Evacuare. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 6370/299/2008
Dosar nr._
(1796/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.82
Ședința publică de la 21 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-pârâtă G. E., împotriva deciziei civile nr.159 A din 10.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. A. S. și cu intimații-pârâți K. V., D. I. și B. M..
Cauza are ca obiect – evacuare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 ianuarie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de18.04.2008, sub nr._, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta M. Rea – Sylva a chemat în judecată pe pârâții G. E., K. L., D. I. și B. D., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ..22, sector 1 și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este proprietara imobilului mai sus menționat, în temeiul dispoziției nr.1551/19.10.1995 emisă de Primarul General al Municipiului București, în baza Legii nr.10/2001, iar pârâții ocupă parte din imobil fără titlu, refuzând permanent să încheie cu reclamanta contract de închiriere.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 09.05.2008, instanța de fond a dispus rectificarea citativului, constatând că numele corecte ale pârâților K. L. și B. D. sunt K. V. și B. M. T..
Prin sentința civilă nr._/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a anulat acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsa semnăturii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanta M. Rea Sylva a fost semnată de numita V. A. S., care nu deținea o procură specială în acest sens, iar reclamanta, deși legal citată cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru semnarea acțiunii, nu a dat curs acestei solicitări.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se poate verifica dacă cererea de chemare în judecată provine de la reclamantă și este semnată de aceasta, situație în care intervine sancțiunea nulității cererii, prevăzută expres de dispozițiile art.133 Cod procedură civilă.
Procura generală depusă la dosar de V. A. S. prin care aceasta era împuternicită să clarifice, în numele reclamantei, situația chiriașilor din imobilul în litigiu, a fost apreciată de instanță ca fiind insuficientă pentru a dovedi calitatea de reprezentant al reclamantei. S-a apreciat că o astfel de mențiune făcută într-o procură generală poate constituit mandat legal numai pentru efectuarea unor acte materiale de identificare a chiriașilor și eventual de lămurire a situației acestora, însă nu și pentru introducerea unei acțiuni de evacuare, care ar fi necesitat o precizare expresă în acest sens în împuternicire.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că la dosar exista o procură autentică care dovedea dreptul mandatarei V. A. S. de a semna și introduce cererea de chemare în judecată în numele reclamantei. Această procură era una generală, iar conform dispozițiilor art.67 alin.2 Cod procedură civilă, mandatarul cu procură generală poate formula în numele mandantului orice cerere, excepțiile fiind expres prevăzute în art.69 alin.1 Cod procedură civilă și vizând recunoașterea drepturilor, renunțările și propunerile de tranzacție. Acțiunea în evacuare nu făcea parte din situațiile de excepție reglementate de lege, fiind o acțiune în constatare și putând fi formulată în baza mandatului general.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 13.01.2012, tribunalul a constatat transmisiunea calității procesuale active a apelantei reclamante M. Rea Sylva, decedată la data de 10.01.2011, către legatara sa universală V. A. S., potrivit certificatului de calitate de moștenitor testamentar nr.11/19.01.2011 eliberat de BNP D. M. D. și M. A. M..
Intimata pârâtă K. V. a depus întâmpinare la apel, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că reclamanta nu a intenționat niciodată să o cheme în judecată pentru evacuare.
Intimatul B. M. T. a depus, de asemenea, întâmpinare la apel prin care a solicitat scoaterea sa din cauză, învederând că nu mai locuiește în imobilul în litigiu deoarece a primit o locuință socială de la Primăria Municipiului București.
Intimata – pârâtă G. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că pentru introducerea acțiunii era necesară o procură specială sau prezentarea reclamantei în fața instanței pentru a semna acțiunea.
Prin decizia civilă nr.159 A/10.02.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în primul rând, că atâta vreme cât cererea de chemare în judecată era semnată la data introducerii, chiar și de o altă persoană decât reclamanta, nu se pune problema nulității cererii pentru lipsa semnăturii, ci, cel mult, problema lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea, neregularitate procedurală sancționată cu nulitatea relativă a cererii de chemare în judecată, în temeiul art.161 Cod procedură civilă.
Verificând această calitate de reprezentant, instanța de apel a reținut că din examinarea procurii autentificate sub nr.4471/23.10.2007 de BNP D. M., rezultă că reclamanta a împuternicit pe mandatara V. A. S. să angajeze avocat, să o reprezinte în orice litigiu de orice natură legat de imobilul situat în București, ., sector 1, în care scop va putea intenta acțiune la instanțele competente în apărarea drepturilor și intereselor mandantei, o va reprezenta în fața oricăror persoane fizice sau juridice de orice grad în legătură cu acest imobil și va face orice demersuri necesare în limitele mandatului dat, semnătura mandatarului fiind opozabilă reclamantei.
Față de acest înscris autentic, tribunalul a considerat că prima instanță a apreciat în mod greșit că mandatarul reclamantei nu era împuternicit să introducă acțiunea în evacuare dedusă judecății, întrucât dreptul de chemare în judecată și de reprezentare în instanță pentru apărarea drepturilor și intereselor reclamantei cu privire la imobilul din care se cere evacuarea pârâților, îi fusese dat anume de reclamantă prin procură, potrivit dispozițiilor art.68 alin.1 Cod procedură civilă.
S-a reținut că prin acțiunea în evacuare se tinde la apărarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, acțiunea este un act de conservare și nu de dispoziție, cum în mod greșit a apreciat prima instanță, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.69 alin.1 Cod procedură civilă, care impun o procură specială pentru recunoașterile privind drepturile în judecată, renunțările și propunerile de tranzacție.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta G. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a încălcat, prin soluția pronunțată, dispozițiile art.112 Cod Procedură Civilă potrivit cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă semnătura reclamantului.
Presupusul mandatar V. A. S., care a semnat acțiunea, nu avea procură specială în acest sens și nu putea introduce, în numele reclamantei o cerere de evacuare. Mandatul dat de reclamantă acestei persoane o împuternicea, cel mult, să efectueze acte materiale de identificare a chiriașilor și eventual de lămurire a situației acestora, dar nu să introducă, în numele reclamantei, o acțiune de evacuare a chiriașilor, cum în mod greșit a apreciat instanța de apel.
În finalul motivelor de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a greșit și atunci când a apreciat că numita V. A. S. are în cauză calitate procesuală activă, deși, potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantă era M. Rea Sylva și nu V. A. S..
Intimata reclamantă V. A. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, anularea recursului, în ipoteza în care nu va fi timbrat de recurentă sau respingerea recursului ca nefondat, pentru ipoteza în care taxa judiciară datorată de recurentă va fi plătită.
În susținerea întâmpinării, intimata reclamantă a invocat procura autentificată sub nr.4471/23.10.2007, susținând că aceasta dovedește pe deplin calitatea sa de mandatar al reclamantei la data formulării acțiunii.
În finalul întâmpinării intimata a solicitat instanței de recurs, în baza dispozițiilor art.1081 (1) pct.1 lit.a și e și art.1083 Cod Procedură Civilă, să aplice recurentei amenda maximă prevăzută de textul de lege mai sus menționat și să o oblige la plata fructelor civile nerealizate de la data introducerii recursului până la restituirea cauzei la instanța de fond, estimată la suma de 15.000 lei.
Cererea nu a fost motivată în fapt și nu a mai fost susținută de intimată cu ocazia dezbaterilor, motiv pentru care nu va fi analizată de instanța de recurs.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de criticile formulate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Articolul 112 din codul de procedură civilă reglementează expres cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar art.133 Cod procedură civilă sancționează cu nulitatea cererea care nu cuprinde semnătura reclamantului.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. Rea Sylva în prezenta cauză a fost semnată de numita V. A. S. (aspect necontestat în cauză), situație în care, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.133 Cod Procedură Civilă, ce vizează cererile nesemnate, ci dispozițiile art.161 Cod Procedură Civilă, privind dovada calității de reprezentant al părții.
Conform dispozițiilor art.67 Cod procedură civilă părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar conform dispozițiilor art.68 Cod procedură civilă procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată sau prin declarație verbală făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință și se presupune a fi dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o mențiune în acest sens.
La fila 135 din dosarul instanței de fond s-a depus procura autentificată sub nr.4471/23.10.2007 de Biroul Notarului Public Dănăcica M. din care rezulta că reclamanta M. Rea Sylva a împuternicit-o pe numita V. A. S., care semnase acțiunea, să o reprezinte cu puteri depline la organele competente pentru urmărirea stadiului soluționării dosarului de retrocedare în natură a imobilului situat în București, ., sector 1, în baza Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, precum și să primească toate actele și să clarifice situația chiriașilor din acest imobil.
Prin aceiași procură s-a prevăzut dreptul mandatarei de a angaja avocat și de a reprezenta pe reclamantă în orice litigiu de orice natură legat de acest imobil, în care scop va putea intenta acțiune la instanțele judecătorești competente în apărarea drepturilor și intereselor mandantei, o va reprezenta în fața oricăror persoane fizice sau juridice de orice grad în legătură cu imobilul și va face orice demersuri necesare în limitele mandatului dat, semnătura mandatarei fiind opozabilă mandantei.
Interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 68 Cod Procedură Civilă, instanța de apel a considerat că acest mandat general dat de reclamanta din cererea introductivă de instanță, mandatarei care a semnat acțiunea o îndreptățea pe aceasta din urmă să semneze și să introducă în numele reclamantei acțiunea, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.161 alin.2 Cod Procedură Civilă privind nulitatea cererii pentru lipsa calității de reprezentant.
Criticile recurentei, prin care se susține că o astfel de calitate ar fi putut fi dovedită legal doar prin prezentarea unui mandat special, în care să se fi consemnat expres dreptul de a semna și introduce acțiunea, sunt neîntemeiate, în raport de dispozițiile art.68 coroborat cu art.69 Cod procedură civilă.
Articolul 68 din Codul de procedură civilă condiționează exercițiul dreptului de chemare în judecată prin mandatar doar de existența unui înscris sub semnătură legalizată, iar art.69 reglementează expres cazurile în care este necesar un mandat special, respectiv în situația recunoașterilor privitoare la drepturile în judecată, renunțărilor sau propunerilor de tranzacție. Prin acțiune s-a solicitat evacuarea pârâților din imobilul în legătură cu care numita V. A. S. a primit din partea reclamantei un mandat general, situație în care, în mod corect tribunalul a apreciat că, fiind vorba de o acțiune în conservare și față de textele de lege mai sus invocate, pentru dovedirea calității de reprezentant al reclamantei nu era necesară existența unui mandat special.
În apel s-a depus la dosar (fila 19) certificatul de calitate de moștenitor testamentar nr.11 din data de 19.01.2011, din care rezulta că reclamanta M. Rea-Sylva a decedat la data de 10.01.2011, unica succesoare rămasă de pe urma acesteia fiind mandatara din proces V. A. S., căreia în calitate de legatară universală i-a revenit întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei.
Față de acest înscris și de dispozițiile legale care reglementează încetarea mandatului în caz de deces, tribunalul a reținut, ca un argument în plus față de soluția pronunțată, că mandatara reclamantei a dobândit în cauză calitatea de reclamantă, iar mandatul dat acesteia de către reclamanta decedată nu putea fi desființat decât la cererea succesorilor, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Motivarea este legală fiind pronunțată în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează moștenirea, în baza cărora prin acceptarea succesiunii rămasă de pe urma reclamantei, moștenitoarea acesteia (mandatară în proces) s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile reclamantei, inclusiv în dreptul acesteia de a solicita în instanță evacuarea pârâților din imobil, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod procedură civilă, potrivit cărora mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat… ci dăinuiește până la retragerea lor de către moștenitori.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune, în baza art.312 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă G. E., împotriva deciziei civile nr.159 A din 10.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. A. S. și cu intimații-pârâți K. V., D. I. și B. M. T..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. I.B.
Tehnored. C.S.
Ex.2/30.01.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă - M.I.L.
- D.I.T.
Jud.sector 1 București - A.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1471/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 808/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
