Obligaţie de a face. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 38810/299/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 45R

Ședința publică de la 14 ianuarie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI

JUDECĂTOR - C. M. S.

JUDECĂTOR - I. P.

GREFIER - V. Ș.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari BL. F din ., sector 1 împotriva deciziei civile nr. 235A/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și intimata chemată în garanție FUNDAȚIA V. PRO V., având ca obiect: obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă reprezentată de avocat Ș. N. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă și intimata chemată în garanție.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei achitată cu chitanța nr._(120)/01.2013, timbru judiciar de 0,15 lei și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentei reclamante având cuvântul în susținerea recursului arată că doar între reclamantă și pârâtă există raporturi juridice, astfel că pârâta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată și nu chemata în garanție.

Reprezentanta intimatului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, schimbarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru faza apelului și recursului.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.11.2009 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București - Administrația F. Imobiliar, solicitând obligarea pârâtului să readucă pe propria cheltuială conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din incinta spațiului cu altă destinație aflat la parterul condominiului și care îi aparține la starea inițială existentă înainte de racordarea realizată în data de 11.05.2007 de către chiriașul său Fundația Pro V. în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate.

Prin cererea de chemare în garanție depusă odată cu întâmpinarea, pârâta Administrația F. Imobiliar a solicitat obligarea Fundația Pro V. să readucă pe propria cheltuială conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din incinta spațiului cu altă destinație decât cea de locuință situat în .. 341, sector 1 la starea inițială existentă înainte de racordarea realizată în data de 11.05.2007 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate.

Prin sentința civilă nr._/06.07.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea reclamantei Asociația de Proprietari . pârâta să readucă pe propria cheltuială conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din spațiul deținut în București, .. 341, sector 1 la starea inițială existentă înainte de racordarea din 11.05.2007; a admis cererea de chemare în garanție a Fundației V. Pro V., formulată de pârâtă; a obligat chemata în garanție să readucă pe propria cheltuială conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din spațiul deținut în București, .. 341, sector 1 la starea inițială existentă înainte de racordarea din 11.05.2007 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 18.04.2005, între pârâta CGMB - AFI, în calitate de locator, și Fundația Pro V., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr. 37 având ca obiect folosința spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință situat în .. 342, sector 1 în suprafață de 30 mp pentru o durată de 5 ani cu începere de la data de 18.04.2005 și până la data de 18.04.2010. La data de 13.02.2008 s-a încheiat actul adițional nr. 01/03.02.2008 la contractul de închiriere nr. 37/18.04.2005 în care printre obligațiile locatarului s-a stabilit și aceea de a nu aduce modificări la structura interioară și exterioară a clădirii, fără a obține acordul prealabil în scris al locatorului și condiționat de obținerea autorizațiilor și avizelor necesare.

Judecătoria a reținut că, la spațiul de la parterul blocului F, Fundația Pro V. a amenajat un spațiu provizoriu pentru un grup sanitar echipat cu un WC și un lavoar, astfel cum rezultă din procesul verbal de control nr. 6663/06.11.2007 emis de Inspectoratul în Construcții al Municipiului București. În procesul verbal de control s-a reținut că lucrările s-au efectuat fără autorizație de construire și fără a exista acceptul reclamantei.

Instanța a considerat că obligarea pârâtei, pe cale judiciară, conform art. 1073 din Codul civil, să readucă, pe propria cheltuială, conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din spațiul deținut în București, .. 341, sector 1 la starea inițială existentă înainte de racordarea din 11.05.2007 constituie o formă de reparare în natură a prejudiciului ce a fost produs reclamantei prin modificările făcute la instalații.

În temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chemata în garanție să readucă pe propria cheltuială conducta de apă rece și de scurgere a apelor pluviale din spațiul deținut în București, .. 341, sector 1 la starea inițială existentă înainte de racordarea din 11.05.2007, în termenul solicitat.

În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 235 A/07.03.2012, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-chemată în garanție Fundația V. Pro V. împotriva sentinței civile nr._/6.07.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Administrația F. Imobiliar, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat chemata în garanție să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 1108,3 lei și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în speța dedusă judecății, partea care a căzut în final în pretenții este chemata în garanție Fundația V. Pro V., astfel cum corect a susținut apelanta-pârâtă, având în vedere că instanța de fond a admis atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Tribunalul a reținut că partea care ar fi trebuit să suporte cheltuielile de judecată era chemata în garanție Fundația V. Pro V., iar nu pârâta Administrația F. Imobiliar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, schimbarea deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut în mod judicios și legal că efectuarea lucrărilor efectuate constituie o faptă ilicită reținută corect în sarcina pârâtei care a fost obligată să readucă conductele în discuție la starea lor inițială.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut corect faptul că Fundația chemată în garanție nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile asumate prin contract față de pârâtă, în condițiile în care, conform prevederilor art. 969 din Codul civil, contractul reprezintă legea parților și, ca o consecință, în temeiul prevederilor art. 60 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în garanție a fost admisă.

Recurenta reclamantă a considerat că, deoarece între chematul în garanție și reclamantul din acțiunea principală nu există niciun raport juridic, chematul în garanție nu poate fi obligat direct față de reclamant.

Recurenta reclamantă a considerat că, atâta timp cât cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui ce a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la cel căruia în baza unui contract (în speță de închiriere) i-a asigurat pașnica folosință, instanța de control judiciar nu ar fi putut să rețină, în contra tuturor dispozițiilor legale prevăzute de art. 3 lit. f, art. 17 și art. 58 din Legea nr. 230/2007 - că "practic, din tot materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă fără echivoc culpa chematei în garanție, Fundația V. Pro V." și, ca o consecință, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, să dispună obligarea acesteia să plătească reclamantei cheltuielile de judecată.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

Dacă cel garantat pierde procesul, prin aceeași hotărâre instanța va admite și cererea de chemare în garanție dacă apreciază că este întemeiată, evitându-se un proces ulterior. Întrucât între reclamant și cel chemat în garanție de pârât nu există niciun raport juridic, terțul nu poate fi obligat direct către reclamant.

Astfel, în speță, în urma judecății în primă instanță, pârâta Administrația F. Imobiliar a pierdut procesul, fiind obligată la îndeplinirea obligației de a face, față de reclamantă, iar cererea de chemare în garanție a Fundației V. Pro V. a fost admisă, chemata în garanție fiind obligată către pârâtă.

Curtea constată că, prin hotărârea primei instanțe, în mod corect a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, având în vedere că raportul juridic de drept material dedus judecății este stabilit între aceste două părți. Astfel, având în vedere că nu există un raport juridic de drept material între reclamantă și chemata în garanție, nici pe plan procesual nu poate fi reținută existența unui raport juridic între aceste părți, pentru a putea fi obligată chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată direct către reclamantă, cum greșit a reținut tribunalul.

În această situație, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă este întemeiat, hotărârea recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 60 și 274 din Codul de procedură civilă. În consecință, văzând prevederile art. 312 alin. 1 și 3, Curtea va admite recursul declarat de recurenta reclamantă, va modifica decizia civilă nr. 235A/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă în parte, în sensul că va respinge apelul formulat de pârâta Administrația F. Imobiliar, menținând restul dispozițiilor deciziei.

Întrucât recursul urmează a fi admis, Curtea constată că intimata-pârâtă Administrația F. Imobiliar este partea căzută în pretenții, situație în care, reținând culpa procesuală a acesteia, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga pe intimata-pârâtă Administrația F. Imobiliar la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, către recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Asociația de Proprietari BL. F din ., sector 1 împotriva deciziei civile nr. 235A/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația F. Imobiliar și intimata chemată în garanție Fundația V. Pro V..

Modifică decizia în parte, în sensul că respinge apelul formulat de pârâta Administrația F. Imobiliar.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Obligă pe intimata-pârâtă Administrația F. Imobiliar către recurentul reclamant la 700 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. F. B. C. M. S. I. P.

GREFIER

V. Ș.

Red. DFB

Tehnored. GC – 2 ex

22.01.2013

Jud. apel S. C.

A. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI