Pretenţii. Decizia nr. 1460/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1460/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 18076/3/2012
Dosar nr._ (1336/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1460
Ședința publică de la 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă B. L. - R. - F., împotriva sentinței civile nr. 784 din 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect - pretenții - despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic A. C. în calitate de reprezentant al intimatului - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta - reclamantă B. L. - R. - F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.pr.civ.
Reprezentanții intimatului - pârât și al Ministerului Public, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri sau probe de solicitat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în dezbaterea motivelor de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatului - pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică sentința recurată.
Cu privire la primul motiv de recurs, apreciază că este neîntemeiat, deoarece deși instanța de fond i-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri sau hotărârea de condamnare a autorului său, din care să rezulte că acesta a suferit o condamnare politică în sensul Legii nr. 221/2009, reclamanta a înțeles să nu se conformeze dispoziției, motiv pentru care în mod corect instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la critica vizând faptul că, în mod greșit nu au fost acordate de instanța de fond daunele morale, solicită să se aibă în vedere că, acestea nu mai pot fi acordate prin raportate la deciziile Curții Constituționale și Inaltei Curții de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, având în vedere că, instanța de fond corect a dispus respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii suferite de autorul reclamantei, apreciind că această cerere nu a fost dovedită, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte caracterul politic al măsurii arestării.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză nu mai există un text de lege care să îi dea dreptul reclamantei să primească despăgubiri morale, deoarece Legea nr. 221/2009 a fost declara neconstituțional
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.784 din 11.04.2013 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, recurenta B. L. R. F. a susținut, potrivit art.304 pct.8 și 9 că, că greșit s-a interpretat actul dedus judecății (art.304 pct.8 Cod procedură civilă) deoarece în perioada 18.07.1952 – 23.04.1953 tatăl său a fost privat de libertate, fiind acuzat de uneltire împotriva ordinii sociale, încadrat în categoria deținuților politici, iar conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât și a Protocolului 12 art.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Constituționale nu poate exista diferențe de tratament în situația deținuților politici (recurs filele 2-5 dosar curte).
Prin sentința civilă nr.784 din 11.04.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta B. L..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 18.05.2012, reclamanta B. L. R. F., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței în temeiul dispozițiilor art.1,4 și 5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 ca prin hotărârea ce va pronunța să constate caracterul politic al privării de libertate a defunctului său tată P. (P.) A. A. pe perioada 18.07.1952 – 23.04.1955 pentru delictul prevăzut de art.209 pct.2 Cod procedură civilă din 1936, să constate că are calitatea de persoană îndreptățită să solicite despăgubiri în baza Legii nr.221/2009 și să fie obligat pârâtul la plata cu acest titlu reprezentând daune morale a sumei de 500.000 euro.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că tatăl său a fost avocat în Baroul A. până la 01.07.1945 și apoi notar public pe lângă fosta Judecătorie Săvârșin în perioada 01.07._52, a fost arestat și reținut de securitatea A. în repetate rânduri începând cu anul 1948, fără a avea un proces și în lipsa unei hotărâri de condamnare fiind acuzat de fiecare dată de uneltire contra ordinii sociale.
A mai arătat reclamanta că la data de 17.07.1952 tatăl său a fost din nou arestat, prilej cu care li s-au confiscat bunuri din casă, iar ulterior atât ea cât și mama sa au fost evacuate acestea din urmă fiind dată afară din învățământ unde lucra ca educatoare și fiind nevoită să presteze munci în condiții foarte grele, inclusiv în mină, iar reclamanta nu a putut urma gimnaziul întrucât era fiica unui deținut politic.
Ulterior, reclamanta a aflat că tatăl său fusese trimis la Penitenciarul Jilava și apoi la Colonia de muncă „Peninsula” de la Canalul D. – Marea N..
În aceste condiții a arătat reclamanta că lipsirea de libertate a tatălui său și umilințele la care acesta și familia lui au fost supuse au pricinuit o . traume fizice și psihice pentru a căror remediere înțelege să solicite de la S. R. despăgubirile morale menționate în acțiune.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar copia certificatului de moștenitor ce atestă calitatea sa de fiică a numitului P. A. A., copia certificatului de deces al acestuia, a carnetului de muncă precum și a adeverințelor ce atestă calitatea defunctului de avocat și de notar precum și copia Hotărârii nr.2319/25.04.1991 emisă de Comisia de aplicare a Decretului - Lege nr.118/1990 prin care i-a fost recunoscută vechimea în muncă în perioada 18.07.1952 – 23.04.1955.
La termenul din data de 29.11.2013 instanța din oficiu a pus în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri sau copia hotărârii de condamnare a tatălui său care să ateste perioada în care acesta a fost privat de libertate, pentru fapta prevăzută de art.209 pct.2 Codul penal vechi, reclamanta neînțelegând să depună în acest sens nici un act la dosar.
În aceste condiții, tribunalul, apreciind că solicitările făcute de reclamantă în cuprinsul acțiunii referitoare la constatarea caracterului politic al măsurii arestării tatălui său pe perioada menționată nu au fost dovedite, în sensul prevederilor de art.4 din Legea nr.221/2009, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ce privește obligația Statului la plata despăgubirilor morale solicitate în baza art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca o consecință a respingerii cererii principale dar și ca urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor textului de lege mai sus amintit.
Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că în recurs nu s-a depus nici un act nou, față de cele depuse la fond.
Or, conform probatoriilor administrate, corect prima instanță a reținut situația de fapt cât și inexistența dovezilor care să facă aplicabile dispozițiile aret.4 și 5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009.
Ca atare, motivele de recurs așa cum au fost formulate nu pot fi primite și recursul, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă B. L. - R. - F., împotriva sentinței civile nr.784 din 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red. C.M.T.
Tehnored. C.S.
Ex.2/25.06.2013
T.B.Secția a III-a Civilă - M.P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
