Acţiune în constatare. Decizia nr. 4/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 5502/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 4.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
-------------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți C. I. și S.C. R. G. INVEST S.A., împotriva Sentinței civile nr. 35/11.01.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, Legea nr. 10/2001, acțiune în constatare, obligația de a face, pretenții.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2013 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.11.2013 și la 4.12.2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.35/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. I. și S.C. R. G. Invest S.A., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General; s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, fosta ., sector 2, compus din teren în suprafață de 174 mp și construcția aflată pe acesta în suprafață de 76 mp, în prezent demolată;a obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1800 lei reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2012 sub nr._, reclamanții C. I. și S.C. R. G. Invest S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, soluționarea pe fond a notificării nr. 6832/05.12.2001 privind imobilul situat în București, ., sector 2 format din teren în suprafață de 174 m.p. și construcție în suprafață construită de 76 m.p. din care suprafața utilă de 64, 12 m.p. în sensul restituirii în natură sau al acordării de măsuri reparatorii în echivalent în cuantumul ce urmează a fi stabilit prin expertiză la valoarea de piață a imobilului, obligarea pârâtului să transmită întregul dosar direct către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, și obligarea Statului Român, prin Comisia Centrală de Despăgubire să înregistreze dosarul transmis de M. București, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. 6832/05.12.2001 înregistrată la Primăria Municipiului București au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul în cauză dobândit de reclamantul C. I. de la I. P. și F., ridicând ulterior o construcție compusă din 3 camere, fără a deține autorizație de construcție, în favoarea acestora operând prezumția de proprietate prev. de art. 24 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în lipsa actului de proprietate. Reclamanții au mai arătat că imobilul a fost preluat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 79/83, respectiv teren în suprafață de 174 m.p. și construcție în suprafață de 76 m.p., pentru aceasta din urmă fiind achitate despăgubiri în cuantum de_ lei din care 435 lei pentru teren. Așa cum rezultă din planul de suprapunere, terenul este ocupat, neputând fi restituit în natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005, Decizia nr. XX a ÎCCJ, art. 1 Protocolul 1 CEDO, art. 6 CEDO, art. 274 C.p.c.
Prin cererea depusă la fila 100 reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul părților, renunțând la judecarea în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală de Despăgubire, dar și sub aspectul obiectului, solicitând, în subsidiarul capătului 2 de cerere, obligarea pârâtului să transmită dosarul către Prefectură în vederea centralizării și continuării procedurii administrative.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, însă, la solicitarea instanței, a fost depus dosarul administrativ nr._.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 6832/05.12.2001, reclamantul C. I. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în București, ., trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 79/16.03.1983, anexa 6, poziția 3.
În acest sens, Tribunalul a constatat că reclamantul a depus la dosar un înscris sub semnătură privată prin care a dobândit suprafața de teren de 155 m.p. situat în .. La filele 22-28 din dosar a fost depus Decretul nr. 79/1983 privind exproprierea unor terenuri și construcții, în Anexa 1, la pct. 2 figurând C. I. cu teren în suprafață de 174 m.p. și construcție în suprafață de 76 m.p. la adresa din București, ., sector 2.
În absența unor probe contrare, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prin urmare, deși la dosar nu s-a depus titlul de proprietate în forma autentică, reclamanții beneficiază de prezumția legală menționată și au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, reclamantul în condițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta S.C. R. G. Invest S.A. fiind cesionară a unei cote de 29% din drepturile cuvenite primei reclamantei, potrivit contractului de cesiune depus la filele 42-44.
În ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură a imobilului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică depus la filele 131-136 terenul, în suprafață totală de cca. 174 m.p. nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de blocul H1 din ., spațiu verde aferent blocului, alee acces.
De asemenea, potrivit fișei imobilului, precum și a celei tehnice, pe acest teren s-a aflat o construcție cu anexe, în prezent demolate, construită în 1970, nivel de înălțime parter, suprafață construită la sol a locuinței de 63 m.p., iar suprafața anexelor de 13 m.p. (filele 135-136).
În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent terenul în suprafață de 174 m.p. situat în București, ., sector 2 și construcțiile aflate pe acesta, în suprafață de 76 m.p., în prezent demolate.
Analizând în continuare temeinicia celorlalte capete de cerere privind obligarea dosarului de către pârâtă către CCSD, sau, în subsidiar, către Prefect, Tribunalul a reținut că aceste obligații impuse pârâtului sunt ulterioare prezentei proceduri și pot fi analizate numai în cadrul procedurilor administrative și, eventual, celor judiciare prevăzute de Legea nr. 247/2005, care sunt distincte și subsecvente procedurii de soluționare a notificării de către unitatea deținătoare ori de către instanța civilă.
Tribunalul,în cadrul contestației împotriva refuzului unității deținătoare de a soluționa notificarea, nu poate dispune altceva ori mai mult decât ar fi dispus unitatea deținătoare însăși, dacă ar fi respectat legea. Tribunalul soluționează în fond notificarea formulată, potrivit celor arătate, dar nu poate anticipa și sancționa preventiv eventuale încălcări ale legii, ulterioare emiterii dispoziției de restituire prin echivalent.
În temeiul art. 274 C.p.c., având în vedere că culpa procesuală aparține pârâtului M. București,care nu a procedat la soluționarea notificării,Tribunalul urmează să îl oblige pe acest pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.35 din 11.01.2013 a Tribunalului București au formulat recurs reclamanții C. I. și . SA.
În motivarea recursului întemeiat pe art.304 pct.8 și 9 și art.304(1) Cod procedură civilă s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că s-a interpretat greșit contractul de cesiune atunci când s-a reținut că reclamanta . SA ar fi solicitat să se constate că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în acest fel creând confuzie între calitatea de persoană îndreptățită și calitatea procesual pasivă, ca urmare a încheierii contractului de cesiune nr.184/20.01.2012.
Se mai arată că . SA nu a pretins nici un moment că ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație.
De asemenea s-a susținut că în sensul art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, calitatea de persoană îndreptățită o are numai persoana care a făcut notificare.
Printr-un al doilea motiv, privitor la capătul de cerere de obligare a Municipiului București de a trimite dosarul aferent notificării direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în subsidiar să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, s-a arătat că este adevărat că prin art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii s-a stabilit circuitul dosarelor aferente, în speță însă controlul de legalitate cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii s-a realizat de instanța de judecată care are plenitudine de competența în realizarea controlului de legalitate asupra tuturor măsurilor dispuse atât de Primarul General al Municipiului București cât și de Prefectul M. București.
Se mai arată că dispozițiile art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 sunt aplicabile doar notificărilor soluționate pe cale administrativă de primarii localităților, iar în speță notificarea nu a fost soluționată de primari.
La termenul din 05.06.2013 s-a pus în discuție nulitatea contractului de cesiune autentificat sub nr.184 din 20.01.2012 la BNP – F. M. și asociații în raport de art.205 – 206, art.11 și art.1654 din Codul civil actual.
Pe excepția nulității contractului de cesiune se constată că între C. I. și . SA s-a încheiat, inițial, în baza art.2009 – 2038 din cod civil actual contractul de mandat autentificat sub nr.185/20.01.2012 la BNP F. M. și Asociații, contract prin care mandantul C. I. a împuternicit pe . SA să se prezinte și să reprezinte pe mandant, cu putere depline, în fața autorităților competente pentru obținerea de măsuri reparatorii prin restituire și/sau prin echivalent, pentru imobilul din București, . A, sector 2 pentru care s-a formulat în baza Legii nr.10/2001 notificarea nr.6832/05.12.2001 ce face obiectul dosarului nr._ al Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 a Municipiului București.
În contract s-au mai stipulat dreptul mandatorului de a face toate demersurile necesare vânzării imobilului restituit în natură, stabilirea prețului de vânzare precum și dreptul de a vinde 29% din acțiunile ce vor fi acordate în ipoteza în care nu se va restitui imobilul în natură, și de a încasa prețul ce va fi virat în contul bancar a mandatarului, . SA.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr.184/20.01.2012 la BNP F. M., la art.1 s-a reglementat că cedentul C. I. transmite către cesionar cota parte de 29% din drepturi la măsuri reparatorii, respectiv la măsuri reparatorii prin echivalent, după caz, la restituirea în natură a imobilului situat în București, . A, sector 2.
În art.5 s-a menționat că valoarea serviciilor prestate de cesionar în beneficiul cedentului,conform contractului de prestări servicii nr.661/18.11.2010,modificat și completat prin actul adițional nr.1238/20.01.2012 este echivalentă cu valoarea cotei de 29% din dreptul de proprietate al imobilului retrocedat sau cuantumul valoric al măsurilor reparatorii/despăgubiri acordate.
În ce privește încălcarea art.206 din Codul civil actual la dosar s-a depus actul de constituire al . SA. Se constată că dobândirea de drepturi la măsuri reparatorii în natură sau echivalent pot aparține deopotrivă persoanelor fizice și juridice iar din secțiunea ”L”, „Tranzacții imobiliare” din actul de constituire, rezultă că . SA are ca obiect de activitate și cumpărarea de bunuri imobiliare, situație în care nu se poate reține incidente în cauză a dispozițiilor art.205 – 206 din Codul civil actual.
În ce privește încălcarea art.11 sub aspectul ordinii publice coroborat cu art.1654 Cod civil actual se constată că potrivit art.1654 alin.1 lit.a sunt incapabil de a cumpăra direct sau prin persoane interpuse, chiar și prin licitație publică, mandatorii, pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă, iar potrivit art.1654 alin.2 sancțiunea este nulitatea relativă.
În speță . SA are și calitatea de mandatori însărcinat să vândă fie terenul restituit în natură, fie acțiunile acordate cu titlu de despăgubiri, iar prin contractul de cesiune a dobândit o cotă de 29% din terenul care va fi restituit sau din valoarea despăgubirilor.
Fiind însă sancționat doar cu nulitate relativă care trebuie invocată numai de persoana al cărei interes a fost vătămat, în acest caz nu sunt aplicabile art.1654 alin.1 lit.a.
În ce privește încălcarea art.11 sub aspectul bunelor moravuri, din examinarea contractului de cesiune – nu exista o probă la dosar din care să rezulte caracterul imoral al cauzei și deci și sub acest aspect nu devin incidente art.11 din Codul civil actual.
Pentru toate acestea excepția nulității contractului de cesiune va fi respinsă ca nefondată.
În ce privește motivele recursului.
Primul motiv de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat pentru că instanța nu a dat o altă calificare contractului de cesiune. Chiar . SA în adresa nr.1101/23.01.2012 (fila 41 dosar fond) arată că în baza contractului de cesiune nr.184/20.01.2012 s-a subrogat în drepturile cedentului, asupra unei cote de 29% din imobil.
Din modul de dezvoltare a motivării se critică de fapt o greșită reținere a calității recurentei . SA, aspect care nu se încadrează însă în art.304 pct.8 Cod procedură civilă, iar din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.304(1) Cod procedură civilă critica este nefondată, pentru că a avut loc o subrogație personală în cotă de 29% din drepturile la măsuri reparatorii.
În consecință în temeiul contractului de cesiune și . SA a devenit persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în calitate de cesionar de drepturi.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, astfel cum a fost dezvoltat și acesta este nefondat deoarece art.16 alin.21 stabilește dreptul prefectului de a emite avizul de legalitate indiferent dacă notificarea a fost soluționată de M. București sau de instanța de judecată.
Pentru aceste argumente nefiind îndeplinite art.304 pct.8 și 9 și art.304 (1) Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității absolute a contractului de cesiune autentificat sub nr.184/20.01.2012 ca nefondat.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți C. I. și S.C. R. G. Invest S.A. împotriva Sentinței civile nr. 35/11.01.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă,în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
5.12.2013
| ← Partide politice. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Validare poprire. Decizia nr. 2040/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
