Pretenţii. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 56025/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 604 R
Ședința publică de la 20.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
JUDECĂTOR:- C. M. S.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă Z. S. împotriva Sentinței civile nr. 1727/26.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect, pretenții – Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, având în vedere că la momentul judecății, sesizarea din oficiu a instanței de fond pe perimare nu îndeplinea condițiile art. 248 Cod procedură civilă la acea dată, întrucât recurenta-reclamantă depusese ulterior o altă cerere de repunere pe rol.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 18.11.2010, reclamanta S. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei sume cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit de reclamantă ca urmare a deportării acesteia la muncă forțată în URSS din ianuarie 23.01._49.
Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2011, tribunalul a dispus în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa părților legal citate și împrejurarea că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1727 din 26.09.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Z., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 26.09.2012, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în perioada 25.05.2011 – 26.09.2012, părțile neîndeplinind nici un act de procedură, în sensul solicitării repunerii cauzei pe rol și în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, s-a constată rămânerea cererii de recurs în nelucrare timp de mai mult de un an din vina părților, ceea ce atrage perimarea acesteia.
Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, ce operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și nu poate fi înlăturată prin nici un alt act de procedură efectuat după împlinirea termenului perimării, ținând seama și de dispozițiile art. 252 și urm. Cod procedură civilă, tribunalul a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamanta Z. S., care a arătat că, perimarea a fost constatată este fără temei legal.
Litigiul se stinge de drept, numai dacă din vina părții, timp de un an rezolvarea nu a fost posibilă. Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune a pasivității ei. De aceea, perimarea nu operează dacă actul de procedură trebuia îndeplinit din oficiu, precum și cât timp, fără vina părții, cererea nu a ajuns la instanța competentă ori nu s-a putut fixa termen de judecată. Perimarea corespunde intereselor parților și ale administrării justiției, evitând menținerea pe timp îndelungat a unor situații neclare și aglomerarea inutilă a instanțelor.
Recurenta-reclamantă arată că, în acțiunea de față lipsesc toate condițiile pentru a opera perimarea. Arată că i-a fost comunicată decizia de suspendare cu motivarea necomunicării unui domiciliu procedural ales, însă, cu înscrisul din data de 18.08.2012 prin avocat prof. dr. Fabritius și cu prezentarea unei împuterniciri avocațiale, a depus cererea de judecată cu toate cele necesare și a solicitat judecarea în lipsă.
Suplimentar, la data de 21.5.2012, a depus cereri precizatorii de solicitare a cheltuielilor de judecată și diverse acte doveditoare pentru măsura suferită.
În vederea precizării cererii, recurenta-reclamantă învederează că, pe lângă art. 5 din Legea nr. 221/2009, invocă de drept și toate celelalte norme, care depășesc norma evocată și care, prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și nr. 1360 din 21.10.2010 a pierdut efectul juridic conform art. 147 din Constituție, prin simpla inactivitate a lecuitorului român în perioada de 45 zile, prevăzută de Constituție, iar această inactivitate nu poate fi reproșată reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 25.05.2011 a fost suspendată judecata cauzei de către Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Ulterior, la data de 28.12.2012 a fost depusă o completare a motivării acțiunii cu documente anexate, însă, prin această cerere nu s-a solicitat și repunerea cauzei pe rol, ci numai acordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, cauza nu a fost repusă pe rol și a rămas în nelucrare mai mult de un an, situație în care, prin sentința civilă nr. 1727 din 26.09.2012, au fost aplicate dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, fiind constatată perimată cererea de chemare în judecată.
În consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă Z. S. împotriva sentinței civile nr. 1727/26.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. D. Y. C. M. S.
GREFIER,
F. J.
Red. MA
Tehnored. PS 2 ex.
12.04.2013
Jud. fond: A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel... | Partide politice. Decizia nr. 946/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
