Partaj judiciar. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 11084/236/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.34R
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta G. A. împotriva deciziei civile nr.65/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reprezentați de avocat D.-B. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că s-a depus la dosar notă telefonică, prin care apărătorul recurentei comunică că este în imposibilitate de prezentare din cauza condițiilor meteo și a solicitat amânarea cauzei din acest motiv sau amânarea pronunțării.
Apărătorul intimaților solicită respingerea cererii de amânare a cauzei și este de acord cu amânarea pronunțării.
Curtea, deliberând respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei, urmând ca, în cazul în care se impune, să amâne pronunțarea.
Pune în discuție motivul de casare de ordine publică prevăzut de art.304 pct.1 și 3 C.pr.civ., constând în necompetența Tribunalului G. de a soluționa cauza în apel și nu în recurs, conform disp.art.328 C.pr.civ.
Apărătorul intimaților arată că în apel este vorba de o acțiune care are o valoare de peste 500.000 lei, conform expertizei efectuată în cauză, sumă necontestată de părțile din proces. Față de valoarea litigiului apreciază că, competența de soluționare a cauzei în fond revine tribunalului, calea de atac fiind apelul și recursul.
În mod corect cauza a fost soluționată în apel la Tribunalul G..
Pe fond, menține concluziile puse la termenul anterior, în sensul respingerii recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, invocă nulitatea recursului apreciind că motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu cuprind motive de nelegalitate.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2864 din 13.05.2011 Judecătoria G. a respins ca tardivă cererea de revizuire a sentinței civile nr.4789 din 6.09.2007 pronunțată de aceeași judecătorie, cerere de revizuire formulată de revizuentul M. C. (decedat) și continuată de moștenitorii revizuentului, numiții I. M. și M. I., în contradictoriu cu intimata G. A..
Apelul declarat de revizuenți împotriva sentinței menționate a fost admis prin decizia civilă nr.65 din 9.05.2012, pronunțată de Tribunalul G., iar sentința atacată a fost anulată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Instanța de apel a pus în discuția părților din proces, la primul termen de judecată în apel, calificarea căii de atac declarată de revizuenți și, în raport de valoarea obiectului acțiunii de partaj, a stabilit că a fost legal sesizată cu soluționarea apelului și nu a recursului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata G. A..
Instanța de recurs a pus în discuția părților din proces motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă constând în necompetența materială a tribunalului pentru soluționarea cererii ca instanță de apel, în baza art. 306 alin.3 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs menționat este întemeiat, conform opiniei majoritare a instanței, pentru următoarele aspecte de fapt și de drept.
Conform art. 304 pct.3 Cod procedură civilă casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.
Apoi, conform art.159 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, iar potrivit art. 306 alin.2 Cod procedură civilă instanța de recurs poate invoca, din oficiu, motive de ordine publică.
În fapt, în prezentul proces, se cere revizuirea unei sentințe (nr.4789/2007 a Judecătoriei G.) pronunțată într-un proces de partaj și care, în raport de dispozițiile procedurale aplicabile la data judecării procesului, a beneficiat numai de calea de atac a recursului.
În consecință, dacă sentința nr. 4789/2007 a cărei revizuire se cere a fost supusă numai căii de atac a recursului, sentința nr. 2864 din 13.05.2011, dată în calea revizuirii primei sentințe nu putea beneficia de două căi de atac, ci numai de calea de atac a recursului, deoarece, potrivit art. 328 alin.1 Cod procedură civilă hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar aceasta a fost supusă numai recursului, caz în care, tribunalul G. trebuia să soluționeze cererea de revizuire declarată împotriva sentinței civile nr. 4789/2007 în calitate de instanță de recurs și nu ca instanță de apel.
De vreme ce hotărârea a cărei revizuire s-a cerut a fost supusă numai recursului, în mod greșit, Tribunalul G. a recalificat calea de atac legală – aceea a recursului – ca fiind apel, punând din nou în discuție valoarea litigiului, deoarece în prezentul proces de revizuire valoarea litigiului nu mai are nici o importanță, ci numai calea de atac la care a fost supusă, la data pronunțării, sentința a cărei revizuire se cere. Aceasta deoarece, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, în care sunt implicate numai instanțele care s-au pronunțat asupra aspectelor supuse deja discuției judiciare, și nu alte instanțe, aspectul menționat fiind clar stabilit de legiuitor în baza art. 328 alin.1 Cod procedură civilă .
De aceea, în baza art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă instanța a stabilit potrivit dispozitivului prezentei, respingând, implicit excepția nulității recursului, ca urmare a invocării de către instanță a unui motiv de recurs de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta G. A. împotriva deciziei civile nr.65 din 9.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimații I. M. și M. I..
Casează decizia menționată.
Trimite dosarul la Tribunalul G. pentru judecarea recursului declarat de recurenții I. M. și M. I. împotriva sentinței civile nr.2864/2011 pronunțată de Judecătoria G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.RP
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
24.01.2013
Jud. apel T.G. – L. R.
M. C.
Cu opinia separată a d-nei judecător
V. A.
în sensul că excepția de necompetență materială invocată în opinia majoritară este neîntemeiată și trebuia respinsă, ca atare.
Conform art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani … .
Textul de lege suscitat instituie regula în materie de competență după valoare în litigiile al căror obiect au valoare patrimonială, dar și excepții de la această regulă, în sensul că, indiferent de valoare, litigiile de împărțeală judiciară în materie succesorală și cele neevaluabile în bani, sunt întotdeauna de competența judecătoriei în primă instanță.
Având un caracter distinct de acțiunile al căror obiect au valoare patrimonială, cererile de partaj judiciar și ieșire din indiviziune nu se încadrează nici în dispozițiile art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală … privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, în materie civilă … .
Ca urmare, aceste litigii se supun normelor de competență materială de drept comun privind căile de atac, fiind supuse atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului, în baza art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă.
În speță, reclamanta G. A. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. C. pentru ieșire din indiviziune, iar prin sentința civilă nr. 4789 din 06.09.2007, Judecătoria G. a admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Calea de atac promovată de către pârât a fost caracterizată drept recurs și soluționată ca atare, prin decizia civilă nr. 696 din 22.09.2010.
Cererea de revizuire formulată de către pârâtul revizuent împotriva sentinței civile nr. 4789 din 06.09.2007 a Judecătoriei G. a fost soluționată de către această instanță prin sentința civilă nr. 2864 din 13.05.2011 a Judecătoriei G., care a respins-o ca fiind tardiv formulată.
Împotriva sentinței au declarat apel moștenitorii pârâtului-revizuent, iar acesta a fost admis prin decizia civilă nr. 65 din 09.05.2012 a Tribunalului G. – Secția Civilă.
În prezent, ne aflăm în situația recursului declarat împotriva deciziei din apel, în calea de atac a revizuirii, în cadrul unui litigiu având ca obiect ieșire din indiviziune.
Or, conform art. 328 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărâre revizuită.
Atâta vreme cât hotărârea revizuită era dacă într-un litigiu având ca obiect ieșire din indiviziune pentru care căile de atac prevăzute de lege, respectiv, de art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt apelul și recursul, evident, și hotărârea dată în revizuire este supusă ambelor căi de atac, respectiv apelul și recursul.
Ca urmare, cu respectarea legii, cererea de revizuire intentată în cauză a fost supusă atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului.
Faptul că Tribunalul București a judecat recurs împotriva sentinței de fond și nu apel, nu trebuie să conducă la o perpetuare a încălcării normelor de competență materială și în judecata căilor extraordinare de atac, atâta timp cât, prin prevederile art. 318 Cod procedură civilă, se prevede în mod expres că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Ca urmare, opinez că recursul trebuia să fie soluționat pe fond și că excepția de necompetență materială a Tribunalului G. de a judeca pricina în apel și nu în recurs trebuia respinsă.
JUDECĂTOR,
A. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1914/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 979/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
