Legea 10/2001. Decizia nr. 445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 7599/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 445 R
Ședința publică de la 27.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
JUDECĂTOR:- M. STELUȚA C.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții D. E. și N. N. împotriva Deciziei civile nr. 1507 R/18.09.2012 pronunțată în dosar nr._/3/2008 de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. R. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns revizuenții D. E. și N. N. prin apărător, avocat D. I., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 22 dosar și intimata A. R. prin consilier juridic C. S., cu delegație de reprezentare la fila 23 dosar, lipsă fiind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu m ai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Revizuenții D. E. și N. N. prin apărător, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.1 și 2 Cod procedură civilă solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Menționează că părțile pe care le reprezintă nu pot pune în executare hotărârea întrucât compensațiile nu au fost arătate și nici nu pot primi compensații pentru un bun care este proprietatea lor.
Totodată, precizează că revizuenților nu li s-a acordat în întregime suprafața solicitată, omițând să vadă că au formulat o cerere precizatoare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata A. R. prin consilier juridic solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate nu pot fi încadrate în nici unul din punctele invocate, cu precizarea că în recurs au fost schimbate doar măsurile reparatorii prin echivalent.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă la data de 10.10.2012, D. E. și N. N. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1507 din 18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, pe care o consideră nelegală, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită cererea de revizuire și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii recursului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Un prim motiv de revizuire pe care îl invocă revizuentele este cel prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”.
Astfel, instanța de recurs, admițând recursul Academiei Române, dispune restituirea către revizuentele-reclamante a suprafeței de teren de 756,63 mp din ., sector 1, București și, în același timp, constată dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii „în echivalent”, pentru suprafața de 1493,37 mp, teren situat la aceeași adresă, menținând în același timp celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
S-a solicitat instanței de revizuire să aibă în vedere câteva aspecte care vizează aducerea la îndeplinire a dispozitivului, executarea acestuia.
Prin prisma efectelor Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța în fața căreia s-a contestat decizia sau dispoziția emisă de entitatea investită cu soluționarea notificărilor la Legea nr. 10/2001 are plenitudine de jurisdicție pentru a rezolva pe fond notificarea. Or, instanța de recurs dispune doar cu privire la o parte a bunului revendicat, anume doar cu privire la 756,63 mp din imobilul preluat samavolnic – fără titlu de la autorii revizuentelor și constată un drept la măsuri reparatorii în echivalent, pentru un bun pentru care recurenta nu are niciun titlu valabil, statul român neînțelegând să atace hotărârea instanței de fond, având calitate de intimat în recurs, ceea ce presupune că titlul anterior ce se cerea a fi confirmat prin Legea nr. 10/2001 al autorilor revizuentelor nu este desființat, de vreme ce li se recunoaște un drept la despăgubiri, dar nici nu este recunoscut în favoarea recurentei, A. R. sau, mai rău, Statului R..
Așa cum se prezintă hotărârea instanței de recurs, ea se privește a fi o nouă expropriere, fără dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție totală cu dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu paragraful 145 din hotărârea-pilot M. A. contra României și aflată sub incidența dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, pentru următoarele considerente:
Revizuentele sunt beneficiarele unui bun în accepțiunea CEDO, fiind îndeplinite cele două condiții arătate în paragraful 145 din hotărârea-pilot, anume calitatea lor de moștenitoare, respectiv inexistența titlului valabil al statului. Adică însăși instanța de control judiciar, care se străduiește să modifice hotărârea Tribunalului București, recunoaște titlul valabil al autorilor noștri cu privire la bunul preluat samavolnic, dar în ce privește reparația pretins echitabilă, ne restituie doar o treime din bunul preluat samavolnic, iar două treimi din acesta (1493,37 mp teren) rămân ai nimănui – fără proprietar.
Așa cum rezultă din expertiza judiciară necontestată, construcțiile aflate pe terenul în suprafață de 1493,37 mp, refuzat la restituire în natură de către instanța de recurs nu au fost realizate cu autorizație de construire, fiind astfel din punct de vedere juridic construcții ilegale, care cad sub incidența art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, lege ale cărei norme metodologice de aplicare dispunea restituirea în natură a terenurilor pe care se află construcții ilegale – realizate fără autorizație.
Un al doilea motiv de revizuire pe care îl invocă revizuentele este cel îngăduit de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și anume, situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Pentru că instanța dispune prin hotărâre motivată doar cu privire la o treime din bunul notificat, putem spune că instanța nu s-a pronunțat cu privire la întreg lucrul cerut, lăsând undeva în aer situația juridică a celor 1493,37 mp teren situat în ., sector 1, București, astfel încât recurenta, care folosește abuziv terenul proprietatea autorilor lor urmare admiterii recursului, poate folosi – cu largul concurs al instanței de recurs, în aceleași condiții abuzive, două treimi din proprietatea noastră fără niciun temei juridic și cu încălcarea vădit flagrantă a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Revizuentele arată că pentru recurentă instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că i-a îngăduit folosința, în continuare, asupra unui bun proprietatea lor, fără nici un drept, instanța constatând că lor li se cuvine doar dreptul la echivalentul la ceea ce recurenta folosește abuziv, dar la standarde internaționale.
Standardele internaționale nu îngăduie ca un terț să folosească bunul lor, indiferent ce nume ar purta, și aceasta mai cu seamă cu concursul justiției, arătând că înțeleg, ca în situația în care cererea de revizuire le va fi respinsă, vor sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând a fi constatată încălcarea dreptului de proprietate cu privire la un bun așa cum el este arătat de art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și decelat în paragrafele 58-59 din cauza V. contra României, respectiv art. 145 din hotărârea-pilot. Apreciază că judecătorul național investit cu soluționarea pe fond a notificării, poartă răspunderea exclusivă pentru o posibilă condamnare viitoare a statului român și, totodată, solicită și promovarea unei acțiuni în regres împotriva celor care, în zeflemea, la 22 de ani după Revoluția din 1989 nesocotesc dreptul de proprietate, în favoarea recurentei și în dauna intimatelor, pentru că Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 sunt foarte clare cu privire la situația juridică a imobilelor pe care se află construcții ilegale realizate fără autorizație și fără acordul proprietarului de drept.
Intimata A. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantele D. E. și N. N., pentru neîncadrarea în niciunul din motivele de revizuire invocate de contestatoare.
Intimata arată că, în ceea ce privește primul motiv de revizuire invocat, respectiv art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă: "dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire", o cerință esențială de admisibilitate a acestui motiv de revizuire este existența în dispozitivul hotărârii a unor dispoziții susceptibile de executare, dar care sunt ireconciliabile, în sensul că se exclud reciproc și prin urmare nu pot fi aduse la îndeplinire concomitent.
Instanța de recurs, admițând recursul, a modificat în parte hotărârea instanței de fond, respectiv a dispus restituirea în natură către reclamante a suprafeței de teren de 756,63 mp situată în București, . și, totodată, a constatat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeței de teren, respectiv 1493,37 mp, teren situat la aceeași adresă.
Prevederile Legii nr. 10/2001 au ca scop asigurarea unei reparații integrale, iar atunci când reparația nu poate fi realizată în natură, aceasta se realizează prin acordarea unor despăgubiri juste și echitabile.
Instanța de fond a constatat că reclamantele D. E. și N. N. au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, ., sector 1, în suprafață de 2.229,53 mp, situație de fapt care nu a fost schimbată de către instanța de recurs, doar natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantelor fiind schimbată, în sensul că numai o parte din teren este restituită în natură, pentru restul terenului se constată dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin urmare, este total eronată susținerea contestatoarelor în sensul că hotărârea instanței de recurs "se privește a fi o nouă expropriere" în condițiile în care contestatoarelor li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite pentru întreg imobilul, iar în ceea ce privește categoria de măsuri reparatorii acordate, instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale.
Deși nu fac obiectul niciunui motiv de revizuire, susținerile contestatoarelor în sensul că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prin care se instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care există construcții neautorizate, subliniază că textul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 arată că: "Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile," Prin urmare, potrivit art. 10 alin. 3, se restituie în natură terenurile pe care se află construcții neautorizate, însă numai cele construite fără autorizație după data de 1 ianuarie 1990 (ori, construcția edificată pe terenul contestatoarelor de către A. R. a fost edificată anterior anului 1990), lucru pe care contestatoarele au omis să îl menționeze. În concluzie, din acest text de lege rezultă că legiuitorul a considerat că pot fi restituite în natură doar terenurile pe care au fost edificate construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990.
2. În ceea ce privește al doilea motiv de revizuire invocat, respectiv art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și anume, situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În primul rând, instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la întreg bunul cerut și nu doar cu privire la o treime din acesta, așa cum susțin contestatoarele.
Prin decizia instanței de recurs s-a modificat doar natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantelor, în sensul că numai o parte din teren este restituită în natură, pentru restul terenului se constată dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii în echivalent.
În ceea ce privește afirmația contestatoarelor "că pentru recurentă instanța a dat mai mult decât s-a cerut", intimata A. R. menționează că, prin recursul declarat a solicitat modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii doar în parte a acțiunii promovate de reclamantele D. E. și N. N., respectiv restituirea în natură doar a părții de teren rămasă liberă și neafectată de construcții, iar pentru suprafața ocupată de construcție acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Instanța de recurs, prin decizia nr. 1507 RlI8.09.2012 a admis recursul declarat de A. R. așa cum a fost formulat și a modificat în parte sentința recurată, în sensul restituirii în natură doar a părții de teren rămasă liberă și neafectată de construcții, iar pentru suprafața ocupată de construcție acordarea de măsuri reparatorii în echivalent; prin urmare, Academiei Române nu i s-a dat mai mult decât s-a cerut, recursul fiind admis așa cum a fost formulat.
Având în vedere cele mai susmenționate, se poate observa că nu sunt întrunite nici cerințele art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă invocate de către contestatoare.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită respingerea cererii de revizuire formulată de D. E. și N. N. împotriva deciziei civile nr. 1507 R/18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București ca inadmisibilă și, pe cale de consecință, menținerea deciziei civile nr. 1507 R/18.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București ca temeinică și legală.
La termenul de la 06.02.2013 revizuentele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate.
Curtea, prin încheierea din 06.02.2013 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, conform art. 29 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, constatând că textele de lege asupra cărora a fost invocată neconstituționalitatea nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentele D. E. și N. N., Curtea constată că se poate formula revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul pentru cazurile prevăzute la pct. 1 – 10 Cod procedură civilă.
Curtea constată că s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1507 din 18.09.2012 a Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, prin care a fost admis recursul declarat de către recurenta-pârâtă A. R. și a fost restituit în natură către revizuente suprafața de teren de 756,63 mp situat în București, ., sector 1, și s-a constatat dreptul acestora la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 1493,37 mp
Astfel, Curtea constată că prezenta cerere de revizuire este admisibilă deoarece instanța de recurs a evocat fondul atunci când a pronunțat decizia civilă nr. 1507 din 18.09.2012 și, în consecință, va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire ca nefondată.
Analizând fondul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, se poate revizui hotărârea pronunțată în recurs când a fost evocat fondul, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, sau conform pct. 2, dacă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Analizând dispozitivul deciziei civile nr. 1507/2012, Curtea constată că dispozitivul acesteia nu cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, ci cuprinde dispoziții lămuritoare asupra fondului cererii de chemare în judecată, dispunând restituirea în natură asupra suprafeței de teren de 756,63 mp situat în București, ., sector 1, și s-a constatat dreptul acestora la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 1493,37 mp, situată la aceeași adresă, măsuri reparatorii constând în valoarea de piață stabilită conform standardelor internaționale de evaluare și care se vor acorda în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
De asemenea, analizând motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, se constată că instanța de recurs s-a pronunțat integral asupra obiectului cererii de chemare în judecată, stabilind situația juridică a suprafeței de teren de 1493,37 mp pentru care a constatat că revizuentele-reclamante se bucură de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pronunțându-se asupra a ceea ce s-a cerut.
Faptul că instanța de recurs a constatat că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, ci se acordă măsuri reparatorii în echivalent în temeiul legii speciale, nu reprezintă o încălcare a Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și nici o nepronunțare asupra a ceea ce s-a cerut sau o pronunțare asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentele D. E. și N. N. împotriva deciziei civile nr. 1507 R din 18.09.2012 pronunțată în dosar nr._/3/2008 de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. R. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. D. Y. M. Steluța C.
GREFIER,
F. J.
Red. MA
Tehnored. PS 2 ex.
26.03.2013
Jud. recurs: F. C.
D.L. M.
D.F. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2081/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 527/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
