Obligaţie de a face. Decizia nr. 854/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 927/3/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 854R
Ședința publică de la data de 19.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – pârâtă P. M. București împotriva sentinței civile nr. 1936/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante B. M. și B. M., cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001 – contestație”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele – reclamante B. M. și B. M. – reprezentate de avocat D. T., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsind recurenta – pârâtă P. M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 25.03.2013, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatele – reclamante B. M. și B. M., un exemplar fiind comunicat în aceeași zi, recurentei – pârâte, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar(fila 9).
S-a mai învederat că, recurenta – pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatelor – reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de recurenta P. M. București, având în vedere că a solicitat în scris prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Intimatele – reclamante B. M. și B. M., prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._ contestatoarele B. M. și B. M. au formulat contestație împotriva Dispoziției_/2011 emisă de P. M. Buurești.
În motivare se arată că, prin dispoziția contestată, a fost respinsă notificarea nr. 302/2002 prin care contestatoarele au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 272 mp.
Imobilul din . A sector 1 a fost cumpărat prin înscris sub semnătură privată de către B. I. (soțul și respectiv tatăl reclamantelor) în data de 24.03.1969 de la Flaiter Aristita și Roventa I.. Pe acest teren a fost construită o casă care, în 1986 a fost demolată, ca urmare a exproprierii prin aplicarea Decretului nr. 404/1986.
Dispoziția contestată este netemeinica având in vedere ca, in conformitate cu dispozițiile art.23 din lege si a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 că dovada dreptului de proprietate se poate face si prin înscrisuri sub semnătura privata, iar la lit. c) se menționează " orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuziva; in cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere ...". Or in anexa Decretului de expropriere,la poziția 5 figurează autorul acestora, B. I. cu teren in suprafața de 272 mp, construcție în suprafață de 66,37 mp, din care suprafața utila 53,21 mp, și împrejmuiri în suprafață de 22 mp.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, desființarea Dispoziției nr._/09.12.2011 si obligarea Primăriei M. București sa emită o Dispoziție conforma normelor legale.
În dovedirea contestației au fost încuviințate probe cu înscrisuri respectiv dispoziția contestată, decretul de expropriere, chitanță datată 24.03.1969 și notificarea nr.302, înscris autentic sub nr. 4047/07.07.1958 la notariatul I.V.Stalin din București, sent. civ. nr. 893/25.02.1988 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosar 417/1988, definitivă, acte de stare civilă, planuri topografice, proces verbal de predare primire încheiat la 25.02.1986 de I.C.R.A.L. Herăstrău, adresa 347.402/19.10.2006 emisă de D.I.T.L. Sector 1 București, certificat de moștenitor nr.4 eliberat de BNP LPalaghia, încheiere de rectificare nr.5160/19.06.2006a BNP Lux ..1900/11.09.2006 eliberată de ..
Prin sentința civilă nr. 1936/07.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis contestația formulată de contestatoarele B. M. și B. M., a anulat Dispoziția 15.195/09.12.2011 și a obligat pârâta să emită dispoziție sau decizie de restituire prin echivalent cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul din ., sector 1 București, compus din teren în suprafață de 272 mp și construcție de 66,37mp din care suprafața utilă de 53,21 mp pe numele reclamantelor.
Analizând dispoziția contestată și probele administrate în cauză Tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 302/2001, contestatoarele B. M. și B. M. au solicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, plata despăgubirilor corespunzătoare terenului în suprafață de 272 mp, din . A.
Din certificatul de moștenitor nr. 4/2003 eliberat de B.N.P. L. P. rezultă că reclamantele au calitatea de moștenitoare legale ale defunctului B. I.. Acesta a dobândit terenul în suprafață de 272 mp din . A conform chitanței de mână încheiate la 24.03.1969.
Ulterior pe acest teren a construit o casă din cărămidă, locuința fiind demolată ca urmare a aplicării decretului de expropriere.
Înscrisul sub semnătură privată nu face dovada transmiterii dreptului de proprietate prin el însuși, însă prin coroborarea chitanței de mână cu prezumția legală de proprietate pe care legiuitorul o recunoaște la art.24 alin.2 din Legea 10/2001, în favoarea persoanei înscrise în lista anexă la decretul de expropriere, B. I. este proprietar.
În conformitate cu art. 24 alin 2 din Legea 10/ 2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Tribunalul a reținut caracterul abuziv al Decretului de expropriere nr. 404/1986 în conformitate cu art. 2 litera i) din Legea 10/2001, având în vedere că la data emiterii decretului erau în vigoare dispozițiile art. 480 cod civil în conformitate cu care nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, dispoziții care nu au fost respectate, reclamanții nefiind despăgubiți pentru imobilul teren.
Din adresa nr._/30.11.2006 reiese situația juridică a imobilului expropriat și demolat, precum și faptul că, în prezent, terenul este ocupat de alee de acces și spațiu verde aferent blocului de locuințe cu nr.11 din . în cauză nu s-a efectuat o expertiză tehnică topografică tribunalul apreciază că a fost dovedită demolarea construcției, ca efect al aplicării decretului precum și împrejurarea că acest teren este afectat de detalii urbanistice de interes public.
În conformitate cu art. 10 din Legea 10/2001, republicată, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta P. M. București.
În motivarea recursului, s-a arătat că motivul respingerii notificării, ca nedovedită, îl constituie nedepunerea si nedeținerea de către reclamanți a unui act de proprietate in forma autentica.
Așa cum rezulta din dispozițiile art. 21-23 din legea nr. 10/2001 notificarea formulata înăuntrul termenului legal de persoana ce se considera îndreptățită la restituire trebuie însoțita de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si in cazul moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor a acestor persoane - aceste acte putând fi depuse si ulterior, in condițiile legii.
In aplicarea acestor texte legale, art.21.1 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 prevede în concordanta, de altfel cu dreptul comun in materia acțiunii in revendicare imobiliara (Legea nr. 10/2001 nederogând sub acest aspect de la normele generale, respectiv normele cuprinse in Codul Civil) - ca prin acte doveditoare a dreptului de proprietate se înțelege «orice acte juridice translative de proprietate, care atesta deținerea proprietății de către o persoana fizica sau juridica«.
Același articol arata ce acte sunt considerate potrivit Legii nr. 10/2001 ca fac dovada calității de moștenitor, respectiv certificat de moștenitor, testament, acte de stare civila care atesta filiația sau rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate
Totodată, in Capitolul I pct. l lit. e din același act normativ se arata ca sarcina probei proprietății si a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
F. de dispozițiile legale menționate anterior se constata ca deși instanța de judecata retine ca dovedit dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul in litigiu, actele depuse si avute in vedere de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 la pronunțarea deciziei contestate nu pot constitui o dovada in acest sens.
Astfel, se constata ca notificatorii au dobândit terenul printr-un act sub semnătura privata încheiat ulterior intrării in vigoare a Decretului nr. 221/1950, conform căruia împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel, ale terenurilor cu sau fără construcții nu se pot face decât prin acte autentice.
Așadar, analizând înscrisul menționat rezultă că principala condiție ceruta de Legea nr. 10/2001 in ceea ce privește dovada dreptului de proprietate nu este îndeplinita in sensul respectării condiției obligatorii privind forma autentica a actului de proprietate.
Recurentul a precizat că, prin raportare la dispoziții legale, se constată că actul sub semnătura privata nu are aptitudinea de a produce efectul translativ al dreptului de proprietate in favoarea dobânditorului, iar in lumina principiului conversiunii actelor juridice, deși nul absolut ca act autentic de vânzare-cumpărare, înscrisul sub semnătura privata are valoarea juridica a unui antecontract de vânzare-cumpărare in privința imobilului menționat.
Astfel, înscrisurile avute in vedere de către instanța de judecata la soluționarea cauzei si considerate de către instanța de fond ca acte doveditoare a dreptului de proprietate nu fac aceasta dovada si nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv in ceea ce privește întinderea acestuia si a raporturilor dintre autorii reclamanților referitor la proprietatea imobilului in litigiu precum si determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
A îmbrățișa opinia instanței de judecata, înseamnă, în opinia recurenților, a nesocoti dispozițiile legale în materie si a soluționa cauza in afara legii fără a avea temeiul legal necesar.
In cazul unei astfel de contestații instanța nu poate acorda mai mult decât ar fi putut-o face entitatea investita cu soluționarea notificării si nu poate ignora dispozițiile, la fel de obligatorii, ale Legii nr. 10/2001.
În final, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatele – reclamante B. M. și B. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În fața de atac a recursului, nu a fost administrată nicio probă, având în vedere că recurentul, deși a solicitat prin motivele de recurs proba cu înscrisuri, nu a depus niciun înscris.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Singura critică formulată de către recurent se referă la lipsa dovezii dreptului de proprietate a intimatelor– reclamante B. M. și B. M..
Curtea învederează că această critică este nefondată, pentru următoarele motive:
B. I., autorul intimatelor-reclamante, a dobândit terenul în suprafață de 272 mp din . A, conform chitanței de mână încheiate la 24.03.1969, aflată la fila 6 din dosarul Tribunalului București. Ulterior, pe acest teren, a construit o casă din cărămidă, locuința fiind demolată ca urmare a aplicării decretului de expropriere.Din Decretul de expropriere nr.404/1986 și anexa la acesta-poziția 29, rezultă că de la B. I. a fost expropriat terenul în suprafață de 272 mp și construcție în suprafață de 66,37 mp. Potrivit art. 23 din Legea nr.10/2001 „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”. Prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 se stipulează de către legiuitor că „prin acte doveditoare se înțelege:(..) c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere”. Curtea învederează că, în mod corect, a reținut prima instanță că înscrisul sub semnătură privată nu face dovada transmiterii dreptului de proprietate prin el însuși, însă chitanța de mână trebuie coroborată cu mențiunea din decretul de expropriere privind preluarea imobilului de la autorul intimatelor reclamante B. I. și cu procesul-verbal de predare primire încheiat între B. I. și I.C.R.A.L. Herăstrău, aflat la fila 48 din dosarul TB. Pe cale de consecință, coroborând chitanța de mână cu prezumția legală de proprietate, pe care legiuitorul o reglementează la art.24 alin.2 din Legea 10/2001, în favoarea persoanei înscrise în lista anexă la decretul de expropriere, Curtea constată că, în mod corect, s-a reținut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate și întinderea acestuia de către intimatele – reclamante B. M. și B. M.. Având în vedere considerentele menționate, constatându-se că nu este întemeiată critica formulată de către recurent, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, deoarece prima instanță a aplicat și a interpretat în mod corect dispozițiile art.2, 7 23 și 24 din Legea nr.10/2001 republicată, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă P. M. București împotriva sentinței civile nr. 1936/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante B. M. și B. M.. |
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă P. M. București împotriva sentinței civile nr. 1936/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante B. M. și B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța I. L. -M.
Grefier,
D. L.
Red. DZ
Tehnored. GG/DZ – 2 ex
21.04.2013
Jud. fond S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1834/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
