Anulare act. Decizia nr. 808/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 808/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 1469/94/2011
Dosar nr._
(349/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 808
Ședința publică de la 29.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.396.A. din 17.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. AFUMAȚI, P. C. AFUMAȚI prin PRIMAR, intimații-pârâți B. I. și .-SRL.
P. are ca obiect – anulare act.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 396/A din 17 aprilie 2012, Tribunalul București – Secția a V a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului București – Secția a V a Civilă și necompetenței funcționale a Secției civile, de soluționare a litigiului, invocate de către apelanta .” SRL; a admis apelul declarat de pârâta . SRL, împotriva sentinței civile nr. 3542 din 04 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . reprezentată prin Primar și P. Afumați și pârâtul B. I.; a modificat în totalitate sentința civilă nr. 3542 din 04 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. C. Afumați, județ Ilfov, invocată de către pârâta . SRL și a respins-o pe cale de excepție, acțiunea formulată de această instituție; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei ., reprezentată prin Primar, având ca obiect: „constatarea nulității absolute a Contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996 de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.”, București,sector 3; a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta . SRL și a respins-o pe cale de excepție, acțiunea formulată de reclamanta ., reprezentată prin Primar, având ca obiect: „constatarea nulității absolute a convenției privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului de 5.000 mp. identificat cu nr. cadastral 790 Afumați, tarlaua 98, . Ilfov – convenție autentificată sub nr. 3192 din 28 octombrie 2004 de Biroul Notarilor Publici „N. C. T.”, București, sector 1; a obligat pe intimatele – reclamante ., reprezentată prin Primar și P. C. Afumați, în solidar, la 7.816 lei cheltuieli de judecată către apelanta – pârâtă . SRL.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantele . și P. C. Afumați, ambele reprezentate prin primarul localității, au chemat în judecată pe pârâtul B. I. și pe pârâta . SRL Voluntari (fostă . ca prin hotărâre ce o va pronunța să se anuleze actele juridice subsecvente titlului de proprietate nr. 5165 din 11 mai 1994 eliberat în favoarea pârâtului B. I. pentru suprafața de 5.000 mp. situată în ., tarlaua 98, . a contractului de asociere în participațiune, autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996, de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.” și a convenției de transfer a dreptului de proprietate autentificată sub nr. 3192 din 28 octombrie 2004 de Biroul Notarilor Publici „N. C. T.”.
Prin decizia civilă nr. 1074 din 25 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX Civilă, s-a respins recursul declarat de . SRL împotriva deciziei instanței de apel, instanța de recurs constatând că dreptul de proprietate al acestei societăți pârâte nu poate fi opus C. și Primăriei C. Afumați, în condițiile în care titlul de proprietate al transmițătorului B. I. a fost constata nul absolut pe cale judecătorească.
Ca urmare a constatării acestei nulități, prin sentința civilă nr. 1628 din 05 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria B., reclamantele au considerat că pe cale subsecventă și cele două acte juridice menționate mai sus, sunt lovite de aceeași nulitate absolută, reclamantele considerând că terenul aflat în litigiu face parte din domeniul public al localității conform HG nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, publicat în Monitorul Oficial nr. 682/2002.
Prin cererea de le filele 91 – 99 din dosar Judecătoria B., reclamantele . comunei Afumați au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând pe lângă constatarea nulității celor acte juridice, ca instanța să dispună restabilirea situației anterioare, în sensul de ase constata că acestea sunt proprietarele terenului de 5.000 mp. situat în ., tarlaua 98, . și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În suplinirea motivării, reclamantele arată că potrivit art. 20 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 5165/1994, s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului de 5.000 mp. în favoarea pârâtului B. I..
La 15 octombrie 1996, între B. I. și . SRL s-a încheiat contractul de asociere în participație pe o perioadă de opt ani în vederea construirii unui imobil cu destinație comercială, pe terenul proprietatea pârâtului B. I., adus de acesta ca aport în asociație.
Având în vedere că la 15 octombrie 2004 a încetat contractul de asociere în participațiune, părțile acestui contract au încheiat convenția privind transferul dreptului de proprietate din patrimoniul pârâtului B. I. în patrimoniul ., convenție autentificată sub nr. 3192/2004.
În dosarul nr. 1932/2003 înregistrat la Judecătoria B., Prefectul Județului Ilfov i-a chemat în judecată pe pârâții B. I., Comisia Locală Afumați pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană Ilfov pentru Aplicarea Legii fondului funciar, solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 5165 din 11 mai 1994 eliberat pârâtului B. I..
Prin sentința civilă nr. 1628 din 05 iunie 2003, Judecătoria B. a constatat nulitatea absolută a acestui act juridic.
Prin sentința civilă nr. 3542 din 04 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prima instant a admis acțiunea formulată de reclamantele . și P. C. Afumați prin Primar, în contradictoriu cu pârâții B. I. și . SRL, cu sediul în Voluntari.
A constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996 emis de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.”, București, sector 3, precum și a convenției privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului de 5.000 mp. identificat cu număr cadastral 790 Afumați, . Ilfov – convenție autentificată sub nr. 3192 din 28 octombrie 2004 de Biroul Notarilor Publici „N. C. T.”, București, sector 1.
După constatarea nulității acestor acte juridice, prima instant a dispus restabilirea situației anterioare, i-a obligat pe pârâți la 4.626 de lei cheltuieli de judecată către reclamanți și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prim instant a reținut că excepția autorității de lucru judecat și a lipsei de obiect au fost respinse pentru motivele arătat în încheierea din 03 iunie 2011.
Împotriva sentinței civile nr. 3542 din 04 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a declarat apel pârâta . SRL susținând în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat, potrivit art.137 alin. 1 Cod de procedură civilă, cu prioritate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei, respectiv cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, situații care atrag nulitatea sentinței, fiind vorba despre excepții dirimante, de ordine publică.
Împotriva acestei soluții dată de către instanța de apel, a formulat recurs numai . SRL și numai sub aspectul acțiunii principale din dosarul nr. 4984/2005, recurs care a fost respins, astfel că nu a fost modificată soluția primei instanțe referitoare la respingerea cererii reconvenționale.
Cum cele două reclamante de azi, pârâte-reclamante reconvențional în dosarul nr. 4984/2005, nu au declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunal, apelanta a susținut că în privința acestora, dispozitivul sentinței civile nr. 604/2006 pronunțată de Judecătoria B., referitoare la respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra celor 5.000 mp., a intrat în puterea lucrului judecat.
În consecință, apelanta a considerat că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat pe care a invocat-o în legătură cu cererea reclamantelor de constatare a nulității convenției.
Referitor la fondul cauzei, pârâta . SRL a susținut în esență că cele două reclamante nu pot invoca propria culpă în cadrul acțiunii prin care invocă nulitatea actelor juridice.
Privind soluționarea apelului declarat în cauză, tribunalul a constatat că în cadrul ședinței de dezbateri din 20 martie 2012, apelanta-pârâtă . SRL, cu sediul în Voluntari a invocat excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului București – Secția a V a Civilă și necompetenței funcționale a Secției civile, de soluționare a litigiului, invocându-se, pe de o parte, competența teritorială a Tribunalului Ilfov, iar pe de altă parte, competența funcțională a Secției comerciale de soluționare a litigiului.
Având în vedere natura celor două excepții de procedură, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, analizându-le cu precădere, tribunalul le-a găsit neîntemeiate, respingându-le ca atare.
Așa cum de altfel a reținut și în ședința publică, tribunalul a constatat că excepția necompetenței teritoriale invocată de apelanta-pârâtă a fost neîntemeiată.
Sentința civilă nr. 3542 din 04 iulie 2011 fiind pronunțată de Judecătoria B., anterior datei de reînființare a Tribunalului Ilfov, iar cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, s-a constatat că revine competența teritorială a acestui Tribunal să soluționeze apelul.
Tribunalul a unit excepția necompetenței funcționale a instanței civile cu fondul cauzei.
Sub aspectul necompetenței funcționale a instanței civile, tribunalul a constatat că în mod întemeiat, Judecătoria B. a apreciat că este sesizată cu un litigiu civil având ca obiect constatarea nulității absolute a unor acte juridice civile și nu cu unul comercial, care intra în competența de soluționare în primă instanță a secției comerciale a tribunalului.
Deși a invocat prin întâmpinarea sa, caracterul comercial al contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996 de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.”, București, sector 3, până în faza de apel, pârâta . SRL nu a invocat caracterul comercial al litigiului, acceptând tacit că este vorba despre un litigiu civil generat de natura civilă a titlului de proprietate nr. 5165/1994, constatat nul, dar și a convenției privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului de 5.000 mp. identificat cu nr. cadastral 790 Afumați, tarlaua 98, . Ilfov – convenție autentificată sub nr. 3192 din 28 octombrie 2004 de Biroul Notarilor Publici „N. C. T.”, București, sector 1.
Tribunalul a constatat că aceste două din urmă acte juridice, care au generat de fapt raporturile juridice principale ale litigiului dedus judecății, sunt incontestabil acte juridice civile, a căror validitate trebuie cercetată de instanța civilă.
Având în vedere strânsa legătură dintre cele trei acte juridice amintite mai sus, a căror nulitate a fost constatată sau este invocată, tribunalul a apreciat că prin prorogare de competență, prima instanță a putut cerceta și validitatea contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996 de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.”, București, sector 3, cu atât mai mult cu cât pârâta . SRL nu a invocat caracterul comercial al litigiului și nu a solicitat disjungerea cauzei sub acest aspect și trimiterea eventual, la o instanță comercială.
Conform art. 1591 alin. 2 Cod de procedură civilă, „necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului”.
Analizând Încheierea de dezbateri din 27 iunie 2011, tribunalul a constată că pârâta . SRL nu a invocat caracterul comercial al litigiului până la începerea dezbaterilor asupra fondului, astfel că instanța civilă aleasă de către reclamantă a rămas competentă să cerceteze, inclusiv validitatea contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr._ din 15 octombrie 1996 de Biroul Notarilor Publici „Șaimovici I.”, București, sector 3, care avea natură comercială.
Natura comercială a litigiului nu mai poate fi reținută în prezent, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor Codului civil român intrat în vigoare la 01 octombrie 2011, legea nu mai face distincția între raporturile juridice civile și cele comerciale, toate litigiile având natură civilă.
În consecință, s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței funcționale a instanței civile.
Analizând probele administrate în cauză, cererile și apărările părților și motivele de fapt și de drept invocate de către apelantă, tribunalul a apreciat că apelul acesteia este întemeiat și a fost admis conform art. 296 Cod de procedură civilă, prima instanță pronunțând pe fond o hotărâre nelegală și netemeinică.
Prin apelul declarat, s-a constatat că apelanta-pârâtă . SRL a invocat o . excepții, invocate de altfel și la fond, iar potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă se impune analizarea cu precădere a apelului vizând aceste excepții.
Astfel, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. C. Afumați, județ Ilfov, invocată de către pârâta . SRL atât la prima instanță, cât și prin motivele de apel și a respins pe cale de excepție, acțiunea formulată de această instituție.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea administrației publice locale, „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Art. 21 alin. 2 din aceeași lege, prevede că „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”. „Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal” (alin. 21 al aceluiași articol).
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că instituția Primăriei C. Afumați, nu are calitate procesuală activă în cauză, întrucât nu are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu pentru a sta în judecată.
Nici prin Încheiere interlocutorie și nici prin sentința civilă nr. 3542 din 04 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prima instanță nu s-a pronunțat, potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Pentru motivele arătate deja, tribunalul a constatat că instituția Primăriei C. Afumați, nu are calitate procesuală activă în cauză, această calitate având-o în schimb, . administrativ-teritorială, reprezentată prin Primarul localității, astfel că cererea acestei reclamante urmează să fie analizată pe fond.
Tribunalul a constatat că atât excepția lipsei calității procesuale active, cât și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtă prin întâmpinare, privind cererea de constatare a nulității absolute a contractului de asociere în participațiune, erau excepții care, dacă ar fi fost întemeiate, făceau de prisos soluționarea fondului pricinii.
S-a constatat că prima instanță nu s-a pronunțat nici privind excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost tratată ca o simplă apărare de fond, instanța trecând la soluționarea fondul cererii reclamantelor și constatând că a intervenit nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr._/1996.
Din perspectiva reclamantei . Primar, ce reprezintă entitatea cu capacitate juridică procesuală, tribunalul a apreciat că această reclamantă, are atât dreptul, cât și interesul să formuleze cererea de constatare a nulității absolute a celor două acte juridice în nume propriu, astfel că acțiunea acesteia este admisibilă, motivul de apel invocat de către apelantă fiind nefondat.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune, tribunalul a constatat că, reclamanta . său, poate să invoce nulitatea acestui contract (care a avut natură comercială), care vizează indirect situația juridică a unui teren despre care pretinde că ar aparține domeniului privat al acestei localități, prezentând de altfel interes în legătură cu situația juridică a oricărui alt teren situat pe raza administrativ-teritorială a localității.
Astfel, s-a reținut că această reclamantă poate să solicite cercetarea validității actului juridic citat, în legătură cu care invocă nulitatea absolută, intrând în categoria entităților vătămate în drepturile proprii, cu atât mai mult cu cât, în cazul de față, este vorba despre un teren atribuit din patrimoniul unității administrativ-teritoriale către pârâtul B. I. prin operațiunea juridică a „constituirii dreptului de proprietate” prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, fiind neîntemeiată susținerea apelantei, în sensul că reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri autentice că ar avea un drept propriu asupra terenului care formează obiectul contractului.
Apelanta invocând și în această fază procesuală excepția inadmisibilității acțiunii de constatare a nulității absolute privind contractul de asociere în participațiune, a susținut că contractul a fost încheiat pe o perioadă de opt ani, că a încetat de drept la 15 octombrie 2004 și că ar fi inadmisibil ca prin acțiunea introdusă la 11 februarie 2011, după aproximativ șapte ani de la data încetării de drept a contractului, să se mai invoce, respectiv, cerceteze nulitatea acestui act juridic, invocând tocmai scopul acțiunii de constatare a nulității absolute a unui act juridic, care constă în desființarea retroactivă și înlăturarea consecințelor juridice ale actului sancționat cu această nulitate.
Apelanta a susținut că din moment ce contractul de asociere în participațiune a încetat de drept și nu mai produce efecte juridice încă din 15 octombrie 2004, orice acțiune de desființare a acestui contract este inadmisibilă, întrucât nu se poate desființa ceea ce nu mai există.
Constatând nulitatea absolută a acestui contract, apelanta a susținut că prima instanță a comis o gravă eroare întrucât cererea reclamantelor trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Tribunalul a apreciat că, prin încetarea contractului, actul juridic nu a fost desființat, fiind menținute efectele juridice ale acestuia pentru trecut dar și consecințele juridice viitoare ale executării prestațiilor conform contractului.
Încetarea contractului presupune doar că pentru viitor, părțile nu mai au drepturile și obligațiile care rezultă din el și care au fost îndeplinite, respectiv au fost exercitate, încetând astfel, pentru viitor, raportul juridic de obligații creat.
Încetarea contractului nu este similară cu desființarea acestuia, carte are caracter retroactiv, presupune restituirea prestațiilor părților exercitate în temeiul contractului, actul juridic desființat ca urmare a sancțiunii nulității, fiind considerat că nu a existat niciodată, nu există nici în prezent și nu va exista nici pentru viitor.
Prin urmare, nu s-a putut susține că reclamanta . acțiunea de constatare a nulității absolute împotriva unui act juridic inexistent, astfel că excepția inadmisibilității acestei cereri a fost neîntemeiată, tribunalul analizând situația juridică a actului pe fond.
Astfel, în ceea ce privește acțiunea de constatare a nulității absolute formulată de reclamanta . de asociere în participațiune încheiat între pârâți în anul 1996, tribunalul a constatat că acest act juridic nu este sancționat cu nulitatea absolută și se impune menținerea acestui act juridic, sub acest aspect reținându-se că: pârâtul B. I. avea în posesia sa terenul de 5.000 mp., prezenta un titlu de proprietate eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că, cel puțin în ceea ce o privește pe dobânditoarea . SRL, aceasta se afla în fața unui proprietar aparent și putea să dobândească imobilul respectiv.
Verificând clauzele contractului de asociere în participațiune tribunalul a apreciat că obligațiile părților au fost legale, scopul fiind realizarea unui profit prin asocierea respectivă, astfel că nu s-a putut reține o cauză ilicită a contractului.
Prin el însuși, contractul de asociere în participațiune din 1996 nu transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, având doar calitatea unui antecontract de vânzare-cumpărare, atât privind plata prețului de 35.000 USD, cât și privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului, după trecerea termenului de opt ani.
Astfel, tribunalul a constatat că în situația dată, nu s-a putut invoca principiul „nemo dat quod non habet” respectiv, „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”, constatându-se că prin acest act juridic nu s-a transferat un drept de proprietate către pârâta . SRL, care nu a aparținut niciodată transmițătorului B. I..
Nu în ultimul rând, s-a reținut că acest contract și-a încetat efectele prin realizarea prestațiilor și expirarea termenului de opt ani, la data 15 octombrie 2004, iar din oficiu, tribunalul, nu a constatat motive de nulitate absolută a acestei convenții care să impună desființarea retroactivă cu consecința restituirii prestațiilor.
Astfel, admițând apelul și modificând în tot sentința primei instanțe, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei ., reprezentată prin Primarul localității, pe fondul acestei cereri, tribunalul a apreciat că în mod nelegal și netemeinic, prima instanță a constatat nulitatea absolută a acestui act juridic.
În ceea ce privește convenția de transfer a dreptului de proprietate nr. 3192 din 28 octombrie 2004, tribunalul a constatat că prin cererea reconvențională de la fila nr. 20 din dosarul nr. 4984/2005 al Judecătoriei B., reclamantele au formulat o cerere similară respinsă prin sentința civilă nr. 604/2006, pronunțată de Judecătoria B., astfel că există identitate de părți, obiect și cauză.
Sentința menționată nu a fost atacată nici de către . de către Primarul localității.
Chiar dacă instanța de apel din acea cauză, a schimbat motivarea, reținând reaua credință a dobânditoarei . SRL, cu motivarea că avea cunoștință de sancțiunea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pârâtului B. I. încă din anul 2003 (așa cum a rezultat din interogatoriile luate în dosarul de fond), nu s-a putut omite aspectul că cererea reconvențională a rămas respinsă în mod irevocabil prin hotărârea primei instanțe.
Prin decizia nr. 1074/2007 Curtea de Apel București a dezbătut numai soluția privind acțiunea principală în constatarea dreptului de proprietate formulată de către . SRL, în recursul acesteia.
Instanța de recurs a precizat în mod expres că, în limitele recursului declarat, nu este chemată să se pronunțe cu privire la buna sau reaua credință a părților contractante.
În același dosar a fost depusă și invocată inclusiv sentința civilă nr. 1628/2003 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a constatat nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului B. I., iar în această sentință, chiar dacă s-a făcut o motivare sumară, s-a reținut că prin cererile adresate instanței și analizate în mod irevocabil de către aceste instanțe, a fost în mod implicit invocat și principiul „resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis” invocat de către reclamanta . prezentul proces.
Astfel s-a prezumat că instanța sesizată cu cercetarea acestei nulități, inclusiv în lumina principiului invocat mai sus, a verificat toate condițiile de validitate ale acestui act juridic, rezultând că în prezent nu este vorba despre o cauză juridică diferită, față de cauza cererii reconvenționale din dosarul nr. 4984/2005 prin care s-a invocat pe același temei de fapt și de drept, nulitatea convenției de transfer al dreptului de proprietate încheiat între pârâte în anul 2004.
În consecință, sub acest aspect, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins pe cale de excepție acțiunea formulată de . în mod nelegal și netemeinic, prima instanță a respins această excepție.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, tribunalul le-a obligat pe intimatele-reclamante ., reprezentată prin Primar și P. C. Afumați, în solidar, la 7.816 lei cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă . SRL, reprezentând onorarii pentru avocați și taxe de timbru.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs ..
În esență și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, instanța a dat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se asupra conținutului și clauzei convenției de și nu s-a cerut, art. 304 pct. 7 cuprinde motive contradictorii în motivare; art. 304 pct. 8 a întrerupt greșit actul dedus judecății, respectiv bună credință a . SRL, iar cheltuieli de judecată au fost exagerat de mari în raport de complexitatea cauzei (motive de recurs, filele 2 – 6 dosar curte9.
S-a invocat și de intimată nulitatea recursului.
Recursul este neîntemeiat dar numai pentru cele ce se vor arată în continuare.
Referitor la excepția nulității recursului, se reține că aceasta nu poate fi primită, întrucât sunt elemente de fapt și de drept ce pot fi analizate ca recurs.
Cu referire la art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă care vizează două situații de plus petita și ultra petita, faptul că a analizat conținutul clauzele convenției nu poate fi primit ca și motiv de plus petita, nefiind vorba de lucruri care sau cerut sau nu, ci de o motivare a instanței.
De asemenea, susținerea referitoare la art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă referitoare la nemotivarea hotărârii (când există contradicții între considerente și dispozitiv, între considerente sau când instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate) de asemenea nu poate fi primit. Este adevărat că decizia este foarte exhaustivă și face numeroase referiri, dar luate în ansamblu nu constituie contradicții în motivare.
În ce privește art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă că actul juridic este „vădit neîndoielnic” și instanța îi schimbă „natura” sau „înțelesul” este d e remarcat că dacă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă cuprinde două ipoteze: hotărârea este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (a nu se confunda cu nemotivarea) și a doua când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (când s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale, când s-a aplicat o normă inexistentă în speță). Or, niciunul din aceste aspecte nu se susțin și din motivele scrise nu reiese că s-au eludat art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă cu cele două ipoteze, deci motivele sunt neîntemeiate.
Recursul este fondat referitor la cheltuieli de judecată.
Cu privire la cheltuieli de judecată, verificând conform art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă se constată că suma de 7.816 lei în apel este prea mare raportată la criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă și ca atare va fi redusă la 3.000 lei cheltuieli de judecată, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă să fie admis pentru acest motiv.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă ., împotriva deciziei civile nr. 396/A din 17 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. Afumați, P. C. Afumați prin Primar și intimații – pârâți B. I. și . SRL.
Modifică în parte decizia civilă nr. 396/A din 17 aprilie 2012 a Tribunalului București – Secția a V a Civilă în sensul că reduce cheltuieli de judecată din apel la suma de 3.000 lei, în condițiile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. T. D. A. F. P.
Grefier,
Rădița I.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./21.05.2013
T.B.-S.5.-S.V.;N.mărășoiu
Jud.B.-R.I.P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1014/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
