Partaj judiciar. Decizia nr. 1036/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 18120./299/2007
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1036 R
Ședința publică din data de 23.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți C. M. și C. G. împotriva deciziei civile nr.51A/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. A. și E. G., cauza având, ca obiect, „partaj judiciar; pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți E. A. și E. G., personal și asistați de avocat D. C. Gozia, cu împuternicire avocațială nr._/2013, la fila 14 dosar, lipsind recurenții pârâți C. M. și C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenții pârâți C. M. și C. G. au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 335 lei și 3 lei timbru judiciar, precum și o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimaților reclamanți E. A. și E. G. solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei recurate.
Curtea pune în discuție și excepția nulității recursului, respectiv dacă motivele invocate pot fi încadrate în disp. art.304 C.pr.civ.
Apărătorul intimaților reclamanți E. A. și E. G. apreciază că s-ar putea încadra în dispozițiile legale motivul de recurs referitor la raportul de expertiză, respectiv faptul că instanța de apel a respins cererea de efectuare a unui raport de expertiză rehnică în construcții, însă apreciază ca fiind nefondată această critică, având în vedere că la instanța de fond pârâții nu au solicitat această probă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanții E. A. și E. G. au chemat în judecată pe pârâții C. M. și C. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune în privința imobilului situat în București, ., sector 1, obligarea pârâților la plata contravalorii îmbunătățirilor realizate de către reclamanți la imobil, precum și a celei a întreținerii prestate către B. M., pentru ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin contractul de întreținere aut. sub nr. 118/02.09.1997 de către BNP E. G., B. M. – mama reclamantei E. A. și a pârâtei C. M. – le-a transmis acestora dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat, compus din teren și construcție, astfel: reclamantei E. A. i s-a transmis dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren și a cotei indivize de ½ din construcție, iar pârâtei C. M., dreptul de proprietate asupra celeilalte cote indivize de ½ din construcție, precum și un drept de superficie asupra terenului. În schimbul transmiterii dreptului de proprietate, reclamanta și pârâta s-au obligat să presteze întreținere vânzătoarei, constând în procurarea și prepararea hranei, îngrijire, asigurarea de medicamente, spitalizare. Cu toate acestea, de la momentul încheierii contractului, pârâții nu au avut nicio contribuție la întreținerea vânzătoarei, obligație pe care au îndeplinit-o doar reclamanții. În ceea ce privește îmbunătățirile, reclamanții au arătat că, datorită vechimii construcției și a faptului că era realizată din paiantă, au fost nevoiți să execute lucrări de consolidare în proporție de 80%, construind, în plus, în curte, o bucătărie de vară și un garaj. Toate investițiile realizate au fost efectuate de către reclamanți, folosind fondurile provenind din vânzarea apartamentului deținut anterior încheierii contractului de întreținere.
In drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 673 si urm C.proc.civ.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile a dezbaterii succesiunii, excepția prematurității formulării acțiunii și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea contravalorii întreținerii. Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că imobilul a fost consolidat de către reclamanți cu banii pârâților, iar reclamanții aveau, oricum, obligația de a îi încunoștința despre intenția de a aduce îmbunătățiri imobilului, având în vedere calitatea de coproprietar a pârâtei C. M.. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata contravalorii întreținerii prestate vânzătoarei, pârâții au arătat că, în situația în care debitorul obligației de întreținere nu își îndeplinește această obligație, creditorul poate solicita rezoluțiunea contractului și, cum acesta nu a înțeles să facă o astfel de solicitare, cererea reclamanților se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârâți. Prin aceeași încheiere, instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților la restituirea contravalorii întreținerii, precum și excepția prematurității.
Pârâții au formulat cerere de intervenție în cauză a altor persoane, respectiv a lui B. D., întemeiată pe dispozițiile art. 49-59 C. proc. civ.
La termenul din data de 21.03.2008, a fost formulată, oral, cerere de intervenție în interesul pârâților de către aceeași persoană, B. D., care nu a fost motivată în fapt și în drept.
Pârâții au formulat o cerere de atribuire în natură a construcției calificată de către instanță, prin hotărârea judecătoreasca pronunțata in cauza, ca fiind cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 1540/30.01.2009, pronunțata de Judecătoria sector 2, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului E. G. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. G. și respinsa excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii întreținerii și excepția prematurității. De asemenea, a fost admisa, în parte, cererea principală și, în parte, cererea reconvențională, s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului, prin atribuirea acestuia, în natură, reclamantei E. A., pe care a obligat-o la plata către pârâta C. M. a unei sulte în valoare de 276.710,5 lei, a respins capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii îmbunătățirilor și a întreținerii, ca nefondate, a admis cererea de intervenție accesorie, formulată de către B. D. și a compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1392/17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în apelul declarat de către reclamanți, a fost desființată sentința sus-menționată, s-a constatat calitatea procesuală activă a reclamantului-pârât E. G., respectiv calitatea procesuală pasivă a pârâtului-reclamant C. G., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 1 București, decizia rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către pârâta-reclamantă C. M., prin decizia civilă nr. 621/R/22.04.2010 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2011, instanța a respins, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de către B. D.. De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a luat act de precizarea orală făcută de către pârâții-reclamanți, în sensul că nu înțeleg să mai susțină în niciun mod cererea de introducere în cauză a altei persoane, formulată în primul ciclu procesual, precum și de precizarea reclamanților-pârâți, în sensul că îmbunătățirile pretins efectuate la imobil s-au realizat în perioada 2005-2006.
Prin sentința civilă nr._/14.07.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea principală formulată de către reclamanții-pârâți E. A. și E. G.; a admis, în parte, cererea reconvențională, formulată de către pârâții-reclamanți C. M. și C. G.; a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului-construcție, situat în București, ., sector 1, astfel cum acesta a fost identificat prin expertiza realizată de către expertul G. C.; a atribuit imobilul către reclamanții-pârâți, pe care îi obligă, în solidar, la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 25.750 lei, cu titlu de sultă, care urmează a fi achitată în termen de 3 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri; a respins capetele din cererea principală referitoare la obligarea pârâților-reclamanți la plata către reclamanții-pârâți a contravalorii îmbunătățirilor și a contravalorii întreținerii prestate către defuncta B. M., ca neîntemeiate și în baza art. 276 C. proc. civ., a compensat cheltuielile de judecată și îi obligă pe pârâții-reclamanți, în solidar, la plata către reclamanta-pârâtă E. A. a sumei de 1.000 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel C. M. și C. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului sub aspectul sumei stabilite de instanța drept sultă, precum și sub aspectul sumei stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 51 A/25.01.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții pârâți C. M. și C. G. împotriva sentinței civile nr._/14.07.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. A. și Enuța G..
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut netemeinicia tuturor criticilor formulate.
Cu privire la critica vizând perioada efectuării îmbunătățirilor, tribunalul a remarcat că apelanții au pierdut din vedere, probabil din motive obiective, dar care nu țin de complexitatea acestei cauze, propria lor poziție procesuala manifestata in fata primei instanțe. Astfel, a sugerat acest complet redactorului motivelor de apel, ca, anterior promovării unei cai de atac, trebuie sa studieze si sa cunoască foarte bine piesele dosarului si opiniile exprimate in fata instanței de fond.
Tribunalul a constatat că nici la termenul de judecata din data de 24.02.2011, nici ulterior, parații nu au obiectat asupra precizării făcute de reclamanți in sensul ca imbunatatirile au fost realizate in perioada 2005-2006. Mai mult, la termenul din data de 30.06.2011, instanța a luat act de poziția .> cu privire la perioada efectuării acestor imbunatatiri. Așadar, fata de contradicția evidenta in poziția procesuala a parților, tribunalul a presupus ca . acestui proces nu au arătat adevărul. Si in susținerea acestei ipoteze a venit și argumentul reprezentat de neatacarea cu apel si a încheierilor premergătoare sau interlocutorii, după caz pronunțate de prima instanță.
Referitor la soluția de neincludere a acestor imbunatatiri în masa partajabila, tribunalul a statuat că este cea corecta. Au precizat apelanții ca prima instanța nu a coroborat in mod judicios probele administrate. In ceea ce privește proba testimoniala administrata in primul ciclu procesual, căreia instanța de fond i-a acordat eficienta, tribunalul a observat că cei trei martori audiați la cererea paraților au relatat despre implicarea acestora din urma in activitatea de întreținere a defunctei Balulescu M., constând in servicii, așa cum au fost stipulate in contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1118/2.09.1997, nicidecum in suport financiar pentru realizarea îmbunătățirilor imobilului. Contrar opiniei apelanților, a asigura bani pentru cheltuielile casei, care sigur înseamnă, cheltuielile utile, făcute exclusiv pentru conservarea bunului, nu echivalează cu efectuarea de speze pentru a aduce un spor de valoare acelui imobil. Iar cu referire la susținerea acestora in sensul ca nu li s-a adus la cunoștința in mod expres activitățile întreprinse de către intimați pentru a aduce un plus valoare imobilului, tribunalul a reținut că nici nu aveau o obligație in acest sens, soarta juridica a îmbunătățirilor fiind tranșata in cadrul litigiului de partaj, prin urmare fără să existe o vătămare insurmontabila în ceea ce ii privește pe parați.
Despre cererea formulata la finele motivelor de apel, de respectare a dreptului de superficie al apelantei C. M., tribunalul a reținut că și în aceasta chestiune devin incidente dispozițiile art. 294 C.proc.civ, aceasta fiind o cerere noua, inadmisibila in procedura apelului. Si totuși, pentru a lamuri si aceasta împrejurare, tribunalul a apreciat că este cel puțin curioasa o cerința de respectare a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, in condițiile in care nu mai exista obiectul său. Dreptul de superficie este definit prin existenta unui drept de proprietate al superficialului asupra construcției aflate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia primul va avea un drept de folosință. Or, apelanta C. M. nu mai deține un drept de proprietate asupra construcției si nici măcar nu a solicitat atribuirea acesteia, in cel de-al doilea ciclu procesual.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții C. M. și C. G..
În motivarea recursului, s-a arătat că pârâții nu sunt de acord cu împrejurările reținute de către instanța de apel cu privire la administrarea probelor în primul ciclu procesual, deoarece în cel de-al doilea ciclu procesual, s-a pornit de la premisa că probele administrate deja nu vor fi deduse judecății, decât în măsura în care vor avea o valoare în ceea ce privește probatoriul ce urmează a fi administrat.
Se apreciază că intimații nu au solicitat în perioada în care susțin că s-au efectuat îmbunătățiri construcției, să se constate că au adus un spor de valoare respectivei construcții prin aportul lor personal, formulând la sfârșitul anului 2007 cererea de ieșire din indiviziune asupra imobilului din . constatare a îmbunătățirilor efectuate de către ei, arătându-se că, în fapt, criticile făcute de către instanța de apel îi vizează mai degrabă pe intimații de rea credință.
Se mai susține că în ceea ce privește solicitarea efectuării unei expertize, în realitate nu s-au efectuat îmbunătățiri, ci s-a realizat o nouă construcție, fără a exista o autorizație de construcție în acest sens, arătându-se că recurenții și-au adus aportul pentru această construcție, solicitând să se asigure un echilibru între drepturile și obligațiile părților.
Se menționează că recurenții pârâți au constatat că instanța le-a acordat decât o sultă cu o valoare infimă, înlăturându-i de la îmbunătățirile care au fost considerate a fi efectuate numai de către intimați, dar care nu justifică situația reală.
De asemenea, se precizează că dreptul de superficie nu îl reprezintă o cerere nouă, ci acest drept există în contractul de întreținere cu privire la C. M., și nu poate fi înlăturat, trebuind să se țină seama de acest drept instituit în favoarea persoanei mai sus menționate.
Recurenții arată că au susținut necesitatea efectuării unei noi expertize în domeniul construcții pentru a sublinia că nu există îmbunătățiri, ci este vorba despre o nouă construcție edificată fără forme legale, la realizarea căreia, și pârâții au participat în mod direct, construcția realizându-se și cu sprijinul financiar al acestora.
În ședința publică din 23.05.2013, a fost pusă în discuție și excepția nulității recursului, sub aspectul posibilității încadrării criticilor în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Asupra acestei excepții, Curtea de Apel constată că excepția este nefondată și va fi respinsă pentru considerentul care va urma.
Criticile formulate de către recurenții pârâți relative la respingerea de către instanța de apel a solicitării de efectuare a unei noi expertize, pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, critici vizând o încălcare a formelor de procedură referitoare la încuviințarea și administrarea probelor, sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, critica referitoare la dreptul de superficie, poate fi încadrată tot în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă ea vizând de asemenea o eventuală încălcare a formelor de procedură prev. de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privesc celelalte critici privind analizarea ori reinterpretarea probatoriilor administrate, acestea nu pot fi încadrate în nici unul din punctele dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, și ca o consecință, nu pot fi nici supuse analizei.
Cu privire la criticile din recurs supuse discuției, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea de efectuare a unei noi expertize în faza apelului, se constată că, potrivit notei de probatorii, depusă la fila 19 din dosarul instanței de apel, pârâții apelanți au solicitat refacerea expertizei tehnice în specialitatea construcții, care să aibă ca obiective stabilirea valorii reale de circulație a imobilului construcție situat în ., sector 1, cât și stabilirea sporului de valoare adus construcției prin modificările aduse de către intimați în perioada 2006 – 2007.
În ședința publică din data de 25.01.2013, tribunalul a încuviințat apelanților doar proba cu înscrisuri, respingând proba cu expertiză tehnică în construcții.
Conform art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 Cod procedură civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În litigiul de față, pârâții au avut posibilitatea procedurală să solicite la instanța de fond efectuarea unei expertize în domeniul construcții cu obiectivele menționate, pe care de altfel le-au și solicitat, fiindu-le încuviințate în sensul solicitat.
În apel, apelanții pârâți însă nu au argumentat care sunt motivele pentru care se impune refacerea raportului de expertiză, motiv pentru care, considerând că această probă nu este necesară pentru soluționarea cauzei, în mod corect a fost respinsă de către tribunal, critica invocată fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea apelanților invocată pentru prima oară de către aceștia prin intermediul motivelor de apel, privind invocarea dreptului de superficie al pârâtei C. M., în mod corect s-a reținut că aceasta fiind o cerere nouă, nu era admisibil a fi invocată direct în apel.
Conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă în apel nu se pot face cereri noi, astfel că, fiind vorba de o cerere nouă, aceasta nu era admisibil a se invoca.
Chiar dacă un asemenea drept, precum cel invocat există stipulat în contract, cât timp partea nu-l invocă în mod expres, nu înseamnă că se presupune că partea solicită respectarea acestuia.
Față de considerentele expuse, Curtea de Apel, respingând excepția nulității recursului, care poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a respins și recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți C. M. și C. G. împotriva deciziei civile nr. 51A/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți E. A. și E. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D.-M. M. A.-M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
29.05.2013
Jud. apel: L. I. G.
C. L. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 764/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 69/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
