Obligaţie de a face. Decizia nr. 2051/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 2051/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 46593/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.2051R

Ședința publică de la 29 noiembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - R. P.

JUDECĂTOR - A. V.

JUDECĂTOR - D. Z.

GREFIER - G.-M. V.

***********

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1041/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. L.-V., cauza având ca obiect „contestație Legea nr.10/2001, obligația de a face, alte cereri”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă personal, lipsind recurentul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că intimata-reclamantă a depus note scrise, prin care solicită calificarea căii de atac exercitată împotriva hotărârii atacate ca fiind apel, având în vedere că dispozițiile art.4 și art.35 alin.4 din Legea nr.165/2013 se aplică în prezenta cauză.

Intimata-reclamantă solicită calificarea căii de atac exercitată în prezenta cauză ca fiind apel.

Curtea, constată că potrivit Legii nr.202/2010, conform cu care prezenta cauză poate fi atacată cu recurs, instanța este legal investită cu soluționarea căii de atac a recursului și respinge cererea de calificare a căii de atac exercitată împotriva hotărârii atacate ca fiind apel ca fiind apel.

Intimata-reclamantă invederează că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

CURTEA

Asupra cererii de recurs reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1041 din 10.05.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanta D. L.-V. împotriva pârâtului M. București; a modificat dispoziția nr._ din 29.10.2012 emisă de Primarul General în baza legii menționate în sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 57,37 mp situat în București, .. 257, sector 3, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite D. L.-V..

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. București susținând că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai sunt aplicabile, astfel că potrivit Legii nr. 165/2013 M. București urmează a fi obligat să emită o propunere de compensare prin puncte pentru imobilul în litigiu.

Recursul nu estre fondat.

La data pronunțării sentinței nu era în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că hotărârea nu poate fi modificată în sensul solicitat de recurent. De asemenea, instanța observă că sub aspectul care interesează în speță, modificarea legală se referă la o propunere de compensare prin puncte în loc de o propunere de acordare a despăgubirilor în echivalent, ceea ce nu reprezintă o schimbare de esență a obligației impuse de instanță Municipiului București, care trebuie să urmeze în continuare procedura administrativă impusă de legea nouă, adoptată după pronunțarea sentinței atacate.

De aceea recursul analizat în baza art. 3041 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1041/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. L.-V.,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. P. A. V. D. Z.

GREFIER

G.-M. V.

Red. RP

Tehnored. GC – 2 ex

13.01.2014

Jud. fond A. I. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2051/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI