Anulare act. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 7671/2/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 72 R
Ședința publică din data de 17.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți C. C. și C. I. împotriva deciziei civile nr.312A/22.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. și intimata chemată în garanție G. M., cauza având, ca obiect, „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cauză fiind efectuate două strigări, au răspuns, recurenții pârâți C. C. și C. I., prin avocat M. G., cu împuternicire avocațială la fila 32 dosar, și intimata chemată în garanție G. M., personal și asistată de avocat I. M. S., cu împuternicire avocațială la fila 21 dosar, lipsind intimatul reclamant B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurenților pârâți C. C. și C. I., solicită, în temeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în ceea ce privește soluția dată pe cererea reconvențională și, rejudecând-se în fond, să se constate nulitatea parțială absolută a certificatului de moștenitor și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate în acest dosar.
În susținerea recursului, apărătorul recurenților pârâți arată că, potrivit deciziei de casare a Curții de Apel București, recursul a fost admis deoarece instanța de apel nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la fiecare motiv de apel și raționamentul juridic. În apel, în rejudecare, arată apărătorul recurenților pârâți, instanța face o critică a deciziei de casare și hotărăște că apelul nu mai este nefondat, ci inadmisibil în ceea ce privește cererea reconvențională, însă motivează și se pronunță pe fond în legătură cu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Apărătorul recurenților arată că instanța de apel a apreciat că apelanții nu ar fi răsturnat prezumția instituită de disp. art. 997 Cod civil, însă, în opinia sa, instanța nu face nici măcar o minimă analiză a probelor. Astfel, arată că a depus la dosar o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care se reține în sarcina vânzătoarei G. M. săvârșirea unor fapte penale, iar într-un alt dosar, mandatarul acesteia este audiat și declară că nu a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare și nu a primit procură de la intimata G. M. și nici nu o cunoaște.
Apreciază că în speță instanța de recurs are de stabilit dacă cererea reconvențională a fost declarată inadmisibilă, și dacă a fost apreciată astfel în totalitate sau numai cu privire la un capăt de cerere.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apărătorul recurenților pârâți arată că instanța de apel le-a admis în proporție de 50% în primul ciclu procesual, iar în rejudecare le-a admis din nou.
Pentru aceste motive, apărătorul recurenților pârâți C. C. și C. I., solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate în toate fazele procesuale.
Apărătorul intimatei chemată în garanție G. M., solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind legală și temeinică.
În combaterea recursului, apărătorul intimatei arată că, potrivit disp. art.119 C.pr.civ., cererea reconvențională este un ac de procedură prin care pârâtul invocă anumite pretenții direct de la reclamant, or, în speță, cererea reconvențională a fost formulată în contradictoriu cu alte persoane, respectiv împotriva intimatei G. M., care nu are niciun raport juridic cu pârâții C..
Apărătorul intimatei mai arată că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, se solicită, după 15 ani de la perfectarea legală a acestuia, de către C. C., care nu este parte în acest contract, nulitatea absolută a contractului, această solicitare fiind, în opinia sa, inadmisibilă.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor din 1996, apărătorul intimatei arată că aceasta din urmă a fost desemnată moștenitor legal după tată său pentru cota de ½, iar notarul nu a făcut altceva decât să constate masa succesorală, calitatea de moștenitori și cotele acestora. Mai arată că recurentul nu este parte în certificatul de moștenitor și nu poate solicita, pe calea cererii reconvenționale, constatarea nulității absolute a certificatului.
Concluzionând, apărătorul intimatei chemată în garanție G. M. arată că, potrivit art. 967 cod civil, cauza este prezumată și în mod corect Tribunalul București a apreciat că nu s-a putut face dovada contrară. Solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, intimata neputând fi antrenată, sub nicio formă, pentru răspundere patrimonială. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, conform chitanței aflată la dosar.
În replică, apărătorul recurenților pârâți C. C. și C. I. arată că a depus la dosar decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în astfel de spețe și o hotărâre penală.
În contrareplică, apărătorul intimatei chemată în garanție G. M. arată că nu a fost pronunțată nicio hotărâre penală de condamnare a clientei sale.
Apărătorul recurenților pârâți arată că ordonanța procurorului nu a fost contestată niciodată, astfel încât este definitivă.
După reținerea cauzei în pronunțare, se prezintă apărătorul intimatul reclamant B. M., avocat J. I., cu împuternicire avocațială la fila 34 dosar, și solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 24.10.2006, înregistrată la Judecătoria B., reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâții C. C. și C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, terenul în suprafață de 2118 mp, situat în comuna Snagov, ., tarlaua 222, . de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 14.04.1998, reclamantul a cumpărat de la G. M. și M. Ș., terenul în suprafață de 2118 mp situat în comuna Snagov, ., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la notariat sub nr. 1356/14.04.1998.
Ulterior, reclamantul a aflat de la Primăria comunei Snagov că terenul respectiv a mai fost vândut de către aceeași proprietari.
Reclamantul precizează că prin încheierea nr._/2004 Judecătoria B. a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la teren.
Pârâții C. C. și C. I. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că pârâții au cumpărat terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1038/16.05.2005 de la numiții Zvolver O., M. F. și M. N., care, la rândul lor, l-au cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8916/27.04.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 București de la M. I. și M. Ș.. M. I. deținea terenul, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform adeverinței nr. 3393/25.05.1992 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 1040 din 11.03.1994.
Pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat în contradictoriu cu reclamantul B. M. și cu numitele G. M., respectiv M. Ș., constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 726/11.12.1996, eliberat de BNP C. I., cu privire la suprafața de teren de 6013 mp și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1356 din 14.04.1998 de BNP D. G..
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 726, unica moștenitoare a defunctului M. I. este numita G. M., iar în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este inclus și terenul extravilan de 6013 mp situat în com. Snagov ., . fusese însă vândut de defunct și soția sa, prin actul autentic de vânzare-cumpărare către pârâții-reclamanți.
Motivul de nulitate al certificatului de moștenitor este reprezentat în opinia pârâților-reclamanți de introducerea în masa succesorală a unui bun care nu mai aparținea defunctului. Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1356/1998 intervine, în opinia pârâților-reclamanți, ca urmare a lipsei cauzei’ și a faptului că nimeni nu poate să înstrăineze un bun care nu îi aparține.
Prin încheierea de la termenul din 16.01.2008, Judecătoria B. a constatat că cererea reconvențională a fost formulată în termen și s-a dispus introducerea în cauză, respectiv citarea pârâtelor G. M. și M. Ș. care au dobândit această calitate prin raportare la conținutul cererii reconvenționale.
Prin încheierea din 30.01.2008, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei M. Ș. pe cererea reconvențională, și s-a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, ca urmare a nerespectării principiului unanimității.
La data de 13.02.2008, reclamantul B. M. a formulat cerere de chemare în garanție a numitelor G. M. și M. Ș., arătând că, în măsura în care va fi evins de terenul cumpărat prin actul autentic de la chematele în garanție, solicită obligarea acestora la restituirea integrală a prețului actualizat al terenului.
Prin încheierea din 13.02.2008, s-a reiterat faptul că M. Ș. este decedată și s-a dispus citarea în cauză, inclusiv în calitate de chemată în garanție, a numitei G. M..
Cererea de chemare în garanție a fost precizată de către reclamant cu privire la obiect, în sensul că valoarea despăgubirilor solicitate este de 1.300.000 lei.
Pârâta G. M. a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii principale, a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție.
Pârâta precizează că părinții ei nu au primit bani de la cumpărător în anul 1998 și că eroarea materială, cu privire la numele vânzătorilor din actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1994 a împiedicat-o să cunoască aspectul înstrăinării terenului.
Prin sentința civilă nr. 2797/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea principală, au fost obligați pârâții C. să lase reclamantului în deplină proprietate și exclusivă posesie, imobilul teren în suprafață de 1900,67 mp situat în comuna Sangov, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză nr. 2617/19.03.2008, completat la 29.04.2008, și au fost respinse cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu M. Ș., urmare a lipsei capacității de folosință a acesteia. Prin aceeași sentință, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții C., ca neîntemeiată, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamant în contradictoriu cu G. M., ca lipsită de obiect, și au fost obligații pârâții să plătească reclamantului suma de 5512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 541/A/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosar nr._/3/2008, a fost admis apelul declarat de pârâții C. C. și C. I. în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. și intimata-pârâtă G. M., a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă excepția inadmisibilității invocată ca motiv de ordine publică, a fost respinsă acțiunea principală, având ca obiect revendicarea și cererea reconvențională, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1356/14.04.1998, ca inadmisibile, a fost respins ca neîntemeiat capătul din cererea reconvențională, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 726/11.12.1996, eliberat de BNP C. I. și a fost menținută soluția dată cererii de chemare în garanție.
Prin decizia civilă nr. 1267/2009 a fost completată decizia menționată anterior, în sensul obligării intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către apelanți.
În motivarea deciziei de admitere a apelului, s-a reținut că intimatul reclamant B. M. este căsătorit și bunul în litigiu a făcut obiectul unor acte juridice încheiate în timpul căsătoriei, ceea ce înseamnă că, nici acțiunea în revendicare introdusă doar de către unul dintre soți, nici acțiunea în anulare a unui act juridic introdusă în contradictoriu cu doar una dintre persoanele care l-au încheiat, nu sunt admisibile.
Relativ la certificatul de moștenitor, tribunalul a reținut că acesta îndeplinește condițiile de fond și de formă pentru existența sa valabilă.
Prin decizia civilă nr. 62/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, în dosar nr._/3/2008, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva deciziei nr. 541/2009, s-a admis recursul declarat de recurenți-pârâți C. C. și C. I. împotriva aceleiași decizii, s-a casat decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
În motivarea deciziei, s-a reținut că, deși soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii reconvenționale este corectă, din perspectiva regulii unanimității, soluția respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere din reconvențională, având ca obiect declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare, nu poate fi motivată decât prin raportare la obligativitatea litisconsorțiului procesual pasiv, aspect care nu a fost reținut în cauză, din moment ce în actul juridic a fost parte doar B. M., și nu soția acestuia.
Reținând justețea aserțiunilor recurenților pârâți C. cu privire la nulitate și efectele acesteia, Curtea a observat că tribunalul nu a apreciat în concret valabilitatea certificatului de moștenitor, în sensul art. 88 din Legea nr. 36/1995 și nici nu a răspuns criticilor formulate de pârâți prin care se invoca tocmai nevalabilitatea actului juridic atacat.
Curtea a constatat că se impune păstrarea soluției de respingere a cererii principale în revendicare ca fiind inadmisibilă, și că, se impune rejudecarea cauzei de către instanța de apel în privința soluției dată cererii reconvenționale.
În rejudecarea apelului, Tribunalul București, a pronunțat decizia civilă nr. 312/A/22.03.2012, prin care a respins apelul formulat de apelanții pârâți C. C. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 2797/2008 și a obligat apelanții pârâți la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
În motivarea deciziei, dată în rejudecarea apelului, după ce se critică modul în care au fost interpretate și aplicate instituții precum cererea reconvențională, introducerea terților în proces sau soluționarea excepției lipsei capacității de folosință, tribunalul raportându-se la obiectul rejudecării și anume soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale, constată că aceasta nu este corectă, deoarece pârâții reclamanți sunt terți față de contractul de vânzare-cumpărare, a cărei anulare au solicitat-o și nu aveau la îndemână decât calea acțiunii în revendicare. Relativ la certificatul de moștenitor, tribunalul a reținut că nu este posibilă admiterea cererii de anulare a acestuia, în condițiile în care motivele de nulitate nu au legătură cu obiectul cererii principale. Tribunalul nu a analizat motivele de nulitate absolută, raportat la prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995, întrucât această pretenție a fost formulată într-o cerere reconvențională care nu avea nici o legătură cu limitele în care a fost investită instanța prin cererea principală.
Împotriva deciziei nr. 312/A/2012 au declarat recurs pârâții C. C. și C. I..
În motivarea recursului se arată în esență că, instanța de rejudecare nu a respectat limitele rejudecării și nu a ținut seama de probleme de drept dezlegate de către prima instanță de recurs.
Recurenții pârâți consideră că instanța care a rejudecat apelul a menținut soluția de respingere a cererii reconvenționale, motivând pe aspecte legate de inadmisibilitatea acesteia, și nu pe aspecte legate de netemeinicia acesteia.
În opinia recurenților pârâți, hotărârea este susceptibilă de modificare, în condițiile art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece cuprinde motive contradictorii și nu este bazată pe probele administrate în cauză. Sub acest aspect, recurenții își reafirmă încă odată dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6013 mp și precizează că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 22.11.2010 emisă în dosarul penal nr. 1480/P/2009, s-a dispus încetarea urmăriri penale față de învinuita G. M., dar s-a reținut faptul că certificatul de moștenitor cuprindea date nereale, ceea ce a afectat inclusiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997.
În opinia recurenților, încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției, nu face altceva decât să dovedească vinovăția intimatei G. M. și să justifice temeinicia cererii reconvenționale.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 2311 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimata G. M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului arătând că vânzătorul nu poate cere anularea unui act juridic, chiar dacă a fost de bună credință, căci eroarea comisă de un cocontractant asupra propriei sale persoane, nu poate să vicieze contractul.
Intimata susține că titularii cererii reconvenționale, nu au participat nici la procedura succesorală notarială, și nici la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o solicită.
Intimatul B. M. a formulat, de asemenea, întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că, contractul de vânzare-cumpărare care constituie titlul lui de proprietate nu este afectat de nici un motiv de nulitate absolută, și că cel mult se poate susține nulitatea relativă pentru vânzarea bunului altuia, în condițiile în care cumpărătorul a fost de bună credință.
Sub acest aspect, se arată că acțiunea în anularea unui act juridic nu poate fi introdusă decât de către părțile acestuia, atâta timp cât nu există motive de nulitate absolută.
Relativ la buna credință a intimatului, se arată că a fost bazată pe verificarea existenței altor vânzări la cartea funciară. Intimatul reclamant arată că nu avea cum să afle că terenul pe care l-a cumpărat a făcut obiectul unei vânzări anterioare și că făcea parte dintr-o suprafață de teren mai mare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Decizia civilă nr. 62/2011 pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, precizează în considerente că soluția instanței de apel tot din primul ciclu procesual, de a respinge acțiunea principală, ca inadmisibilă, este corectă. Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei se casează întreaga hotărâre pronunțată în apel, fără a se păstra soluția reținută ca fiind legală și temeinică.
Rejudecându-se apelul, se reține că acesta nu are ca obiect decât cererea reconvențională și se respinge apelul cu privire la soluția dată acesteia.
Cele arătate anterior demonstrează că, din punct de vedere formal, cererea principală păstrează soluția ce a fost dată prin sentința civilă nr. 2797/28.05.2008 (admitere în parte). Or, acest lucru nu este conform cu aspectele tranșate indubitabil în considerentele hotărârilor instanțelor de control judiciar menționate anterior, ceea ce impune ca în prezentul recurs, instanța să se pronunțe formal, inclusiv cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii principale, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii reconvenționale de către prima instanță, menținută cu substituire de motivare de către instanța de apel din al doilea ciclu procesul, Curtea observă următoarele:
Capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1356/14.04.1998 este inadmisibil, deoarece motivele de nulitate invocate nu atrag sancțiunea nulității absolute, ci sancțiunea nulității relative. Or, acțiunea în anulare a unui contract, poate fi formulată doar de către părțile respectivului contract, terții având la îndemână doar acțiunea în constatarea nulității absolute sau acțiunea în revendicare a bunului care a făcut obiectul contractului dacă sunt proprietarii neposesori ai acestuia.
În speță, intimatul-reclamant a arătat corect că vânzarea lucrului altuia, în condițiile în care cumpărătorul este de bună credință, este sancționată cu nulitatea relativă, și nu cu nulitatea absolută. Buna credință a cumpărătorului este clară din moment ce acesta nu putea pune la îndoială validitatea mențiunilor din certificatul de moștenitor prezentat de intimata chemată în garanție.
Susținerile recurenților pârâți conform cărora, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1356/1998, ar fi fost nul absolut pentru lipsa cauzei, pentru cauză ilicită sau pentru lipsa obiectului, nu pot fi primite de Curte, deoarece simpla lectură a contractului autentificat la notariat, demonstrează existența contraprestațiilor specifice actelor sinalagmatice, existența bunului vândut și includerea acestuia în circuitul juridic civil.
Sub imperiul vechiului cod civil, se admitea că, dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul au fost în eroare socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea era anulabilă pentru eroare - viciu de consimțământ – asupra calității esențiale a vânzătorului care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului. Această nulitate relativă a contractului putea fi invocată pe cale de acțiune doar de cumpărător sau de succesorii lui. Adevăratul proprietar nu putea cere anularea, fiind terț față de contract, în schimb putea introduce acțiune în revendicare, dacă bunul se afla în posesia cumpărătorului sau, dacă stăpânea bunul putea opune cu succes dreptul său de proprietate actului încheiat cu un neproprietar.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil deoarece contractul de vânzare cumpărare atacat a fost încheiat în anul1998.
Capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 726/11.12.1996, care a fost respins de către prima instanță ca nefondat (această soluție fiind menținută ca urmare a hotărârilor succesive pronunțate în cele două cicluri procesuale) trebuia, în opinia Curții, admis, deoarece limitele judecății permiteau aplicarea dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995 republicată, iar probele administrate în cauză demonstrau indubitabil cauza ilicită a certificatului întrucât în aceea că moștenitoarea defunctului a declarat, în cunoștință de cauză, ca făcând parte din masa succesorală, un bun care fusese anterior înstrăinat prin act autentic.
Ordonanța de încetare a urmăriri penale față de învinuita G. M., alături de probele administrate pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 1480/P/2009 ( în copie la filele 53-68 din dosar nr._/3/2008* în apel) demonstrează indubitabil că numitele M. Ș. și G. M. au fost de rea credință la momentul întocmirii certificatului de moștenitor.
Curtea consideră că justețea susținerilor pârâților reclamanți rezultă din simplul fapt că M. Ș. a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariat sub nr. 8196/26.04.1994 și știa că suprafața de teren de 6013 mp nu mai făcea parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului ei soț. G. M. este moștenitoarea numitei M. Ș., în calitate de fiică și a fost singura moștenitoare numitului M. I., tocmai pentru că soția supraviețuitoare era renunțătoare.
Or, în condițiile în care o persoană care înstrăinează un bun împreună cu soțul, iar la decesul acestuia din urmă, susține că bunul înstrăinat se găsea în continuare în masa succesorală, și în condițiile în care față de moștenitor se dispune soluția de încetare a urmăriri penale pentru infracțiunea de fals săvârșită cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor, întrucât, deși există elementele constitutive ale infracțiunii, s-a prescris răspunderea penală, Curtea consideră că se impune anularea certificatului de moștenitor. Soluția instanței de apel din a 2-a rejudecare nu este corectă deoarece pleacă de la premisa greșită a inexistenței unei legături între cererea reconvențională și cererea principală. Or, bunul revendicat este înscris în certificatul de moștenitor a cărei anulare se solicită.
În consecință, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia din apel, va admite apelul pârâților reclamanți împotriva sentinței, va schimba în parte sentința în sensul că va respinge, ca inadmisibile, acțiunea în revendicare din cererea principală și acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare din cererea reconvențională. Curtea va admite în parte cererea reconvențională, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție G. M., va anula, în parte, certificatul de moștenitor nr. 726/11.12.1996 cu privire la includerea în masa succesorală a suprafeței de 6013 mp, teren extravilan, situat în comuna Snagov, . și va menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea cererii de chemare în garanție.
Din perspectiva dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea reține că intimata G. M. estre singura care a căzut în pretenții în calea de atac a recursului, și prin urmare trebuie obligată la plata către pârâții-reclamanți a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitată exclusiv pentru capătul de cerere, neevaluabil în bani, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor.
Ținând seama de faptul că pe parcursul procesului, taxa de timbru și timbru judiciar aferente capătului de cerere admis, este de 24,6 lei și având în vedere dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata G. M. la plata sumei de 24,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți C. C. și C. I. împotriva deciziei civile nr.312A/22.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. și intimata chemată în garanție G. M..
Modifică în tot decizia din apel.
Admite apelul declarat de pârâții-reclamanți C. C. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 2797/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria B..
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Respinge, ca inadmisibile, acțiunea în revendicare din cererea principală și acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare din cererea reconvențională.
Admite, în parte, cererea reconvențională, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție G. M..
Anulează, în parte, certificatul de moștenitor nr. 726/11.12.1996 cu privire la includerea în masa succesorală a suprafeței de 6013 mp, teren extravilan, situat în comuna Snagov, ..
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea cererii de chemare în garanție.
Obligă intimata G. M. la plata sumei de 24,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenți, cu aplicarea art. 276 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC – 2 ex
24.01.2013
Jud. apel: C. F. I.
B. C. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 527/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 73/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
