Pretenţii. Decizia nr. 1914/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1914/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 14093/3/2010
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1914 R
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. LĂMÎIȚA C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: C. N. I.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant P. P., în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile numărul 72/21.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant P. P. personal, lipsă fiind intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 04.09.2013 recurentul – reclamant a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Recurentul – reclamant P. P. personal solicită repunerea cauzei pe rol și arată că nu a avut posibilitatea angajării unui apărător.
Curtea, după deliberare, constată întemeiată cererea formulată de recurentul – reclamant și dispune repunerea pe rol a cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul – reclamant P. P. personal solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea Statului prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea sumei confiscate actualizată.
CURTEA
Analizând calea de atac reține:
Prin cererea adresata Tribunalului Bucuresti la data de 18.03.2010, reclamantul P. P. a chemat in judecata pe paratul S. Român reprezentant prin Ministerul de Finannle solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna obligarea Statului R. la acordarea de despăgubiri în cuantum de 2.000.000 lei pentru prejudiciul produs tatălui sau prin condamnarea cu caracter politic suferită prin sentința penala nr. 497/7.12.1950 pronunțata în""dosarul 616/T950 de TRIBUNALUL M. CONSTANTA.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul arata ca, autorul sau a fost condamnat in baza sentinței mai sus menționata la o pedeapsa de 4 ani închisoare si 4.000 lei amenda pentru săvârșirea infracțiunii de delict de uneltire contra ordinii sociale, fapta ce era prevăzuta si pedepsita de art. 209.pct 4 din codul penal din 1936 si decretul lege 856/1938. In urma acestei condamnări tatăl sau a suferit mari prejudicii, în perioada executării pedepsei fiind tratat inuman, a fost bătut cu sălbăticie și supus la grave presiuni psihice.
De asemenea, după executarea pedepsei tatăl sau nu a mai fost integrat social fiind privit ca o persoană antisociala pe motiv ca fusese împotriva regimului comunist. Nu a mai fost angajat într-o meserie care să-i permită să-și întrețină familia și a executat cele mai grele și prost plătite meserii.
Desi isi intemeiase o familie, dupa executarea pedepsei cand dorea sa se angajeze pentru a și-o întreține, instituția la care se prezenta ii solicita cazierul personal, iar dupa obtinerea lui, aceștia procedau la tot felul de sicanari pentru ai desface contractul de munca pe motiv ca avea condamnări pentru infracțiuni contra regimului.
In drept, reclamantul isi intemeiaza cererea pe disp.legii nr.221/2009.
Prin sentința civilă nr. 72/21.01.2011 cererea a fost respinsă ca neîmtemeiată.
A reținut Tribunalul că potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea; b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că, în materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o . drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul constată că scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate . cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că nu poate exista decat o obligatie "morala" a statului de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor .
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul P. P. solicitând, casarea sentinței civile nr.72/21.01.2011 pronunțată de Tribunalul București și admiterea acțiunii introductive de instanța, respectiv obligarea statului prin Ministerul de Finanțe, la restituirea sumei confiscate actualizată cât și la achitarea daunelor morale în cuantum de 2.000.000 lei
Se arată că autorul său a fost victima regimului comunist, suferind, în urma unor acțiuni împotriva regimului politic de dictatura care se instaurase la acea vreme, o condamnare privativă de libertate de 4 ani.
Se cunoaște faptul că toți deținuții politic anticomuniști au fost supuși unor tratamente inumane, motiv pentru care statul roman s-a gândit oarecum la reparații atât morale cât și materiale. În acest sens a fost adoptată legea 221/2009 care prevedea acordarea de despăgubiri pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Astfel textele de lege declarate neconstituționale prevedeau acordarea de daune morale pentru suferințele cauzate de condamnarea cu caracter politic. Legea 221/2009 prevedea de asemenea acordarea de despăgubiri pentru masurile administrative cu caracter politic.
Prin hotărârile pronunțate Curtea Constituționala a constatat neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 teza 1 respectiv acelea referitoare la condamnările cu caracter politic, dispozițiile privitoare la despăgubirile pentru masurile administrative fiind considerate constituționale.
Cum prin hotărârea de condamnare pronunțată împotriva autorului meu s-a dispus inclusiv confiscarea sumei de 4000 de lei, consider că instanța cel puțin în ceea ce privește acest aspect trebuia să dispună admiterea cererii și să dispună restituirea valorii actualizate a sumei confiscate.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând motivele de recurs, Curtea reține:
Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, ale cărei considerații sunt însușite în totalitate de către instanța de recurs, este obligatorie aplicarea deciziilor Curții Constituționale așa cum indică și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii cu privire la daunele morale(decizia nr. 12/2011). În aceste condiții observându-se că nu se formulează nici critică concretă de către recurent privind modul de soluționare a acestei pretenții de către Tribunalul, nefiind identificat nici un motiv de recurs apt a fi invocat și din oficiu, calea de atac nu poate fi admisă.
În ceea ce privește măsurile administrative se poate observa că recurentul nu a învestit instanța de fond cu un astfel de capăt de cerere pentru a se pretinde analiza măsurii administrative și returnarea sumei de 4000.
Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căi de atac și achitarea nu numai a daunelor morale dar și a sumei confiscate actualizate.
În aceste condiții se observă incidența în cauză a dispozițiilor art. 316 coroborate cu art. 294 cpc care interzic formularea de pretenții noi. În calea de atac se pot arăta critici numai cu privire la modul în care au aplicat judecătorii de fond legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele administrate și nu completa cererea inițială.
Având în vedere considerentele anterioare raportat la dispozițiile art. 312 cpc,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant P. P., în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile numărul 72/21.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,01.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. Lămîița C. A. P. C. N. I.
GREFIER,
P. B. B.
Red. CNI
2 ex. / ………………..
Tribunalul București Secția a V-a Civilă
Judecător: F. L.
| ← Cereri. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
