Obligaţie de a face. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 3436/292/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 192 R
Ședința publică de la 30.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant B. I. împotriva Deciziei civile nr. 105/19.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. ST. I., B. ST. M. și P. ST. I., având ca obiect, grănițuire, revendicare imobiliară, obligația de a face și alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant B. I. personal și asistat de avocat Apircioaie A. R., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 17 dosar și intimata-pârâtă P. St. I. personal și asistată de avocat T. D. F., cu împuternicire avocațială nr. 19 – fila 11 dosar, lipsă fiind intimații-pârâți B. St. I. și B. St. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimatei-pârâte P. St. I. depune la dosar întâmpinare, cu solicitarea de a fi luată în considerare ca fiind concluzii scrise.
Apărătorul intimatei-pârâte P. ST. I. invocă excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, motivele invocate fiind eventual formulate pe netemeinicie.
Recurentul-reclamant B. I. prin apărător, solicită respingerea excepției nulității recursului, apreciind că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă P. ST. I. prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că instanța anterioară a aplicat corect legea.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 18 august 2011 la Judecătoria Roșiorii de Vede, reclamantul B. St. I. i-a chemat în judecată pe pârâții B. St. M., B. St. I. și P. (B.) St. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea hotarului despărțitor ce desparte proprietățile lor pe latura de nord; lăsarea în deplină proprietate a suprafeței de teren de 16 m, pe aceeași latură de nord, respectiv din stradă până în spatele curții pe toată lungimea hotarului de 1 metru lățime și demolarea construcției din chirpici de pământ compusă din pătul, magazie și vatră de foc, construită pe terenul său, depășind hotarul despărțitor, la aproximativ 70 cm de casa sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 3010 mp teren intravilan și a casei de locuit din . de proprietate nr._ din 23.01.1995, construit cu autorizație de construire, imobil asupra căruia a dobândit dreptul de proprietate prin edificare, în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, iar asupra terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii18/1991.
Reclamantul a mai arătat că pe latura de nord a proprietății, unde se învecinează cu cei 3 pârâți există un gard, pe care l-a schimbat, fără aportul pârâților, deoarece celălalt era vechi iar în prezent, dorind să-și schimbe instalația de scurgere de la baie, a constatat că pârâții au construit pe terenul său un pătul, o magazie și o vatră de foc, la nici 70 cm de casa sa, împingând și distrugând gardul, fiindu-i imposibil să-și facă reparațiile.
A mai menționat reclamanta că a chemat o comisie de la primărie, care a constatat că pârâții au construit fără autorizație, la mai puțin de 1,90 m de hotar cât prevede legea, intrând cu construcțiile pe terenul său pe o lungime de 16 m și o lățime de 1 m, fiind sfătuiți să-și mute construcțiile, însă aceștia au făcut scandal și au chemat poliția, ocazie cu care nu s-a întocmit nici un proces verbal.
La data de 14 septembrie 2011 cei trei pârâți au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea capetelor de cerere 2 și 3 din acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiate; stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile lor pe latura de est a reclamantului și de vest a lor; obligarea reclamantului la astuparea celor 4 ferestre orientate spre proprietatea lor, pe care le-a edificat în urmă cu un an fără acordul lor, pentru a se respecta servitutea de vedere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor, pârâții au arătat că doresc și ei stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile lor, însă nu sunt vecini cu reclamantul pe latura de nord, ci pe cea de est a acestuia și de vest a lor, aspect ce rezultă din chiar înscrisurile depuse de reclamant la dosar.
Prin sentința civilă nr. 569 din 14 martie 2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. St. I., și cererea reconvențională, așa cum a fost precizată la data de 28 septembrie 2011. S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză întocmit și completat de expert Asadurian A. C., în varianta nr. 2, între punctele:_-_-_-_. A fost obligat reclamantul să astupe cele 4 ferestre - cu următoarele dimensiuni: o fereastră cu dimensiunile de 0,80 m x 1,30 m și 3 ferestre cu dimensiunile de 1,20 m x 1,30, montate în peretele locuinței reclamantului dinspre hotarul cu pârâții - cu cărămidă din sticlă tip Nevada, conform raportului de expertiză întocmit de expert T. M.. Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere din acțiunea principală având ca obiect revendicare imobiliară și demolare construcții. S-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și obligarea reclamantului să plătească pârâților 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 105/19.09.2012 Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a admis apelul declarat de apelantul B. I., împotriva sentinței civile nr. 569/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimații B. M., B. I., și P. I., a schimbat sentința în sensul că, stabilește hotarul despărțitor dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză întocmit de expertul Asadurian A. în varianta 1 a acestui raport, stabilind hotarul pe aliniamentul_-_-_-308 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ce privește primul motiv de apel, prin care apelantul critică sentința sub aspectul stabilirii liniei de hotar în varianta 2 a raportului de expertiză, variantă în care i se aduc prejudicii, în condițiile în care țeava de canalizare care în prezent se află pe terenul său, va fi pe terenul pârâților, se apreciază că este întemeiat.
Potrivit variantei 1 din raportul de expertiză, întocmit la fond de expertul Asadurian A., astfel cum a fost completat, hotarul propus trece prin punctele_-_-_-_.
În această variantă, potrivit aceluiași raport, reclamantul B. I. are suprafața de 3104 mp teren, față de 3010 mp. cât rezultă din actul de proprietate, iar pârâții, suprafața de 2879 mp, față de 2813 mp, cât au potrivit titlului de proprietate, iar hotarul trece prin anexa C3 (pătul) aparținând pârâților, construcție fără fundație, aflată într-o stare avansată de degradare.
Instanța de fond a omologat varianta 2 a raportului de expertiză întocmit de expertul Asadurian, care stabilea hotarul pe un aliniament, traseu care nu presupunea demolarea construcției C3 (pătul), cu privire la care s-a reținut că a operat uzucapiunea.
La termenul de judecată din 19.09.2012 în fața instanței de apel, intimații au arătat că au demolat construcția C3, aspect confirmat și de apelant.
Având în vedere că nu mai există un impediment legal pentru stabilirea hotarului în varianta 1 a raportului de expertiză, întrucât anexa C3 a fost demolată de intimați și ținând seama de susținerile apelantului potrivit cărora în varianta 2 a raportului de expertiză, instalația sa de canalizare este pe terenul intimaților pârâții, pentru a preveni litigii viitoare dintre părți cu privire la acest aspect, tribunalul, a apreciat ca întemeiat motivul de apel formulat și a schimbat sentința atacată, în sensul stabilirii hotarului dintre proprietățile părților în varianta 1.
Tribunalul a reținut că nu este întemeiată critica formulată de apelant vizând greșita sa obligare la astuparea celor 4 ferestre cu cărămidă ,,Nevada”,
Din declarația martorului I. V. I., audiat la instanța de fond reiese că ferestrele a căror astupare se solicită, au fost edificate de reclamant în anul 2011 prin spargerea zidului dinspre proprietatea pârâților, până atunci acel zid nefiind prevăzut cu ferestre.
Având în vedere această împrejurare, dar și faptul că ferestrele respective sunt de vedere și că sunt amplasate la mai puțin de 1,90 m față de hotar, contrar art. 616 din vechiul Cod, instanța de fond, în mod corect a dispus astuparea acestora.
Înscrisurile depuse de apelant în apel (autorizația de construire și anexele), nu fac dovada că ferestrele au existat anterior efectuării lucrărilor de extindere și că acestea au fost înlocuite cu altele din termopan, astfel cum a susținut apelantul, motiv pentru care, nu se poate dispune schimbarea sentinței instanței de fond, sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul B. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că din declarația martorului I. V., reiese faptul că ar fi văzut în anul 2011 că s-au pus ferestre la imobil, lucru care este parțial adevărat, în sensul că în acea perioadă a fost schimbată tâmplăria imobilului cu tâmplărie nouă de termopan.
Construcția a fost însă edificată cu mult timp în urmă, ocazie cu care au fost edificate și geamurile din prezentul litigiu. Atât timp cât la edificarea ferestrelor, pârâții nu au contestat construcția acestora, nu puteau să solicite acest lucru la momentul la care s-a formulat cererea de grănițuire.
Prin întâmpinarea depusă la 30.01.2013, s-a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată pentru cazurile prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Aspectele reglementate de textul mai sus invocat, sunt aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii atacate, nici unul dintre acestea neregăsindu-se în criticile formulate de recurent, care nu reprezintă altceva decât o povestire a situației de fapt, astfel cum este ea văzută de recurent.
Cum această modalitate de redactare a recursului, nu poate fi încadrată în nici unul din punctele prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă, în temeiul art. 306 Cod procedură civilă, Curtea va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant B. I. împotriva deciziei civile nr. 105/19.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. St. I., B. St. M. și P. St. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. DY
Tehnored. GC – 2 ex
05.03.2013
Jud. apel C. Doinița
C. N. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 369/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
