Obligaţie de a face. Decizia nr. 73/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 638/301/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.73 R
Ședința publică din data de 17.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă G. E. împotriva deciziei civile nr.495A/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. L. P., A. S., C. V., G. C. N., G. G. A., M. A., M. D., PITRECU M., cauza având, ca obiect, „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți A. L. P., A. S., C. V., G. C. N., G. G. A., M. A., M. D., Pitrecu M., prin avocat I. C., cu împuternicire avocațială la fila 14 dosar, lipsind recurenta pârâtă G. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este netimbrat și nemotivat.
Apărătorul intimaților reclamanți invocă excepția netimbrării recursului, precum și excepția nulității, pentru nemotivare. Solicită admiterea ambelor excepții și, în principal, anularea recursului, ca netimbrat, iar în subsidiar, în situația în care se va face dovada achitării taxei judiciare de timbru, solicită constatarea recursului ca fiind nul, având în vedere că nu a fost motivat în termenul legal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.11.2010, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulata de reclamanții G. C.-N. și G. G.-A., A. L.-P. și A. S., M. A. și M. D., P. M. și C. V., în contradictoriu cu parata G. E., astfel cum a fost modificata și a fost obligată parata sa desființeze construcțiile edificate fara autorizație de construire pe terenul situat in București, .-73, sectorul 3, respectiv casa alcătuita din trei camere, baie si un hol, având o suprafața construita la sol de 66,9 m.p., un wc cu o suprafața de 2,34 m.p., o magazie cu o suprafața de 2,37 m.p. si împrejmuire din zidărie de resturi din BCA, iar in caz de neexecutare a acestei obligații, a autorizat reclamanții sa desființeze aceste construcții, pe cheltuiala paratei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului in suprafața totala de 6.324 m.p. situat in .-73, sector 3, București, iar din acest teren, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, parata ocupa o suprafața de 142,43 m.p., pe care a ridicat o locuința, având o suprafața construita de 66,9 m.p., un wc cu o suprafața de 2,34 m.p., o magazie cu o suprafața de 2,37 m.p., existand identitate intre .-73 si ..
Din interogatoriul administrat paratei a rezultat ca aceasta nu deține titlu de proprietate pentru suprafața de 150 mp pe care o stăpânește, aceasta recunoscând ca a ridicat construcții pe terenul de mai sus, fara a avea insa autorizație de construire.
Având in vedere ca parata a ridicat construcțiile identificate prin raportul de expertiza, fara autorizație de construire si știind ca nu deține titlul de proprietate pentru terenul pe care le-a ridicat, instanța a apreciat ca parata este constructor de rea credința, asttfel că, în temeiul disp. art. 1077 C.civ. și art. 494 alin. 1 teza II si 2 si art. 480 C.civ, a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta G. E., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 01.02.2011.
La termenul de judecată din data de 19.01.2012, pentru considerentele indicate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, Tribunalul a calificat calea de atac declarată drept apel.
Prin decizia civilă nr. 495 A din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă G. E..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Argumentul apelantei pârâte în sensul că a fost de bună credință la edificarea construcțiilor, întrucât stăpânește terenul de mai mult de 30 de ani, iar construcția a fost ridicată în urmă cu mai mult de 30 de ani, când nu se eliberau autorizații de construcție, nu este fondat. Astfel, chitanța sub semnătură privată a fost încheiată în anul 2002 și atestă faptul că apelanta a cumpărat o construcție compusă din trei camere și un hol situată în ..
Pe de altă parte, în interogatoriul administrat de instanța de fond, pârâta recunoaște existența construcției la data cumpărării, ca și faptul că a demolat construcția existenta și a ridicat alta nouă, fără autorizație de construire.Ca atare, construcția nu a fost ridicată în urmă cu mai mult de 30 de ani, astfel cum susține apelanta, ci după anul 2002, fără ca aceasta să fi avut autorizație de construire, astfel cum singură a recunoscut.
Nici argumentul legat de lipsa de identitate a imobilelor prin prisma a două numere poștale diferite nu este fondat, sub acest aspect concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G. C., fiind cât se poate de clare, în sensul că “există identitate între . și .-73.”
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G. E..
Recursul nu a fost motivat.
La primirea cererii de recurs instanța a dispus ca recurenta să achite până la primul termen de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 pentru cererea de recurs formulată, precum și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995.
Recurenta a fost înștiințată cu privire la obligația de plata a taxei de timbru, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare depusă la dosar la fila 5.
Față de împrejurarea ca până la acest termen recurenta nu s-a conformat dispozițiilor stabilite in sarcina sa referitoare la plata taxei de timbru, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului, excepție pe care o va admite, având in vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru prevăzute in lege și se taxează diferențiat, după cum obiectul lor este sau nu evaluabil in bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Articolul 11 din același act normativ prevede că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă in bani, soluționată de prima instanță sau taxa datorată la suma contestată, in cazul cererilor si acțiunilor evaluabile in bani.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; daca taxa de timbru nu a fost plătită in cuantumul legal in momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune in vedere petentului să achite suma datorata pana la primul termen de judecata, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii, conform art. 20 din lege.
Având în vedere că, astfel cum s-a reținut mai sus, deși a fost încunoștiințată cu privire la obligația de plata a taxei de timbru, fiind citată cu aceasta mențiune, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor stabilite in sarcina sa, în baza prevederilor legale enunțate, Curtea va admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și pe cale de consecință, va anula recursul ca netimbrat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - pârâtă G. E., împotriva deciziei civile nr.495A/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. L. P., A. S., C. V., G. C. N., G. G. A., M. A., M. D. și Pitrecu M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 17.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red/tehnored . M.A.M.
Tehnored. T.I. ./25.01.2013
2 ex.Jud. apel:C. A.
A. M. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 266/2013. Curtea... → |
|---|
