Partaj judiciar. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 14719/301/2007
Dosar nr._
(2502/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Ședința publică din 19.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți-reclamanți D. E., S. C., A. C., D. L., D. M. și M. R., împotriva deciziei civile nr.697 A din 22.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă N. C..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurenții-pârâți-reclamanți D. E., S. C. și D. L., asistați de avocatul P. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București (fila 12), același avocat reprezentând în proces și interesele recurenților-pârâți-reclamanți A. C., D. M. și M. R., precum și intimata-reclamantă-pârâtă N. C., asistată de avocatul D. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurenții au depus la dosar, prin registratura instanței, potrivit dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință de la termenul anterior, următoarele înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul: certificat de căsătorie S. A. și A. N., sentința civilă nr.7359/2.04.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._ - cu mențiunea definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr.6285/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ – cu mențiunea definitivă și irevocabilă și contract de vânzare-cumpărare nr.2924/3.12.2001 încheiat la B.N.P. Legitimus, cu schița anexă.
Avocatul recurenților solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar avocatul intimatei solicită, pe lângă înscrisurile depuse la dosar, proba cu un înscris nou, pe care-l depune astăzi în dublu exemplar, dintre care unul se comunică părții adverse. Este vorba despre procesul verbal de radiere a autoutilitarei Dacia, expertizată, și care nu a fost inclusă în masa partajabilă.
Avocatul recurenților arată că nu se opune la admiterea cererii părți adverse de administrare a probei cu înscrisul depus astăzi.
După deliberare, Curtea încuviințează, în temeiul art.305 C. proc. civ., pentru ambele părți probele cu înscrisurile aflate la dosar și actul depus la termenul de astăzi, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, inclusiv în ceea ce privește modul în care urmează a se calcula sultele în raport de transmiterea drepturilor litigioase pe parcursul procesului și de reducțiunea testamentului.
Avocatul recurenților-pârâți-reclamanți D. E., S. C., A. C., D. L., D. M. și M. R. solicită admiterea recursului acestora, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ.
Motivele de recurs vizează neintroducerea în masa partajabilă a autoturismului Dacia 1304, pentru care s-a dovedit cu înscrisul depus astăzi că a fost scos din circulație în anul 2010.
Susține că tribunalul s-a pronunțat cu privire la dezbaterea succesiunii în întregime, fără să țină seama că vânzarea drepturilor litigioase se referă la cota ce-i revenea lui S. A. din moștenire de pe urma fostei sale soții, predecedate; instanța nu a avut în vedere nici reducțiunea testamentului până la limita cotității de ¼ din moștenirea de pe urma lui S. A..
Susține, de asemenea, că întreaga masă partajabilă trebuie împărțită în cote de 1/32 pentru a se putea dispune ieșirea din indiviziune; că instanța fondului nu a greșit atunci când a stabilit cota rezervatară a fiilor de 3/8 la ieșirea din indiviziune, nu la cotele din masa succesorală.
Consideră că modalitatea de împărțire a bunurilor stabilită la instanța de fond este corectă, cu diminuarea raportării în sultă pentru intimata N. C..
Cât privește hotărârea prin care s-a dispus reducțiunea testamentului, aceasta produce efecte asupra atribuirii bunurilor, având în vedere echivalentul bănesc al loturilor. Astfel, masa succesorală compusă din cele două imobile trebuie să le revină pârâților-reclamanți, în opinia acestora, iar intimatei să i se plătească sultă.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost motivat în scris pe larg și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii fiscale și chitanței pe care le depune la dosar.
Avocatul intimatei-reclamante-pârâte N. C. solicită respingerea recursului, cu precizarea că părțile s-au judecat și pentru constatarea nulității contractului de cedare a drepturilor litigioase, fiind pronunțată hotărâre irevocabilă.
Susține că intimata a cumpărat drepturile succesorale de pe urma defunctei soții a lui S. A., revenindu-i și jumătate din cota acestuia.
Cât privește reducțiunea testamentului, solicită a se observa că intimata nu s-a folosit de acest document, care poate avea valoare pentru stabilirea masei bunurilor de împărțit de pe urma lui S. A..
Solicită, totodată, să se rețină că pârâții s-au mulțumit ca la instanța de fond să formuleze doar întâmpinare și de-abia în calea de atac au solicitat includerea unor bunuri în masa partajabilă sau înlocuirea bunului cu valoarea obținută prin vânzare. Or, în opinia sa, această cerere trebuia formulată în fața primei instanțe și timbrată corespunzător.
Cât privește autoutilitara – expertizată în apel – aceasta nu mai este utilizabilă.
Solicită, în concluzie, respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezilor aflate la dosar.
În replică, avocatul recurenților arată că în apel aceștia au făcut o evaluare provizorie și au timbrat la valoare.
Solicită ca, în cazul în care instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.312 C. proc. civ., să rețină aspectele procedurale legate de faptul că Tribunalul București a judecat și cu privire la cota de ½ din succesiunea, ce revenea lui S. A..
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.11.2007, sub nr._/3001/2007, reclamantul S. A. a chemat în judecată pe pârâții D. E., S. C., A. C., D. L., Măslina R. și D. M., solicitând partajarea averii succesorale privind bunurile ramase în urma decesului defunctei S. N., urmând ca instanța să stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectiva a bunurilor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, defuncta S. N. a decedat la data de 17.10.2002, cu ultimul domiciliu în București. ..15, sector 3, iar moștenitori cu vocație la succesiune a rămas el, în calitate de soț supraviețuitor, și pârâții D. E., în calitate de fiica, S. C., în calitate de fiu, A. C., în calitate de fiica, precum și D. L., Măslina R. și D. M., copii fiicei predecedate, la data de 17.10.2000, conform certificatului de deces nr._ - D. M.. La decesul defunctei S. N. au rămas următoarele bunuri: locuința situata în București, ..15, ., sector 3, dobândită prin contract de vânzare-cumpărare nr._/1992; clădirea situată în București, sector 6, .; 1 autoturism camion Dacia 1304 cu nr. de identificare UU 1 D 26119V267479, înmatriculat la 14.09.2000; 1 autoturism Renault având nr. de identificare VF1L53H05TR505507, înmatriculat la 12.03.1999.
La data de 11.02.2008, pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat obligarea reclamantului la completarea masei succesorale cu toate bunurile mobile și imobile pe care acesta, împreuna cu soția decedata (mama și bunica lor), le-au dobândit în timpul căsătoriei.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că după decesul mamei și bunicii lor nu au fost chemați la notar în vederea dezbaterii succesiunii, iar din masa succesorala fac parte și mobilierul din locuința aflata în ..15 și din casa din București, ., sector 6, urmând ca reclamantul să fie obligat să aducă la masa succesorală și aceste bunuri. De asemenea, în masa succesorala se includ și bunuri imobile pe care reclamantul nu Ie-a declarat, cum ar fi: un teren în București, un alt teren în afara orașului, precum și o societate comercială.
În consecința, pârâții au arătat că nu sunt de acord cu partajarea averii succesorale astfel cum a fost cerută de către reclamant, masa succesorala nefiind completă.
Prin cererea depusă la data de 03.03.2008, reclamantul S. A. a arătat că bunurile mobile de care fac vorbire pârâții vor fi constatate și valoarea lor stabilită printr-o expertiza, care urmează a se face și, de aceea, nu au fost introduse în cererea principala, iar terenul situat în București este expropriat cf. Decretului nr.427/1983. Reclamantul a arătat, de asemenea, că societatea comerciala în discuție este dizolvată.
Pârâții au depus cerere, prin care au solicitat partajarea bunurilor succesorale în doua variante, în sensul atribuirii către pârâți a imobilului situat în București, ..15, ., ., sector 3, urmând ca reclamantului să i se atribuie imobilul din ., sector 6, precum și celelalte bunuri mobile și imobile, ori obligarea reclamantului ca într-un termen de 36 luni să vândă ambele proprietăți la prețul pieței, iar suma încasată să fie împărțită ½ pentru reclamant și ½ pentru pârâți, urmând ca toate celelalte bunuri mobile și imobile recunoscute să fie atribuite reclamantului și în acest al doilea caz.
Prin sentința civilă nr.4458/13.04.2009, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea de chemare în judecată, a admis în parte cererea reconvențională, a constatat deschisă succesiunea defunctei S. N., a constatat calitatea de moștenitori legali a reclamantului și a pârâților, în cote de 5/8 reclamantul și 3/8 pârâții, a constatat că masa partajabila se compune din bunuri imobile și mobile identificate conform rapoartelor de expertiza efectuate în cauza, a constatat valoarea masei partajabile de 823.585 lei, a atribuit reclamantului imobilul din București, ..15, sector 3 precum și bunurile mobile, a atribuit pârâților în indiviziune imobilul teren și construcție din ., sector 6 și a obligat reclamantul să plătească sulta de 64.912 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitiva a sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile în prezenta cauza au calitate de moștenitori legali de pe urma defunctei S. N., reclamantul fiind soț supraviețuitor, iar pârâții fiind copii D. E., S. C. și A. C., respectiv nepoții defunctei, copii ai fiicei predecedate D. M.. Aceștia din urma vin la moștenirea defunctei prin reprezentare, conform art.664-668 Cod civil.
Moștenirea este deschisă la data de 17.10.2002, defuncta S. N. având ultimul domiciliu în București, sector 3, iar din masa succesorala fac parte bunurile imobile stabilite conform raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat în cauza, adică apartamentul nr.39, situat în București, ..15, sector 3, ., . edificata pe terenul intravilan din ., sector 6, București, valoarea totala de circulație a acestor imobile fiind de 216.200 euro, echivalent 814.858 lei, la cursul de schimb din 11.10.2008 de 3,7600 lei. Din masa partajabila fac parte și bunurile mobile identificate conform raportului de expertiza tehnica judiciara, a căror valoare de circulație este 1320 lei, precum și autoturismul Renault 19 cu nr. de înmatriculare_, având valoare de circulație de 7.407 lei.
Instanța a constatat că, în calitate de soț supraviețuitor, reclamantul are o cotă de 5/8 din întreaga masa partajabila, iar pârâții 3/8.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâții, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 29.07.2009.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 09.09.2009, apelantul-reclamant a solicitat introducerea în cauză, în calitate de apelantă-reclamantă, a numitei N. (fostă P.) C., căreia acesta i-a vândut toate drepturile succesorale litigioase prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.647/16.07.2009.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă N. C. a arătat că în mod greșit instanța fondului a stabilit valoarea masei succesorale - bunuri imobile, autoturism și bunuri mobile - luând în considerare bunuri care nu mai erau conforme cu realitatea la momentul când s-a dispus împărțeala. A mai arătat că s-a dispus și împărțeala tot pe această bază nereală.
În continuare, a precizat că instanța nu a observat că expertul imobiliar a înțeles să se raporteze la valorile de circulație din anunțurile publicitare doar când a fost vorba de apartament, situație ce a condus la stabilirea unei valori mai mult decât exagerată și că instanța trebuia să mai observe că expertul în mod nepermis a stabilit valoarea unei construcții la curte – parter la doar 13.538 euro (de trei ori mai puțin decât cea mai ieftină garsonieră).
Prin motivele de apel, apelanții-pârâți au arătat că instanța de fond fără niciun temei și nicio motivare în drept și în fapt a exclus de la masa succesorală toate obiectele de aur cuprinse în tabelul bunuri mobile depus la fond odată cu întâmpinarea, dar și terenul arabil din ., precum și autoturismul Dacia Brek, Dacia papuc, un tractor și o combină de recoltate păioase.
Au precizat că sentința apelată nu împarte masa succesorală supusă partajului conform legii, fiindu-i atribuit mai mult reclamantului, deși masa succesorală trebuia împărțită în cote de ½ pentru reclamant și ½ pentru moștenitorii direcți, moștenitorii indirecți având acces numai la cota ce ar fi fost stabilită pentru mama decedată a acestora.
La termenul de judecată din data de 23.10.2009, apelanta-reclamantă N. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la apelul formulat de apelanții-pârâți, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat. Aceleași concluzii le-au formulat, prin întâmpinare, și apelanții-pârâți.
În apel a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru apelanta-reclamantă proba cu expertiza tehnică imobiliară, având ca obiectiv evaluarea terenului și a construcției ce fac obiectul masei partajabile, iar, pentru apelanții-pârâți, proba cu expertiza tehnică auto, având ca obiect evaluarea autoturismului aflat în posesia apelantei-reclamante.
Prin decizia civilă nr.697/22.06.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a constatat că de pe urma defunctei S. N., decedată la 17 octombrie 2002, cu ultimul domiciliu în București, ..15, ., ., sector 3, au rămas ca moștenitori reclamantul-pârât S. A., în calitate de soț, cu o cotă de 1/4 din moștenire, iar, ca urmare a cesiunii de drepturi succesorale, N. C., și pârâții-reclamanți S. M., S. C., S. C., în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/4 din 3/4 și pârâții-reclamanți D. M., D. L. și M. R., în calitate de nepoți de fiică predecedată ai defunctei D. (fostă S.) E., având împreună cota de 1/4 din ¾, a constatat că masa succesorală se compune din cota de 1/2 din imobilul din București, ..15, ., ., sector 3, în valoare de 288.726 lei, imobilul din București, ., sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate prin expertiză la fond, în valoare de 1320 lei și autovehicul Renault, în valoare de 7407 lei, în total 374.747,5 lei, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile potrivit cotelor de 5/8 pentru reclamanta-pârâtă și 3/8 pentru toți pârâții-reclamanți, împreună, și a atribuit în lotul reclamantei-pârâte N. C. și în deplină proprietate și posesie imobilul situat ., sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate prin expertiză la fond, în valoare de 1320 lei și autovehicul Renault, în valoare de 7407 lei, total valoare lot 460.469 lei, iar, în lotul pârâților-reclamanți și în deplină proprietate și posesie imobilul din ..15, ., ., sector 3, în valoare de 288.726 lei. Pe cale de consecință, tribunalul a obligat pârâții-reclamanți să achite reclamantei-pârâte suma de 7.666 lei, reprezentând sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei decizii, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate, a obligat reclamanta-pârâtă N. C. la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 1.342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru) și a luat act că reclamanta-pârâtă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, referitor la apelul declarat de apelanta-reclamantă N. C., că, la data de 30.04.2009, reclamantul S. A. a declarat apel nemotivat împotriva sentinței civile nr.4458/13.04.2009, iar, la data de 09.09.2009, a informat tribunalul că a vândut toate drepturile sale succesorale litigioase către doamna N. C. - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.647/16.07.2009. Așa fiind, tribunalul a constatat că au fost transmise pe cale convențională calitatea procesuală a reclamantului S. A. și toate drepturile succesorale care vor fi stabilite în favoarea acestuia în prezentul dosar, ceea ce însemnă că apelanta N. C. nu poate dobândi mai multe drepturi decât ar fi putut dobândi autorul său, reclamantul S. A..
De asemenea, a reținut că apelanta-reclamantă N. C. a susținut, în esență, că sentința civilă este netemeinică și nelegală din perspectiva valorilor propuse de către experți. Cum în apel expertiza imobiliară construcții a fost refăcută, tribunalul nu a mai analizat aceste critici, raportându-se la probatoriul administrat în calea de atac a apelului, din conținutul expertizei rezultând valori mai mici, ceea ce conduce la aprecierea acestui apel ca fiind fondat, urmând a fi admis în consecință.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-pârâți, tribunalul a constatat că în masa partajabilă nu pot fi reținute decât bunurile cu privire la care se face dovada că s-au aflat, în tot sau în parte, în patrimoniul defunctei. Totodată, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.6285/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost constatată intervenită vânzarea-cumpărarea privind terenul extravilan în suprafață de 7,5 ha situat în ., în tarlaua 130, . că acest teren nu se mai găsea în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, astfel că el nu putea fi inclus în masa partajabilă.
În ceea ce privește autoutilitara Dacia, tribunalul a apreciat că din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic G. B. rezultă că aceasta nu mai are valoare economică decât dacă este înscrisă în programul „rabla” și prima este încasată, ce poate fi utilizată pentru achiziționarea unui nou autovehicul. Cum niciuna dintre părțile litigante nu și-a exprimat dorința de a lua în lotul său autovehiculul și să îl valorifice în modalitatea arătată, el nu putea fi reținut în masa partajabilă, fiind, altfel, lipsit de orice valoare economică.
Referitor la restul bunurilor mobile enumerate în motivele de apel, cum nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel nu s-au administrat probe din care să rezulte că s-au aflat în patrimoniul defunctei, iar existența lor nici nu a fost recunoscută de către partea adversă, mai mult, chiar, ele au fost contestate, în mod judicios instanța nu le-a reținut și nu le-a inclus la partajare în masa succesorală, iar tribunalul nu a putut reține, la rândul său, aceste bunuri ca fiind în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii.
Tribunalul a înlăturat ca nefondate susținerile apelantei-reclamante din întâmpinare, potrivit cu care pârâții aveau obligația de a solicita completarea masei partajabile printr-o reconvențională, pentru care urma a achita și taxele de timbru judiciar corespunzătoare valorii bunurilor, întrucât aceștia au formulat o astfel de cerere potrivit calificării făcute de instanță prin încheierea de ședință din 11.02.2008.
Tribunalul a mai constatat că instanța de fond nu a analizat și nu a stabilit cotele care revin pârâților, în raport cu care urma a se stabili și lotul care se cuvine fiecăruia.
Din actele aflate la dosarul de fond, tribunalul a reținut că din căsătoria încheiată de defuncta S. N. cu reclamantul S. A. au rezultat patru copii: S. M. (certificat de naștere), S. C. (certificat de naștere), căsătorită A. (certificat de căsătorie), S. E. (certificat de naștere), căsătorită D. (certificat de căsătorie) și S. C. (certificat de naștere). Așa fiind, în ceea ce îi privește pe pârâți, împărțeala urmează a fi efectuată pe tulpini, respectiv cota de 3/8 urmează a reveni câte 1/4 din 3/8 fiecăruia dintre copii, iar, în ceea ce o privește pe S. M., cota cuvenită acesteia, prin reprezentare, conform art.664 și art.668 C.civ., copiilor acesteia D. M. (certificat de naștere), D. L. (certificat de naștere) și M. R. (certificat de naștere).
În ceea ce îl privește pe reclamantul inițial S. A., acesta, în calitate de soț supraviețuitor, potrivit Legii nr.319/1944, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului (clasa I de moștenitori legali), are dreptul la ¼ din moștenire. La această cotă se adaugă cota sa de 1/2, bunurile fiind bunuri comune, potrivit art.30 C.fam.
Prin urmare, sunt nefondate susținerile apelanților-pârâți potrivit cărora moștenirea trebuia împărțită în cote egale de câte ½ între reclamant și pârâți.
Referitor la modalitatea de partajare și atribuire a bunurilor, tribunalul a reținut că singura propunere de partajare aparține pârâților. În această propunere, denumită impropriu „tranzacție”, pârâții-reclamanți au solicitat să li se atribuie în indiviziune apartamentul situat în București, ..15, iar reclamantei casa situată în București, . celelalte bunuri recunoscute.
Ca urmare a refacerii raportului de expertiză tehnică imobiliară construcții, masa succesorală are valoarea de ½ din: 288.726 lei (imobilul din ..15) + 452.042 lei (imobilul din .) + 1320 lei (bunurile mobile expertiză fond) + 7407 lei (autovehicul Renault, expertiză fond). Masa succesorală are valoarea de 374.747,5 lei (adică ½ din 749.495 lei), din care reclamantului îi revine 93.686,8 lei (adică ¼ din 374.747,5 lei), iar, pârâților, împreună, 281.060,5 lei (adică ¾ din 374.747,5 lei). S-a folosit la calcule o singură cifră la zecimale.
Din această masă partajabilă, potrivit cotelor succesorale, reclamantului îi revenea un lot în valoare de 468.374,5 lei (93.686,8 lei cota succesorală + 374.747,5 lei, cota sa de ½ ca bun comun), iar, pârâților, împreună, un lot valoric de 281.060,5 lei.
Având în vedere voința părților privind modalitatea de partajare în natură, reținută mai sus (exprimată doar de pârâți), valoarea bunurilor, cotele cuvenite părților, astfel cum au fost stabilite ele în apel, tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond i-a atribuit reclamantului S. A. imobilul situat în București, ..15, sector 3, precum și bunurile comune aflate în acesta, făcând aplicarea dispozițiilor art.6739 Cod procedură civilă, întrucât are o cotă majoritară, deoarece atribuirea imobilului cu valoarea mai mare și nesolicitată de pârâți constituie o sarcină prea mare impusă asupra acestora, sulta datorată fiind în acest fel mult mai mare (principiul echității).
Potrivit dispozițiilor art.728 Cod civil, tribunalul a dispus sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile potrivit cotelor de 5/8 pentru reclamanta-pârâtă N. C. și 3/8 pentru toți pârâții-reclamanți, împreună, și a atribuit în lotul reclamantei-pârâte N. C. și în deplină proprietate și posesie imobilul situat ., sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate prin expertiză la fond, în valoare de 1320 lei și autovehicul Renault, în valoare de 7407 lei, total valoare lot 460.469 lei, iar, în lotul pârâților-reclamanți și în deplină proprietate și posesie imobilul din ..15, ., ., sector 3, în valoare de 288.726 lei.
Valorificând principiul partajării în natură pe cât posibil, instituit de art.736 alin.1 cod civil coroborat cu art.6739 Cod procedură civilă, tribunalul a atribuit în lotul pârâților celălalt imobil (imobilul din ..15), astfel nu există niciun motiv pentru vânzarea bunurilor potrivit art.67310 alin.1 Cod procedură civilă.
Constatând că lotul acestora din urmă depășește valoarea ce li se cuvine potrivit cotei succesorale, tribunalul a obligat pârâții-reclamanți să achite reclamantei-pârâte suma de 7.666 lei, reprezentând sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 coroborate cu art.276 Cod procedură civilă și potrivit principiului disponibilității părților, tribunalul a obligat reclamanta-pârâtă N. C. la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 1.342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru) și a lua act că reclamanta-pârâtă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții D. E., S. C., A. C., D. L., D. M. și M. R., solicitând admiterea recursului în condițiile art.304 pct.7 – 9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că argumentele aduse de instanța de apel și care au condus la motivarea deciziei recurate nu se pot reține decât în parte, restul intrând sub incidența prevederilor art.304 pct.7 C.proc.civ., din următoarele considerente:
Instanța de fond nu a introdus în masa succesorală terenul, iar instanța de apel a constatat că prin sentința civilă nr.6285/9.11.2007, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost constatată intervenită vânzarea-cumpărarea privind terenul extravilan în suprafață de 7,5 ha, situat în ., și, în acest mod, se poate reține că imobilul nu se mai găsea în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii.
Or, datorită caracterului devolutiv al apelului, tribunalul ar fi trebuit să observe atât data introducerii cererii de dezbatere succesorală, 26.11.2007, cât și data de 26.01.2007, dată la care Judecătoria G. a fost învestită cu soluționarea cererii privind constatarea vânzării efectuată de către S. A.. Într-o atare situație, este justificată cererea moștenitorilor rezervatari de a se aporta la masa succesorală bunul sau măcar echivalentul în lei al acestui teren înstrăinat în exclusivitate de către reclamant după data decesului soției sale și în lipsa efectuării succesiunii după aceasta, terenul făcând parte din patrimoniul comun al soților.
Totodată, au arătat recurenții că în mod eronat tribunalul a reținut că din raportul de expertiză care privește autoutilitara Dacia rezultă că bunul mobil nu mai are valoare economică, decât dacă este înscris în programul „Rabla” și încasată prima, ce poate fi utilizată pentru achiziționarea unui nou autovehicul. D. consecință, tribunalul introduce un nou termen de evaluare, respectiv valoarea economică și omite concluziile raportului de expertiză, care prezintă valoarea calculată a autovehiculului la momentul actual (de 2.326 lei), precum și valoarea actuală de circulație (de 3300 lei), în condițiile în care obiectivul a fost acela de a se stabili valoarea autoturismului.
Au mai susținut recurenții că, în speță, tribunalul trebuia să se raporteze doar la cererea cu care a fost învestită instanța de fond, dezbaterea succesorală de pe urma defunctei S. N. și nu să regrupeze întreaga avere a soților S., în urma decesului lui S. A., într-un proces intervenit între moștenitorii rezervatari și cumpărătoarea de drepturi litigioase. În acest context, hotărârea dată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Pe de altă parte, tribunalul, erijându-se în instanță de fond pentru dezbaterea succesorală și de pe urma reclamantului S. A., a afectat cotele moștenitorilor rezervatari printr-o raportare greșită la întreg, fără a ține seama de testament și de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reducțiunea acestui act juridic. Astfel, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, situație prevăzută de art.304 alin.8 C.proc.civ. Prin sentința civilă nr.7359/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, se dispune reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile de ¼ din moștenirea defunctului S. A. și se constată că rezerva succesorală a descendenților este de ¾ din masa succesorală a acestui defunct.
Față de aceste aspecte, recurenții au solicitat instanței de recurs să observe cererea cu care a fost învestit tribunalul – apel declarat împotriva sentinței prin care s-a dezbătut succesiunea defunctei S. N., mama recurenților pârâți, că masa succesorală este compusă din cota de ½ din bunurile comune dobândite de soții S., astfel cum a fost descrisă, că dezbaterea succesorală de pe urma acestei defuncte privește doar cota acesteia de ½, că, în concurs cu clasa I a descendenților, indiferent de numărul acestora, soțului supraviețuitor îi revine o cotă de ¼ din moștenire, că această cotă se aplică averii lăsate de către defuncta S. N., care deținea din întregul averii dobândite cu S. A. doar cota de ½, că intimata a cumpărat doar drepturile litigioase de pe urma dezbaterii succesorale a defunctei S. N., neavând calitatea să culeagă, în baza contractului încheiat cu S. A., și restul averii deținute în nume propriu de acesta, în calitate de soț supraviețuitor, respectiv cota de 5/8 din întregul averii, că, față de testamentul lăsat de reclamant în favoarea cesionarei N. C., s-a dispus reducțiunea acestuia în limita cotității disponibile de ¼.
Dacă cota de 5/8 de la momentul pronunțării sentinței fondului privea compunerea masei ce revine soțului supraviețuitor prin adunarea cotei de ¼ din ½ venită dinspre soția predecedată, respectiv 1/8, cu cota de 4/8 proprie soțului supraviețuitor, restul cotei de 3/8 din întreg revenind copiilor, raportarea făcută în apel de tribunal și asupra celeilalte jumătăți de avere de pe urma lui S. A., integral în favoarea cumpărătoarei de drepturi litigioase, ce viza doar succesiunea lui S. N., semnifică că decizia dată de instanța de apel a fost pronunțată fără temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, situație reglementată de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Deși tribunalul reține corect cotele moștenitorilor, atunci când efectuează calculul nu are în vedere aspectele juridice semnalate. Or, contractul de drepturi litigioase vizează doar cota de ¼ din ½ din masa succesorală de pe urma defunctei S. N., fracție ce a fost tranzacționată de soțul supraviețuitor, S. A., restul de 4/8, adică cealaltă jumătate, aparținând lui S. A. (cota sa de 1/2, bunurile fiind bunuri comune, conform art.30 Codul familiei). La aceste cote se aplica reducțiunea testamentului, fără ca prin această operațiune să se ajungă la soluția pronunțată de instanța de apel, în sensul că masa succesorală are valoarea de 374.747,5 lei (adică ½ din 749.495 lei), din care reclamantului îi revine 93.686,81 lei (adică ¼ din 374.747,5 lei), iar pârâților, împreună, 281.060,5 lei (adică ¾ din 374.747,5 lei).
În consecință, și sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile a fost realizată în mod greșit în întregul său, potrivit cotelor de 5/8 pentru N. C. și 3/8 pentru pârâți.
Prin întâmpinare, intimata N. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esență, intimata a arătat că defunctul S. A. a solicitat, prin cererea inițială, dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei S. N., în vederea ieșirii din indiviziune cu moștenitorii acesteia. În atare situație, instanța de judecată urma să procedeze la stabilirea masei succesorale a acestei defuncte, pentru ca, ulterior, să identifice masa partajabilă în vederea ieșirii din indiviziune.
La momentul la care defunctul S. A. a vândut drepturile litigioase către N. C. procesul era deja demarat, astfel că au fost înstrăinate drepturile litigioase ce făceau obiectul dosarului aflat pe rol și care avea ca scop ieșirea din indiviziune față de moștenitorii defunctei S. N.. În atare situație, față de obiectul dedus judecății, sistarea stării de indiviziune, se deduce că defunctul S. A. a vândut către N. C. inclusiv cota sa de ½ din avere (la care se adaugă cota de ¼, în calitate de moștenitor al defunctei sale soții).
Prin urmare, este corectă și legală modalitatea în care a procedat tribunalul, iar recurenții se află într-o reală eroare atunci când fac trimitere la ieșirea din indiviziune denumind-o partaj succesoral subsecvent pentru defunctul S. A..
Referitor la excluderea din masa partajabilă a terenului extravilan și a autoutilitarei marca Dacia, intimata a precizat că aceste bunuri au fost solicitate de recurenți în faza apelului, cu aplicarea prevederilor art.294 C.proc.civ. Se menționează în conținutul deciziei apelate că pârâții aveau obligația să solicite completarea masei succesorale prin cerere reconvențională, în vederea stabilirii valorii acestor bunuri și timbrării corespunzătoare a solicitării formulate.
Mai mult decât atât, excluderea autoturismului nu poate fi făcută, cât timp se reține că acesta nu mai are o valoare economică proprie și că poate fi valorificat doar prin utilizarea lui în programul „Rabla” (ca avans în vederea achiziționării unui automobil nou).
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: adresa nr._/24.01.2013 emisă de Primăria Sectorului 1 București – Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă, din care rezultă data înregistrării căsătoriei numiților S. A. și A. N. – 28.01.1959, certificatul de căsătorie al acestora, sentința civilă nr.7359/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă și irevocabilă, conform căreia a fost admisă cererea formulată de reclamanții D. E., A. C., S. C., D. L., D. M. și M. R., s-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.648/16.07.2009 de B.N.P. A. N. până la limita cotității disponibile de ¼ din moștenirea defunctului S. A. și s-a constatat că rezerva succesorală a reclamanților, în calitate de descendenți, este de ¾ din masa succesorală a acestui defunct, în raport de cota lui N. C., sentința civilă nr.6285/9.11.2007 pronunțată de Judecătoria G., definitivă și irevocabilă, conform căreia s-a constatat săvârșită vânzarea-cumpărarea terenului extravilan de 7,5 ha, situat în extravilanul comunei Băneasa, județul G., înscris în C.F. 7N Băneasa, județul G., cu număr cadastral 18, proprietatea pârâtului S. A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2924/3.12.2001 de B.N.P. Legitimus, contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia s-a pronunțat hotărârea judecătorească menționată anterior, schiță cadastrală, procesul verbal de scoatere din evidență (radieri – mijloc de transport – persoane fizice) întocmit de Serviciul Public – Finanțe Publice Locale Sector 6 București, din care rezultă operarea cererii de scoatere din evidență a mijlocului de transport Dacia 1304, capacitate cilindrică 1557, ._, . 119V2674791, dobândit la 01.01.2003.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere situația de fapt dedusă judecății, precum și dispozițiile legale invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
În speță, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ., care prevăd că hotărârea recurată este nelegală în condițiile în care aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, recurenții au arătat că instanța de apel a consfințit soluția primei instanțe de neincludere în masa succesorală a terenului extravilan de 7,5 ha din ., constatând că acest imobil nu se mai găsea în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, fiind înstrăinat prin sentința civilă nr.6285/9.11.2007 de către reclamantul S. A., în prezent decedat.
În speță, tribunalul a constatat că în masa partajabilă nu pot fi reținute decât bunurile cu privire la care se face dovada că s-au aflat, în tot sau în parte, în patrimoniul defunctului. Or, prin sentința civilă nr.6285/2007, menționată anterior, pronunțată de Judecătoria G., a fost constatată intervenită vânzarea-cumpărarea pentru terenul extravilan solicitat de către recurenți a fi inclus în masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N., astfel că acest imobil nu se mai găsea în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii.
Raportat la înscrisurile prezentate și în fazele procesuale anterioare, dar și în recurs, Curtea constată că, la data de 3.12.2001, S. A. a cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2924/3.12.2001 autentificat de Biroul Notarial Legitimus, terenul arabil în suprafață de 75.000 m.p., situat în extravilanul comunei Băneasa, județul G., pentru ca, ulterior, printr-un înscris sub semnătură privată încheiat la 28.02.2006, să îl înstrăineze către B. A.. Prin sentința menționată anterior, reținută de tribunal, Judecătoria G. a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Cererea de dezbatere a succesiunii defunctei S. N., decedată la 17.10.2002, a fost formulată la 26.11.2007, deci, la momentul la care terenul extravilan de 7,5 ha nu se mai afla în patrimoniul reclamantului S. A., fiind vândut la 28.02.2006, aspect ce rezultă din hotărârea indicată anterior, pronunțată la 9.11.2007.
Curtea nu se poate raporta în ceea ce privește constatarea caracterului de bun comun al soților S. pentru acest teren la data formulării cererii de dezbatere succesorală, respectiv 26.11.2007, întrucât acest imobil fusese înstrăinat anterior datei menționate, iar hotărârea primei instanțe pentru constatarea operațiunii de vânzare-cumpărare a bunului consfințește aceste aspect în mod irevocabil, dar nici la data la care a fost introdusă acțiunea cumpărătorului B. A. pe rolul Judecătoriei G., 26.01.2007, întrucât nu se poate stabili calitatea de bun comun cu referire la această dată.
Pe de altă parte, Curtea reține, cu prioritate, faptul că, prin cererea reconvențională formulată în fond, pârâții au solicitat includerea în masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N. a imobilului teren din ., abia la data de 6.02.2008, prin întâmpinarea astfel calificată. În plus, pârâții nu au învestit instanța cu un capăt de cerere care să vizeze includerea în masa succesorală a sumelor încasate în urma vânzării terenului extravilan de către defunctul S. A., iar obiectul prezentului recurs se referă strict la teren, iar nu la valoarea încasată de vânzător pentru înstrăinarea acestuia.
Totodată, Curtea consideră că acest motiv de nelegalitate nu poate fi subsumat dispozițiilor legale menționate de recurenți, nefiind vorba de o motivare contradictorie asupra problemei de drept dezlegate, prezentată de instanța de apel, nici de o motivare străină de natura pricinii. Cel mult, această critică poate fi încadrată, față de dispozițiile art.306 alin.3 C.proc.civ., în prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ. cu referire la art.6735 C.proc.civ., dacă se contestă natura juridică a terenului extravilan în cauză, respectiv de bun supus partajului sau bun ce trebuie exclus din masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N., or, în dispozițiile art.304 pct.10 C.proc.civ., în prezent abrogat, ce viza nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare.
Au contestat recurenții și faptul că în masa succesorală tribunalul nu a inclus autoutilitara Dacia, considerând că este un bun fără valoare economică, conform expertizei efectuate la fond, și că niciuna dintre părțile litigante nu și-a exprimat dorința de a-l lua în lotul său și de a-l valorifica în modalitatea vânzării prin programul „Rabla”.
Conform datelor noi prezentate în recurs, bunul mobil menționat a fost scos din evidența mijloacelor de transport, în urma solicitării formulate de S. A., la data de 22.06.2010, astfel că acesta nu mai poate fi inclus în masa partajabilă, la acest moment, nemaiexistând din punct de vedere fizic.
În plus, în speță nu s-au administrat nici probe din care să rezulte în mod expres valoarea de predare a bunului, în măsura în care aceasta există, la dosar aflându-se doar indicii în sensul pieirii acestuia prin uzură.
În opinia Curții, nici această critică nu poate fi încadrată în prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ., ci trebuia analizată doar din perspectiva art.304 pct.9 C.proc.civ., cu referire la art.6735 C.proc.civ. în ceea ce privește compunerea masei succesorale, respectiv a masei partajabile.
Referitor la excluderea din masa partajabilă a terenului extravilan și a autoutilitarei marca Dacia, intimata N. C. a precizat că aceste bunuri au fost solicitate de recurenți în faza apelului, cu aplicarea prevederilor art.294 C.proc.civ. Mai mult decât atât, s-a arătat că excluderea autoturismului nu poate fi făcută, cât timp se reține că acesta nu mai are o valoare economică proprie și că poate fi valorificat doar prin utilizarea lui în programul „Rabla” (ca avans în vederea achiziționării unui automobil nou).
În raport de aceste susțineri, Curtea reține că tribunalul a înlăturat în mod corect ca nefondate apărările reclamantei din întâmpinarea depusă în apel, potrivit cu care pârâții aveau obligația de a solicita completarea masei partajabile printr-o reconvențională, pentru care urma a achita și taxele de timbru corespunzătoare valorii bunurilor, întrucât aceștia au formulat o astfel de cerere la fond, astfel cum reiese din încheierea de ședință din 11.02.2008. În plus, reclamanta N. C. nu a exercitat calea de atac a recursului în măsura în care considera că hotărârea instanței de apel era nelegală din această perspectivă, pentru a face astfel de susțineir în fața Curții.
În privința autoutilitarei Dacia, Curtea are în vedere considerentele indicate anterior, excluderea acestui bun mobil din masa succesorală fiind determinată de situația de fapt prezentată.
În aceste condiții, cât timp valoarea celorlalte bunuri imobile și mobile nu a mai fost contestată de părțile în litigiu, Curtea reține că masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N. este compusă din cota de ½ din imobilul din ..15, ., în valoare de 288.726 lei, din imobilul din . A, sector 6, în valoare de 452.042 lei, din bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. la fond, în valoare de 1320 lei și din autovehiculul Renault, în valoare de 7.407 lei, în total 374.747,5 lei (1/2 din 749.495 lei).
În urma decesului defunctei S. N., soțului supraviețuitor - reclamantul S. A. - îi revenea o cotă de ¼ din masa succesorală astfel determinată la data decesului soției, respectiv la data de 17.10.2002, în timp ce pârâților din prezenta cauză, în calitate de descendenți sau succesori ai descendenților, le revenea, împreună, o cotă de ¾ din masa succesorală stabilită la deschiderii succesiunii, indicată anterior.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr.647/16.07.2009 de B.N.P. A. N., S. A. a vândut către N. C. drepturile sale succesorale litigioase, ce-i reveneau în urma formulării și intentării acțiunii în justiție pentru dezbaterea succesiunii defunctei sale soții, S. N., cerere care, pentru a produce efecte juridice în privința ieșirii din indiviziune și stabilirii bunurilor ce revin părților, în calitate de succesori ai defunctei S. N., trebuia urmată de o cerere privind partajul judiciar subsecvent acestei succesiuni.
Prin acest act de vânzare-cumpărare nu au fost înstrăinate și drepturile ce aparțineau exclusiv defunctului S. A. din bunurile dobândite de acesta împreună cu defuncta S. N. în timpul căsătoriei, aspect dedus din chiar obiectul contractului de vânzare-cumpărare indicat anterior, dar și din împrejurarea că S. A. a întocmit și un testament în favoarea lui N. C., ulterior vânzării, prin care a instituit-o pe aceasta, la aceeași dată - 16.07.2009, legatar cu titlu universal.
Prin întâmpinare, intimata N. C. a susținut că la momentul la care defunctul S. A. a vândut drepturile litigioase aceasta procesul era deja demarat, astfel că au fost înstrăinate drepturile litigioase ce făceau obiectul dosarului aflat pe rol și care avea ca scop ieșirea din indiviziune față de moștenitorii defunctei S. N.. În atare situație, față de obiectul dedus judecății, sistarea stării de indiviziune, se deduce că defunctul S. A. a vândut către N. C. inclusiv cota sa de ½ din avere (la care se adaugă cota de ¼, în calitate de moștenitor al defunctei sale soții).
Or, Curtea a răspuns acestor apărări, constatând că nu mai era utilă întocmirea unui testament de către defunctul S. A. în condițiile în care acesta ar fi cedat, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr.647/16.07.2009 de B.N.P. A. N., și parte sa din bunurile comune realizate în timpul căsătoriei cu defuncta S. N.. În plus, obiectul contractului menționat este clar, s-au înstrăinat doar drepturile succesorale litigioase ce reveneau soțului supraviețuitor, nefiind nevoie de o altă interpretare a clauzelor actului juridic decât cea gramaticală și cea sistematică.
Prin sentința civilă nr.7359/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus reducțiunea testamentului menționat, autentificat sub nr.648/16.07.2009, până la limita cotității disponibile de ¼ din moștenirea defunctului S. A. și s-a constatat că rezerva succesorală a reclamanților, în calitate de descendenți ai acestui defunct, este de ¾ din masa succesorală rămasă la deschiderea succesiunii.
În raport de noile coordonate, ce nu au fost analizate de instanța de apel, Curtea reține că reclamantei din prezenta cauză, N. C., îi va reveni o cotă de ¼ din masa succesorală rămasă la decesul defunctului S. A., masă compusă din cota de ½ din bunurile menționate anterior ca fiind bunuri comune ale acestuia și ale defunctei S. N. (imobilul din ..15, ., ., sector 3, în valoare de 288.726 lei, imobilul din . A, sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. la fond, în valoare de 1320 lei și autovehiculul Renault, în valoare de 7.407 lei), în valoare totală de 374.747,5 lei – raportat la sentința civilă prin care s-a dispus reducțiunea testamentului, așadar o cotă de 1/8, precum și o cotă de ¼ din masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N. (1/2 din imobilul din ..15, ., în valoare de 288.726 lei, din imobilul din . A, sector 6, în valoare de 452.042 lei, din bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. la fond, în valoare de 1320 lei și din autovehiculul Renault, în valoare de 7.407 lei), ce-i revenea defunctului S. A. în calitate de soț supraviețuitor, identificată mai sus, cedată prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase, respectiv ¼ din 1/2, așadar de 1/8, în total o cotă de 2/8 (1/8+1/8) din întreaga masă partajabilă - 1/4 (compusă din imobilul din ..15, ., ., sector 3, în valoare de 288.726 lei, imobilul din . A, sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. la fond, în valoare de 1320 lei și autovehiculul Renault, în valoare de 7.407 lei, în total 749.495 lei), ce a aparținut atât defunctei S. N., cât și reclamantului S. A., decedat pe parcursul soluționării prezentului litigiu.
Pârâților din prezenta cauză le va reveni o cotă de ¾ din masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N., respectiv ¾ din ½ din întreaga masă partajabilă, adică 3/8, culegând și rezerva succesorală în urma decesului reclamantului S. A., în calitate de descendenți, deci cota ¾ din masa succesorală rămasă la decesul defunctului S. A., masă compusă din cota de ½ din bunurile menționate ca fiind bunuri comune ale acestuia și ale defunctei S. N. (imobilul din ..15, ., în valoare de 288.726 lei, imobilul din . A, sector 6, în valoare de 452.042 lei, bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. la fond, în valoare de 1320 lei și autovehiculul Renault, în valoare de 7.407 lei) – raportat la sentința civilă prin care s-a dispus reducțiunea testamentului. Prin urmare, pârâților le revin cotele de 3/8+3/8, așadar 6/8 din întreaga masă partajabilă – 3/4, nu din drepturile succesorale ale defunctei S. N..
În consecință, stabilind ca făcând parte din masa partajabilă, iar nu din masa succesorală rămasă la decesul defunctei S. N., cota de 1/1 din bunurile indicate anterior, a cărei valoare totală este de 749.495 lei, raportat la cotele determinate mai sus, de ¼ pentru reclamanta N. C. și de ¾ pentru toți pârâții, împreună, Curtea va dispune sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile, conform art.728 Cod civil, cu consecința atribuirea bunurilor ce fac parte din aceasta către pârâți, în deplină proprietate și liniștită posesie, cu obligarea lor la plata către reclamantă a sumei de 183.373,75 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, față de dispozițiile art.67310 C.proc.civ.
Curtea consideră că atribuirea în natură trebuie făcută în această modalitate, în condițiile în care recurenților le revine o cotă majoră din masa partajabilă, de 749.495 lei, în speță de ¾, și sunt singurii care au propus o variantă de ieșire din indiviziune. Cea mai mică valoare a unuia dintre cele două imobile este de 288.726 lei, în timp ce valoarea cotei ce va reveni reclamantei este de doar 187.373,75 lei, ceea ce ar implica obligarea acesteia la sultă în favoarea pârâților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada posibilităților materiale ale acestei părți în acest sens. În plus, reclamanta N. C. nu a folosit decât imobilului în care a locuit, până la deces, reclamantul S. A. și nu și-a manifestat opțiunea de a primi în natură unul dintre imobilele în litigiu. Totodată, nu se impune, față de măsura de atribuire avută în vedere în privința imobilelor, ca instanța să atribuie în natură bunurile mobile numai către reclamantă sau către aceasta și pârâți, ținând cont de valoarea lor economică, foarte redusă, de natura acestora, de calitatea părților – descendenți sau terți, dar și de influența minoră pe care o astfel de măsură ar avea-o asupra cuantumului sultei.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că decizia tribunalului este nelegală din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții – pârâți D. E., S. C., A. C., D. L., D. M. și M. R. împotriva deciziei civile nr.697 din 22.06.2012 în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. C., va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va dispune sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile (compusă din imobilul situat în București, ..15, ., ., sector 3, imobilul din București, . A, sector 6, bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. și autovehiculul Renault), potrivit cotelor de ¼ pentru reclamanta N. C. și de ¾ pentru toți pârâții, împreună, aceasta având valoarea de 749.495 lei, va atribui bunurile ce fac parte din masa partajabilă, către pârâți, în deplină proprietate și posesie și va obliga pe aceștia să plătească reclamantei suma de 187.373,75 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Curtea nu poate reține incidența art.304 pct.7 C.proc.civ. în condițiile în care se contestă regruparea întregii averi a soților S. într-un proces intervenit între moștenitorii rezervatari și cumpărătoarea de drepturi litigioase, întrucât, pe de o parte, această critică nu privește aspecte legate de existența unor motive contradictorii și străine de natura pricinii, iar, pe de altă parte, pentru că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat nu numai dezbaterea succesorală de pe urma defunctei S. N., ci și sistarea stării de indiviziune între coproprietari, instanțele soluționând cererile conform principiului disponibilității, principiu de bază în cauzele civile.
Curtea constată, de asemenea, că tribunalul, chiar și în condițiile în care a afectat cotele moștenitorilor rezervatari printr-o raportare greșită la întreg, fără a ține seama de testament și de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reducțiunea acestui act juridic, nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, situație prevăzută de art.304 alin.8 C.proc.civ.
Acest motiv de recurs a fost analizat de Curtea din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel cum s-a reținut anterior.
Întrucât intimata reclamantă N. C. este cea care a căzut în pretenții, în cauză fiind admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr.697 din 22.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, potrivit art.274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenții pârâți D. E., S. C., A. C., D. L., Măslina R. și D. M., reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, sumă determinată în raport și de pretențiile admise în urma cererii de recurs (față de valoarea totală de 4033,9 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții – pârâți D. E., S. C., A. C., D. L., D. M. și M. R. împotriva deciziei civile nr.697 din 22.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. C..
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că:
Dispune sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile (compusă din imobilul situat în București, ..15, ., ., sector 3, imobilul din București, . A, sector 6, bunurile mobile identificate în expertiza întocmită de expert Diacenco E. și autovehiculul Renault), potrivit cotelor de ¼ pentru reclamanta N. C. și de ¾ pentru toți pârâții, împreună, aceasta având valoarea de 749.495 lei.
Atribuie bunurile ce fac parte din masa partajabilă, către pârâți, în deplină proprietate și posesie și obligă pe aceștia să plătească reclamantei suma de 183.373,75 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă pe intimată la 3.000 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S. G. P.
GREFIER
E. C.
Red. M.V.
Tehnored. C.S.
Ex.2/04.04.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – E.R./C.Segărcianu
Jud. sector 3 București - A.I.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2046/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 150/2013. Curtea... → |
|---|
