Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 1353/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1353/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 3976/2/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1353
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B. T.
JUDECĂTOR: N. S. G.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: B. P. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.1179R/05.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, formulată de revizuentul - pârât C. M. în contradictoriu cu intimata - reclamantă U. S. LIBERALĂ IALOMIȚA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul - pârât C. M. prin avocat R. P., cu împuternicire avocațială nr._ / 03.06.2013, pe care o depune în ședință publică, lipsă fiind intimata - reclamantă U. S. LIBERALĂ IALOMIȚA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că pentru acest termen părțile au fost citate prin fax, intimatei - reclamantă USL IALOMIȚA fiindu-i comunicate motivele de revizuire, aceasta depunând întâmpinare într-un singur exemplar.
În cauză, după deliberare, Curtea a dispus, prin încheierea de ședință de azi 5.06.2013, parte integrantă din prezenta, respingerea cererilor de suspendare a judecății, formulate de Ministerul Public și de revizuient, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de recurent, ca nefondate, și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art.121 alin.2 din Legea nr.67/2004 și a art.322 pct.10 C.p.civ., excepții ridicate de reprezentantul revizuientului - pârât C. M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de dispozițiile art. 326 alin. 3 C.proc.civ., Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentului –recurent- pârât C. M. solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art.322 pct. 10 C.pr.civ. Arată că prin decizia 102/2013 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.118 din Legea 67/2004, în sensul că este suficient ca Prefectul și Subprefectul să-și înainteze demisia cu 50 de zile înainte de data alegerilor pentru a putea candida. Mai arată că pentru a se asigura supremația Constituției hotărârea întemeiată pe interpretarea neconstituțională trebuie reformată și schimbată în tot. Cu privire la dispozițiile art. 121 alin.(2) din Legea 67/2004 care prevăd că împotriva hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate în această materie nu pot fi exercitate căi de extraordinare de atac arată că dispozițiile datează din anul 2004, iar revizuirea reglementată prin punctul 10 al art. 322 C.pr.civ a fost introdusă în anul 2010.Dispozițiile art. 322 pct.10 C.pr.civ reprezintă un instrument juridic prin care se asigură conformitatea hotărârilor judecătorești cu ordinea constituțională întrucât după eliminarea suspendării judecății pe parcursul sesizării Curții Constituționale reprezintă singurul instrument juridic care dă eficiență deciziilor Curții Constituționale, care în lipsa acestei revizuiri ar rămâne fără efect.Pentru motivele arătate apreciază că revizuirea este admisibilă.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere în principiu a cererii de revizuire invocând excepția inadmisibilității. Totodată arată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată și în alt dosar, iar în dosarul nr._, soluționat la 30.05.2013, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Reprezentantul revizuentului - pârât C. M. arată că excepția de neconstituționalitate nu a fost invocată într-o altă cauză ci într-o etapă a prezentului litigiu și solicită respingerea excepției de inadmisibilitate.
CURTEA
După deliberare, reține:
Prin decizia de recurs atacată cu cerere de revizuire de revizuientul C. M., CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE a evocat fondul și a modificat în tot sentința recurată în litigiu, admițând contestațiile conexate ale contestatoarei U. S. LIBERALĂ IALOMIȚA și respingând candidaturile pârâtului C. M. depuse pentru funcțiile de Președinte al Consiliului Județean Ialomița și de consilier în Consiliul Județean Ialomița.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul-pârât, invocând art. 322 pct. 10 C.proc.civ. și solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei ce face obiectul prezentei revizuiri în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de recurenta U. S. Liberală Ialomița. Arată următoarele:
Prin decizia definitivă și irevocabilă atacată cu revizuire a fost admis recursul formulat de U. S. Liberală Ialomița fiind modificată în tot sentința civilă nr. 1120F/4 mai 2012 a Tribunalului Ialomița (dosar_ ) - sentința civilă prin care fuseseră respinse ca neîntemeiate contestațiile conexate formulate de U. S. Liberală Ialomița cu privire la candidaturile sale - și, pe cale de consecință, au fost respinse candidaturile depuse de acesta atât cu privire la funcția de președinte al Consiliului Județean Ialomița cât și la cea de consilier in Consiliul Județean Ialomița cu privire la alegerile locale ce s-au desfășurat în ziua de 10 iunie 2012.
Instanța de recurs (Curtea de Apel București) și-a motivat decizia de admitere a recursului formulat de către U. S. Liberala Ialomița pe o interpretare neconstituționala a art. 118 din Legea nr. 67/2004. In cauza ce privește contestarea candidaturilor sale, in faza procesuala a contestației in anulare, cale extraordinară de atac formulată tocmai pentru ca soluția pronunțată de către instanța de recurs a părut a fi rezultatul unei greșeli materiale (de calcul al unui termen) și nicidecum rezultatul interpretării contrare legii și Constituției a prevederii legale esențiale pentru dezlegarea cauzei, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 118 și a art. 121 (2) din Legea nr. 67/2004, excepția de neconstitutionalitate a art. 118 din Legea nr. 67/2004 fiind admisă prin Decizia Curții Constituționale nr. 102/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 208/12.04.2013.
Curtea Constituționala a decis, în privința constituționalității art. 118 următoarele: „Constată că dispozițiile art. 118 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, care au format obiectul excepției de neconstitutionalitate ridicate de M. C. în Dosarul nr. 3._ al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de 50 de zile curge de la data înregistrării demisiei", confirmând astfel teza de interpretare ce a fost propusa instanței de recurs, teza pe care insa aceasta instanța a ales sa nu o valideze.
Prin raportare la motivarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 118 din Legea nr. 67/2004, decizia Curții de Apel București nr. 1179R din 05.05.2012 a cărei revizuire o solicităm este o decizie contrară legii fundamentale, care nu poate supraviețui în disprețul legii și Constituției, motivată fiind o astfel de supraviețuire de o . alte interpretări contrare la rândul lor atât prevederilor legii supreme, cât și art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care prin dreptul la un proces echitabil nu consacra altceva decât un principiu fundamental . drept si o societate democratica: preeminenta dreptului, acest principiu însemnând tocmai ca hotărârile judecătorești in privința cărora Curtea Constituționala sau Curtea Europeana a Drepturilor Omului au constatat ca sunt date cu încălcarea unor drepturi fundamentale trebuie reformate, fiind inadmisibila si inacceptabila supraviețuirea lor, atâta timp cat s-a constatat ca sunt in conflict cu normele constituționale sau, după caz, cu prevederile și principiile Convenției.
Din perspectiva admisibilității revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 prin raportare la art. 121 (2) din Legea nr. 67/2004, in aceeași Decizie a Curții Constituționale nr. 102/2013 se oferă dezlegări fundamentale referitoare la reformarea hotărârilor judecătorești in ipotezele particulare ale art. 322 pct. 10 și bineînțeles, a art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila de la 1865. Astfel, Curtea Constituționala stabilește ca motivul de revizuire reglementat la art. 322 pct. 10 a fost introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010) astfel încât prevederile art. 121 (2) din Legea nr. 67/2004, la data la care au intrat in vigoare, au stabilit imposibilitatea declanșării unui control judiciar de reformare doar cu privire la căile de atac existente la momentul intrării în vigoare a reglementarii art. 121 (2) din Legea nr. 67/2004 și nu și cu privire la revizuirea fondată pe motive reglementate ulterior. Curtea Constituțională a precizat expres că:„Prin urmare, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010 se refera la cadrul legislativ incident la momentul sesizării instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, respectiv 3 martie 2010, și nu vizează și motivul revizuirii prevăzut de art. 322 oct. 10 din Codul de procedură civilă din 18Ș5, reglementat ulterior acestei date."În aceeași decizie Curtea Constituționala a mai reținut si ca „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta".
Arată revizuientul că refuzul remedierii/reformării unei hotărâri judecătorești bazata pe un raționament de interpretare neconform Constituției României încalcă dreptul la un proces echitabil și periclitează însăși ideea de justiție si statul de drept.De altfel, pentru menținerea unei hotărâri judecătorești in privința căreia s-a constatat cu evidență ca e rezultatul unei interpretări contrare Constituției a prevederii legale esențiale pentru dezlegarea cauzei, s-a preferat un tratament judiciar de comitere a unor noi încălcări ale normelor si principiilor fundamentale ale statului de drept, in locul corectării prin reformare a unei decizii greșite. Protejarea, cu o tenacitate greu de înțeles și de acceptat, a unei hotărâri judecătorești bazată pe un raționament ce a fost considerat contrar prevederilor Constituției, chiar cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, este un eveniment judiciar greu de înțeles, cu atât mai mult cu cât soluția identificată a fost tocmai aceea de a evita cu orice chip evaluarea pe fond a revizuirii.În încercarea nițială de revizuire a greșitei decizii a Curții de Apel București, reformarea hotărârii a cărei revizuiri a solicitat-o in temeiul art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă a fost paralizată prin invocarea și îmbrățișarea artificiala a unei excepții de inadmisibilitate invocată oral de către reprezentantul Parchetului, excepție bazată pe o alta interpretare inadecvată, și anume ca referirea la noțiunea de „cauza" din art. 322 pct. 10 ar privi faza procesuală/astfel încât excepția de neconstituționalitate a art. 118 din Legea nr. 67/2004 nu ar fi fost invocată in „cauza" ce privește contestarea candidaturilor mele, ci în faza procesuală a contestației în anulare, aceasta fază procesuală fiind considerată „străină cauzei" sale. Noțiunea de „cauza" la care se face referire în art. 322 pct. 10 este identică cu cea la care fac referire art. 297, art. 3041, art. 312 (5), (7) și (8), art. 313 și art. 7231 (3) din Codul de procedură civilă de la 1865, precum și cea la care fac referire art. 29 (1) si (2), art. 31 (5) și art. 58 (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, înțelesul său fiind acela de dispută, de litigiu (proces) aflat pe rolul instanțelor de judecată și în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, fără să prezinte relevanta judiciară faza procesuală în care excepția de neconstituționalitate este invocată. Față de argumentele de mai sus, ținând cont că sunt îndeplinite în totalitate cerințele impuse de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10, solicită a se admite cererea de revizuire și să se retracteze decizia civilă ce s-a bazat pe un raționament considerat de către Curtea Constituțional a fi neconstituțional în sensul respingerii recursului și menținerii ca singura legală a sentinței civile nr. 1120F/4 mai 2012 a Tribunalului Ialomița (dosar_ ).
Invocă, în susținerea admisibilității cererii de revizuire, toate argumentele, raționamentele și motivele în susținerea acesteia, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă de la 1865 (prin raportare la art. 1 alin. 3 și 5, art. 21, art. 142 alin. 1, art. 147 alin. 4 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 3 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului - cazul_/04 Skuratov vs. Russia), în măsura în care noțiunea de „cauză" la care se face referire în acest text legal este interpretată restrictiv, cu scopul de a se refuza reformarea unei hotărâri judecătorești ce s-a bazat pe o dispoziție legală a cărei interpretare îmbrățișată de instanța de judecată a fost considerată contrară Constituției printr-o decizie care a devenit obligatorie pentru toți subiecții, inclusiv pentru instanțe. Refuzul reformării unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 322 pct. 10, prin căutarea unor obiecții artificiale, infirma supremația Constituției și a deciziilor Curții Constituționale și astfel determina o altă încălcare, de data aceasta a unui principiu fundamental apărat de atât mai mult cu cât rolul și puterile conferite unui procuror într-o cauză de contencios electoral trebuie să fie exclusiv acelea de a acționa în interesul public, ca un „amicus curiae" și nu ca un apărător al unei hotărâri judecătorești construită pe o prevedere a cărei neconstituționalitate a fost declarată sau ca un aliat al uneia dintre părțile din proces. Problematica din cauză este doar una de acuratețe juridică, scopul reformării hotărârii nefiind acela de a valorifica un drept electoral care a fost oricum anihilat, în mod ireversibil, prin hotărârea judecătorească nedreaptă, ci acela de a reinstaura legalitatea, ordinea de drept, cu respectarea supremației legii fundamentale.
Solicită și judecarea în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.
La termenul din 5.06.2010, Curtea a admis solicitarea revizuientului de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art.121 alin.2 din Legea nr.67/2004 și a art.322 pct.10 C.p.civ. invocate de revizuient cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Examinând asupra cererii de revizuire, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 C.proc.civ.”Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Potrivit art. 324 C.proc.civ „ Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
În speța de față, revizuentul invocă, în revizuirea declarată, decizia Curții Constituționale nr. 102/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 208/12.04.2013, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 118 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, care au format obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate de M. C. în Dosarul nr. 3._ al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de 50 de zile curge de la data înregistrării demisiei.
Dar, potrivit art. 121 din Legea nr. 67/2004 „(1) Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului. (2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac. De asemenea, art. 52 din Legea nr. 67/2004 a prevăzut(forma în vigoare la data deciziei de recurs atacată prin revizuire): „(5) Contestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către judecătoria, respectiv tribunalul, în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală. Hotărârea nu se comunică. (6) Împotriva hotărârii date în contestație se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Recursul se soluționează în termen de 24 de ore de la înregistrare. (7) Hotărârea pronunțată în recurs este definitivă și irevocabilă”.
Așadar, față de natura specială a litigiului de față, Curtea nu este legal îndreptățită să desființeze decizia din recurs, fiind împiedicată în acest sens de dispozițiile legale speciale ale Legii nr. 67/2004 care la art. 121 a prevăzut fără dubiu că împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac. Conform principiului „specialul derogă de la general”, se reține că prima ipoteză care trebuie verificată în analiza admisibilității cererii de revizuire este cea dată de normele speciale care împiedică revizuirea, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, Curtea nefiind îndreptățită legal să admită o cerere de revizuire în materia specială a Legii nr. 67/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În unanimitate, respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr.1179R/05.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, formulată de revizuentul - pârât C. M. în contradictoriu cu intimata - reclamantă U. S. LIBERALĂ IALOMIȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2013.
Cu opinia concordată a
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. T. N. S. G. G. S.
GREFIER
B. P. B.
Red. CBT
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
MOTIVAREA OPINIEI CONCORDANTE formulată de jud. G. S.:
Considerentele pentru care se impune soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1179/05.05.2012 sunt – în opinia mea, următoarele:
Prezenta cerere de revizuire a fost formulată de aceeași parte, revizuentul recurent C. M., subsecvent unei alte cereri prin care a înțeles să exercite aceeași cale de atac, respectiv revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 10 din C.pr.civ.
În fața instanței investite cu prima cerere de revizuire (ca și în revizuirea pendinte) a fost invocată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pe de o parte pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate stabilită prin norma specială reprezentată de art. 121 alin. 2 din Legea 67/2004, iar pe de altă parte pentru neîndeplinirea cumulativă a cerințelor de admisibilitate stabilite prin art. 322 pct. 10 din C.pr.civ.
Cum, prin decizia civilă nr. 1330/30.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IX-a, instanța care a judecat această primă cerere de revizuire a stabilit ordinea de soluționare a incidentelor legate de admisibilitatea cererii de revizuire în sensul că primează aspectul de inadmisibilitate derivat din neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 10 C.pr.civ. în raport cu cel derivat din neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 121 alin. 2 din Legea (specială) nr. 67/2004, consider că puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunțată în precedenta cerere de revizuire impune, cu titlu de prezumție absolută, ca analiza ce se realizează în cadrul prezentei proceduri să respecte aceeași ordine de soluționare a incidentelor menționate.
Or, din perspectiva condițiilor stabilite prin norma generală ce guvernează calea de atac extraordinară a revizuirii, trebuie reținute următoarele aspecte:
Potrivit art. 322 pct. 10 din C.pr.civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Este de observat faptul că, în fata instanței de recurs (a cărei hotărâre este atacată prin cererea de revizuire) nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 din Legea 67/2004, ci această excepție a fost invocată într-o cale de atac de retractare, respectiv în cadrul contestației în anulare exercitată împotriva hotărârii ce a fost pronunțată de instanța de recurs.
Relevant în ce privește contextul în care a fost sesizată Curtea Constituțională cu analiza excepției de neconstituționalitate a menționatei reglementări - care privea fondul litigiului - este faptul că instanța judecătorească în fata căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale a avut în vedere nu numai excepția care privea neconstituționalitatea prevederilor art. 118 din Legea 67/2004 (normă ce privește aspecte care țineau de fondul litigiului), ci și cea care privea neconstituționalitatea prevederilor art. 121 alin. 2 din același act normativ (această din urmă normă privind aspecte care interesau admisibilitatea căii de atac extraordinare a contestației în anulare).
Or, în condițiile în care, sesizată fiind în aceste coordonate, Curtea Constituțională a respins excepția privind neconstituționalitatea prevederilor art. 121 alin. 2 din Legea 67/2004, și, concordantă cu această soluție, instanța judecătorească a făcut aplicarea normei respective (care prevede că „Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac”) reținând un fine de neprimire (inadmisibilitate) a contestației în anulare exercitate împotriva hotărârii pronunțate în recurs, constatarea Curții Constituționale în sensul că prevederile art. 118 din Legea 67/2004 sunt neconforme legii fundamentale nu a putut produce vreun efect în privința aspectelor care interesau fondul căii de atac de retractare.
În consecință, hotărârea (contestată) a instanței de recurs a rămas neschimbată.
Împrejurarea exercitării căii de atac extraordinare (contestația în anulare) nu este, în sine, suficientă, pentru ca un incident procedural soluționat în cadrul ei – cum este excepția de neconstituționalitate - să producă vreo schimbare legată de hotărârea judecătorească atacată, ci un astfel de efect ar fi fost apt a se produce numai în ipoteza în care s-ar fi desființat (retractat) respectiva hotărâre și s-ar fi procedat la rejudecarea cererii în soluționarea căreia aceasta fusese pronunțată.
Având în vedere aceste considerente, consider că faptul admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 din Legea 67/2004, în cadrul procesual creat ca urmare a promovării contestației în anulare îndreptată împotriva hotărârii instanței de recurs, nu poate fi calificat ca îndeplinind acea condiție cerută prin art. 322 pct. 10 din C.pr.civ. de a se fi pronunțat Curtea Constituțională asupra excepției invocate în acea cauză, după ce hotărârea a devenit definitivă.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, norma care o reglementează trebuie aplicată strict în limitele prevederilor ei exprese, nefiind posibil ca acestea să fie extinse pe cale de interpretare sau analogie asupra altor situații decât cele ce rezultă din textul legii.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art. 326 alin. 3 din C.pr.civ., consider că se impunea ca cererea de revizuire formulată de revizuentul C. M. împotriva deciziei civile nr. 1179R/2012 a Curții de Apel București secția a IX-a să fie respinsă, ca inadmisibilă, cu această motivare.
Judecător,
G. S.,
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1187/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
