având în vedere că prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice în stare de ebrietate și vătămare corporală gravă, cu consecința unei infirmități permanente, trebuie să fie reparat integral, așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 93/1989 a Judecătoriei B., diminuarea prestației debitorului obligației, indiferent din ce cauze, creează pentru persoana vătămată prin infracțiune, constituită parte civilă, premisele admisibilității unor cereri de majorare nominală a prestației, care în fapt însă nu reprezintă o mărire a acesteia, ci doar o aducere la zi a echilibrului vizat de hotărârea penală și următoarele hotărâri civile. În acest sens, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 93/27.03.1989, Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C. Z., a obligat pe inculpatul T. Ș. să plătească pe viitor părții civile cu același titlu, următoarele sume: 1765 lei lunar începând cu luna aprilie 1989 și până la încetarea stării de nevoie; 2000 lei anual până la eliminarea completă a urmărilor faptei inculpatului asupra sănătății părții civile (începând cu anul 1989).
Prin sentința civilă nr. 3111/23.11.1992 pronunțată în dosarul nr. 920/1990, Judecătoria B. a admis cererea reclamantei din prezenta cauză, fiind majorate prestațiile periodice stabilite prin sentința penală nr. 93/1989 a Judecătoriei SAI în sarcina pârâtului, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 3760/21.11.2005, Judecătoria Bufea a admis acțiunea reclamantei C. Z. și a majorat prestațiile stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr. 3111/23.11.1992 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în dosarul nr. 920/1990 astfel: de la suma de 18.000 lei anual, contravaloarea unei cure balneare la_ ROL (407,5 RON) anual; de la suma de 14.000 lei lunar la suma de_ ROL (317 RON) lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 24.08.2005 și până la încetarea stării de nevoie a reclamantei.
Reclamantul a formulat o acțiune solicitând sistarea prestației periodice la care a fost obligat prin sentința penală nr. 93/1989 a Judecătoriei B., considerând că în prezent situația de fapt existentă la data pronunțării sentinței s-a modificat, în sensul că starea sănătății pârâtei s-a ameliorat, acesta fiind aptă să presteze efectiv activități fizice (muncă), situație în care nu mai sunt incidente condițiile de natură să mențină obligațiile sale de plată a sumelor sus menționate.
Această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5158/8.10.2007 pronunțată de Judecătoria B., instanța reținând că reclamantul a fost obligat prin sentința penală nr. 93/1989 a fostei Judecătorii SAI să plătească pârâtei cu titlu de prestație periodică lunară și anuală despăgubiri civile, până la încetarea stării de nevoie și până la eliminarea completă a urmărilor faptei acestuia asupra sănătății pârâtei; prin sentința civilă nr. 3760/2005 a Judecătoriei B. prestațiile au fost majorate; starea sănătății pârâtei nu s-a modificat, cum a susținut reclamantul, aceasta fiind pensionată cu gradul 2 de invaliditate, nerevizuibil.
Curtea constată că, în cartea funciară nr. 5276 B. privind apartamentul nr. 9 situat în B., ., ., ., proprietatea reclamantului T. Ș. și a soției T. P., a fost înscris comandamentul nr. 294/1993 în favoarea creditoarei C. Z., transcris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare sub nr. 5095/1993.
Soluția de respingere a pretențiilor reclamantului T. Ș. în sensul radierii comandamentului este corectă.
Conform art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, rectificarea înscrierilor din cartea funciară se poate dispune dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
În cauză, dreptul de a cere executarea creanței pentru asigurarea căreia s-a înscris comandamentul nu s-a stins, cererea reclamantului de sistare a prestației periodice la care a fost obligat prin sentința penală nr. 93/1989 fiind respinsă prin hotărâre judecătorească. De asemenea, executarea silită a acestui drept nu a încetat în vreunul din modurile prevăzute de lege.
Împrejurarea că, pentru executarea aceleiași creanțe, creditorul a apelat și la alte forme de executare, în speță, poprirea, nu poate conduce la radierea comandamentului, câtă vreme creanța creditorului care formează obiectul executării silite nu s-a stins iar conform art. 3711 alin. 3 din Codul de procedură civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Curtea constată că în mod corect au aplicat instanțele de fond prevederile legale expuse mai sus, respingând în consecință cererea de radiere a comandamentului.
Cererea formulată de C. Z. în sensul majorării prestațiilor periodice datorate de reclamant a fost însă în mod greșit respinsă de tribunal, motivele de recurs invocate în acest sens de parte, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, fiind întemeiate.
Astfel, obligația reclamantului de a plăti periodic sumele de bani respective până la ameliorarea stării de sănătate a pârâtei a fost stabilită prin sentința penală nr. 93/1989 iar prin sentința civilă nr. 5158/2007 pronunțată de Judecătoria B. s-a constatat că starea de nevoie a pârâtei, avută în vedere la pronunțarea sentinței penale, nu a încetat, pârâta fiind pensionată cu gradul 2 de invaliditate, nerevizuibil.
În consecință, întrucât din probele administrate rezultă că situația avută în vedere la stabilirea obligației constând în efectuarea prestațiilor periodice de către reclamant nu s-a schimbat, Curtea constată că pârâta este îndreptățită în continuare la primirea respectivelor prestații. În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea reține că se impune majorarea cuantumului sumei datorate pentru ameliorarea stării de sănătate a pârâtei, dat fiind că această sumă a fost stabilită la 407,5 lei anual prin sentința civilă nr. 3670/2005 pronunțată de Judecătoria B. iar din înscrisurile depuse de pârâtă rezultă că, de la acea dată, costul unei cure balneare a crescut, aceasta achitând suma de 852 lei pentru o cură în anul 2011 și 1.071 lei pentru o cură în anul 2008. În ceea ce privește necesitatea efectuării acestor cure balneare, Curtea constată că, prin sentința penală s-a stabilit obligația pârâtului de a plăti o sumă de bani anual până la eliminarea completă a urmărilor faptei asupra sănătății pârâtei, sumă care să acopere costul biletelor necesare pentru efectuarea curelor balneare, iar prin referatul medicului de familie din 2013, depus la fila 26 din dosarul de recurs s-a recomandat tratament balneo-fizioterapic la 4 luni câte 18 zile, recomandare confirmată prin scrisoarea medicală emisă în 2013 de Secția medicală II din cadrul Spitalului Prof. Dr. C-tin A., prin care, de asemenea, au fost recomandate 3 cure pe an, de maxim 18 zile.
În ceea ce privește suma datorată lunar de reclamant, Curtea constată că aceasta a fost stabilită într-un cuantum de 317 lei prin sentința civilă nr. 3670/2005, cuantum care nu a fost majorat prin sentința pronunțată de prima instanță în prezentul proces. Astfel, instanța a dispus doar actualizarea acestei sume cu indicele de inflație, posibilitate permisă de art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care prevede actualizarea valorii obligației stabilite în bani prin titlul executoriu, în funcție de rata inflației.
Având în vedere aceste considerente, reținând că în mod corect prima instanță a admis cererea formulată de pârâta C. Z., reclamantă în dosarul conexat, văzând prevederile art. 312 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de aceasta și va modifica în parte decizia pronunțată de tribunal în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul T. Ș. împotriva sentinței.
Având în vedere soluția care urmează a se pronunța în prezentul litigiu, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor reclamantului T. Ș. și admiterea pretențiilor formulate de recurenta-pârâtă C. Z., în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului T. Ș., Curtea îl va obliga la plata sumei de 2600 de lei către recurenta-pârâtă C. Z., reprezentând cheltuieli judecată în toate fazele procesuale, constând în onorariile de avocat plătite conform chitanțelor depuse în fiecare fază procesuală, și anume, suma de 600 lei achitată cu acest titlu la prima instanță, 1000 lei în apel și 1000 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. Z. împotriva deciziei civile nr. 119A/16.10.2012 pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. Ș. și intimatul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov.
Modifică decizia recurată în parte.
Respinge ca nefondat apelul declarat de T. Ș. împotriva sentinței civile nr. 6930/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă pe intimatul T. Ș. la plata sumei de 2600 de lei reprezentând cheltuieli judecată în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. D. F. B. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
22.05.2013
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 753/2013. Curtea de... → |
|---|
