Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 23461/3/2008

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 333A

Ședința publică de la data de 22.11.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - Z. D.

JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA

GREFIER - D. L.

Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror I. E..

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă S.C. L. 97 S.R.L.-cu sediul în București, ., ., .,sector 3, și de apelantul M. P. P. de pe lângă Tribunalul București – cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 570/31.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant M. București prin Direcția Transporturilor și Sistematizarea Circulației – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, cauza având ca obiect” expropriere, anulare act și pretenții. ”.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a oferi părților posibilitatea depunerii concluziilor scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 15.11.2013 și, ulterior, la data de 22.11.2013, când a decis următoarele:

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr._ , reclamantul M. București prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației a chemat în judecată pe pârâtul . solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 114 mp. din terenul proprietatea pârâtei compus din teren în suprafață totală de 4600 mp. situat în București, . nr. 311, sector 1, trecerea imobilului sus menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 169.910 RON potrivit Legii 33/1994.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 267/02.11.2006 emisă de Consiliu general al Municipiului București, în conformitate cu Legea nr. 33/1994 în vederea realizării lucrării de interes public local „ SUPRALĂRGIREA .- . LA B.” a fost declarată de utilitate publică zona situată pe ..

În ceea ce privește declararea utilității publice se solicită a se lua act că a fost îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994 respectiv s-a efectuat cercetarea prealabilă și lucrarea de interes public local „ SUPRALĂRGIREA .- . LA B.” a fost înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului. Rezultatele cercetării prealabile au fost consemnate în procesul verbal nr. 20/730/11.10.2006.

Terenul situat pe . nr. 311 proprietatea pârâtei se află în zona afectată de lucrarea de interes public local „ SUPRALĂRGIREA .- . LA B.” motiv pentru care acesteia i s-a comunicat Notificarea nr. 458/28.08.2007 prin care i s-a adus la cunoștință măsura exproprierii cu privire la suprafața de tren de 114 mp. precum și cuantumul despăgubirilor propuse în sumă de 169.910 RON. Despăgubirea reprezintă valoarea reală a suprafeței supuse exproprierii și a fost stabilită prin raportul de evaluare din august 2007 întocmit de către expert evaluator acreditat de M. Justiției B. C. la valoarea de 169.910 RON.

Întrucât în termenul legal de 45 de zile prev. de art. 14 din Legea 33/1994 pârâta nu a formulat întâmpinare în fața Comisiei de soluționare a întâmpinărilor din cadrul Primăriei Municipiului București formulăm prezenta cerere de expropriere.

Având în vedere prev. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, se solicită exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 197 mp. din terenul proprietatea pârâtei situat în situat în București, . nr. 311, sector 1, și trecerea acesteia în proprietatea Municipiului București în calitate de expropriator procedura exproprierii fiind legal îndeplinită iar despăgubirea propusă fiind legală și îndestulătoare. Reclamanta se obligă ca în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței să depună suma de 169.910 RON stabilită cu titlu de despăgubire prin ordin de plată în contul indicat de către pârât, sau în cazul în care pârâta nu va indica un cont în care să se efectueze plata, se va consemna pe numele și la dispoziția acesteia suma de 169.910 RON stabilită cu titlu de despăgubire.

În drept au fost invocate disp. art. 44 din Constituția României, art. 481 C. civ. și pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994. În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri și alte probe a căror necesitate ar rezulta pe parcursul dezbaterii.

La data de 25.09.2008, pârâtul a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat ca, în temeiul art. 25 din legea nr. 33/1994 instanța să stabilească suma de 1300 euro /mp ca despăgubire pentru terenul expropriat, în cuantum total de_ euro.

In ședința publică din data de 23.10.2008 tribunalul a încuviințat efectuarea in cauza a unei expertize in condițiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, iar, la data de 10.03.2009, a fost depus raportul de expertiza efectuat cu comisia alcătuită din cei 3 experți desemnați, constatat de instanță a fi nul la data de 7.05.2009; ulterior, la data de 2.02.2009, a fost depus raportul de expertiză fiind depus la dosar și răspunsul la obiecțiunile formulate de păți și încuviințate la data de 9.02.2011.

Prin sentința civilă nr. 570 din 31.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei M. București prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației, în contradictoriu cu pârâtul ., de a se constata că prezenta cauză a rămas fără obiect, s-a admis în parte cererea principală și, în tot, cererea reconvențională, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului pârâtei situat în București, . nr. 311, sector 1 în suprafață de 114 mp, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei echivalentul în lei a sumei de 35.910 Euro la cursul BNR de la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat și a fost stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a hotărâri astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 267/2.11.2006 a Consiliului General al Municipiului București, a fost declarată ca fiind de utilitate publică lucrarea de interes local „Supralărgire . – . la B.”.

Prin adresa cu nr. 458/28.08.2007, M. București prin Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Capitalei a notificat pe . cu privire la imobilul situat în București, ., nr. 311, sector 1 arătând că o suprafață de 113 mp din imobilul proprietatea societății de 4600 mp urmează să fie expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București.

Prin aceeași notificare, expropriatului i s-a adus la cunoștință faptul că i se propune suma de_ Ron cu titlu de despăgubiri. În cauză a fost realizat un raport de evaluare de către exp. B. C. care a stabilit la data de 15.04.2007 suma de 450 Euro/mp.

În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, tribunalul a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4600 mp situat în București, ., nr. 311, din care face parte și imobilul în cauză, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1204 din 8.09.1997 de BNP M. M., fiind înscris în CF nr._ sub nr. cadastral_.

La data de 18.08.2010 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a adoptat Hotărârea nr. 127 prin care, pe de o parte s-a arătat că pentru o . imobile situate în București, ., printre care și cel din litigiu, situat la nr. 311, „nu se pot reconstitui fizic pe teren dimensiunile din planul parcelar neregăsindu-se pe teren, iar documentațiile cadastrale au fost avizate cu suprapuneri, fiind constatate numeroase suprapuneri de către OCPI, iar pe de altă parte, se impune ca suma totală stabilită cu titlu de despăgubiri să fie consemnată în cuantum total de_ lei, „fiecare dintre persoanele îndreptățite urmând să primească din această sumă o cotă parte proporțională cu suprafața de teren ce va fi afectată de expropriere.”

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se constata că prezenta cerere a rămas fără obiect, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta a motivat această solicitare, pe de o parte, având în vedere că în temeiul Hotărârii nr. 127/18.08.2010 a fost consemnată întreaga sumă cu titlu de despăgubiri, iar pe de altă parte, având în vedere prevederile Legii nr. 255/2010.

Tribunalul a constatat că, la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada consemnării sumelor cuvenite expropriatului cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat. Mai mult, modalitatea indicată în hotărârea menționată de consemnare a unei sume globale pentru toate imobilele situate în ., motivat de existența unor suprapuneri între imobilele supuse măsurii exproprierii nu poate satisface cerințele unei despăgubiri individuale, corespunzătoare valorii de piață a suprafeței de teren de 114 mp din imobilul proprietatea pârâtei-reclamante.

În plus, afirmațiile reclamantei privind existența unor suprapuneri între terenul pârâtei – reclamante au fost combătute de expertul Z. D. care a indicat că nu se confirmă această situație de fapt, iar tribunalul a constatat că la dosar nu s-a depus înscrisuri emise de OCPI din care să rezulte că în CF nr._ s-a notat vreun proces - verbal de suprapunere.

Sub cel de al doilea aspect, tribunalul a constatat că pe parcursul prezentului litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local, iar potrivit art. 35, de la data intrării în vigoare Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean si local a fost abrogată.

Cu toate acestea, instanța a constatat că prezenta acțiune a fost formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 33/1994, art. 481 C civ. și art. 44 din Constituție. Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile noii legi se completează in mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum si cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila, in măsura in care nu contravin prevederilor prezentei legi.

Pe cale de consecință, nu s-a putut aprecia că prezenta acțiune depusă de reclamant la data de 17.06.2008 și întemeiată pe Legea nr. 33/1994 a rămas fără obiect ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, motiv pentru care tribunalul a respins solicitarea reclamantei ca fiind neîntemeiată.

In drept, instanța a reținut că, potrivit art. 25 din Legea nr.33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, iar potrivit art. 26 din același act normativ „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța au ținut seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.”

Prin raportul de expertiză întocmit in cauză, astfel cum a fost acesta completat cu răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanță s-a stabilit o despăgubire de 315 euro/mp la data efectuării raportului de expertiză, în total_ euro/mp.

Tribunalul, analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză cu respectarea condițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 a constatat că prețul stabilit pe metru pătrat de către comisia de experți anume de 315 euro/mp stabilit la data efectuării expertizei este inferioară sumei indicate prin raportul de evaluare din 15.04.2007 care a stat la baza propunerii de ofertă făcute de către reclamantă expropriatului la momentul adresării notificării din 28.08.2007, în care s-a indicat o valoare de 450 Euro/mp.

Potrivit art. 27 din Legea 33/1994 potrivit cărora ”primind rezultatul expertizei, instanța l-a comparat cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

In cauza, este evident că față de data la care a fost efectuat raportul de evaluare de către expert B. C., în anul 2007, și momentul la care are loc exproprierea, față de fluctuațiile de notorietate ale pieții imobiliare, nu s-a putut aprecia că valoarea indicată în 2007, anume de 450 euro/mp reflectă „valoarea reală a imobilului” la data efectuării raportului de expertiză, astfel cum se stipulează art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că totalul despăgubirilor acordate pârâtului – reclamant este de 35.910 Euro la cursul BNR de la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Sub aspectul cererii reconvenționale, s-a constatat că pârâtul- reclamant prin reconvenționala depusă a arătat că solicită instanței ca în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994 să stabilească valoarea de piață a imobilului, arătând că din tranzacțiile imobiliare din zonă prețul pe mp este de 1300 euro.

Tribunalul a constatat că pârâtul - reclamant nu a făcut dovada că la data efectuării raportului de expertiză prețul cu care „se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială”, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cel arătat în cererea reconvențională, urmând să cenzureze sub acest aspect cuantumului despăgubirilor acordate, în sensul stabilirii acestora în temeiul raportului de expertiză efectuat, astfel cum a fost acesta completat prin răspunsul la obiecțiunile formulate, admițând cererea reconvențională sub aspectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului pârâtei situat în București, . nr. 311, sector 1 în suprafață de 114 mp potrivit art. 21 și din acest act normativ, și cenzurând potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994 cuantumul despăgubirilor datorate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanta – pârâtă . și apelantul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În motivarea apelului, apelanta - pârâtă .a invocat că instanța de judecata in mod nelegal nu a avut in vedere faptul ca in prezenta cauza se impunea a se avea in vedere concluziile raportului de expertiza de la momentul exproprierii efective (anul 2008), precum și dispozițiile art. 27 din Legea 33/1994.

Apelanta pârâtă a arătat că, la data de 17.06.2008, a fost introdusă cererea de expropriere de către Primăria Municipiului București prin Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației.

La data de 25.09.2008 aceasta a depus întâmpinare si cerere reconvențională, prin care solicita a se avea in vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor de preturile terenurilor din zona si încuviințarea efectuării unei expertize tehnice evaluatorii.

Instanța de judecata la termenul din data de 23.10.2008 a dispus efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii prin formarea unei comisii de 3 experți stabilind drept obiectiv principal stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței de 114 m.p.

Expertul desemnat in cauza in persoana d-lui C. D. după aproximativ 6 luni de la desemnarea de către instanța de judecata pentru efectuarea expertizei, mai exact la data de 12.03.2009 înaintează un raport de expertiza întocmit fără convocarea parților si a celorlalți experți desemnați in cauza.

Acest Raport de expertiza a fost anulat de către instanța de judecata prin încheierea din data de 17.05.2009 si deși apelanta – pârâtă a solicitat înlocuirea expertului D. C., instanța de judecata in mod nelegal a refuzat înlocuirea acestuia si aplicarea unei amenzi, deși existau indicii din care să rezulte atât reaua-credință a expertului cat și incompetența profesională a acestuia.

La data de 11.02.2010, la aproape un an de zile se depune de către expertul C. D. același raport de expertiza in aceleași condiții si anume fără convocarea celorlalți experți si a parților din dosar.

Prin încheierea din data de 06.05.2010 instanța a dispus in sfârșit înlocuirea expertului C. D. si a desemnat expert in cauza pe expertul Tiganila C., care este înlocuit de asemenea prin încheierea din data de 02.09.2010 cu comisia de experți formata din T. M., V. V. si D. Z..

Aceasta comisie de experți a depus la dosarul cauzei un raport de evaluarea a imobilului expropriat stabilit in mod legal având in vedere amânările neîntemeiate ale cauzei atât pentru anul 2008 cat si pentru anul 2010-2011.

Totodată in cauza a fost întocmit separat un raport de expertiza de către expertul D. Z. la nivelul anului 2009 de 728 E/mp:..;

Apelanta - pârâtă consideră in același timp ca instanța de judecată ar fi trebuit sa aibă in vedere faptul ca primul raport de expertiza a fost întocmit in cursul anului 2009 si ar fi trebuit sa dispună din oficiu completarea raportului de expertiza si cu stabilirea valorii terenului din cursul anului 2009 având in vedere dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994, modificata.

Având in vedere considerentele expuse mai sus, instanța de judecata având in vedere concluziile raportului de expertiza trebuia sa aibă in vedere cuantumul valorii terenurilor din cursul anului 2008, acesta fiind anul in care a fost dispusa efectuarea prezentei expertize si exproprierea efectiva a terenului si nu pe cel de la data efectuării expertizei având in vedere faptul ca au existat in cauza doua rapoarte de expertiza anulate.

S-a mai învederat faptul potrivit art. 44 alin. 3 din Constituția României, exproprierea nu poate fi decât pentru o cauza de utilitate publica, cu o dreapta si prealabila despăgubire.

In conformitate cu art. 1 Legea nr. 33/1994 „Exproprierea de imobile, in tot sau in parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, după o dreapta si prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătoreasca."

Apelanții – pârâți a învederat faptul ca tranzacțiile imobilelor situate in aceeași zona administrativa la nivelul anului 2008 a fost de aproximativ de 1300 Euro/mp, totodată experții in raportul de expropriere au stabilit un preț de 720 E/mp.

Instanța de judecata in considerentele hotărârii deși invoca dispozițiile art. 27 din Legea 33/1994 potrivit căreia: Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesata. "

Apelanta - pârâtă S.C L. 97 S.R.L. a solicitat pentru terenul expropriat un preț de 1300 E/mp, iar Primăria Municipiului București prin Direcția Transporturi, Drumuri si Sistematizarea Circulației a propus un preț de 450E/mp.

Instanța de judecata in mod nelegal, a înlăturat aplicarea prevederilor legale in materia exproprierii si a stabilit un preț mai mic decât cel propus de către expropriator si fara a avea in vedere concluziile raportului de expertiza.

În final, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 570/31.03.2011, desființarea in tot a hotărârii apelate si stabilirea corecta a cuantumului despăgubirilor, avându-se in vedere valoarea reala a imobilului la data exproprierii efective (anul 2008).

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 si următoarele și Legea 33/1994, Constituția României.

II.În motivarea apelului, apelantul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a apreciat hotărârea pronunțată de Tribunal ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.

Potrivit dispozițiilor art.26 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit o despăgubire de 315 Euro/mp la data efectuării raportului de expertiză, în total 35.910 Euro, echivalentul sumei de 152.618 lei.

Prin Notificarea 458/28.08.2007, reclamanta a adus la cunoștința pârâtei măsura exproprierii cu privire la suprafața de teren de 114 mp și cuantumul despăgubiri lor propuse - potrivit raportului de evaluare întocmit de către expertul evaluator, în valoare de 169.910 lei.

Prin hotărârea pronunțată instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea nr.33/1994 potrivit căruia "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat." Apelantul apreciază că instanța, în aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie trebuia să compare valoarea despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză cu oferta de despăgubire, cu prețul cerut de către pârât și cu valorile reale de tranzacționare comunicate de Camera Notarilor Publici, urmând a stabili motivat și argumentat o dreaptă despăgubire.

Instanța nu este legată de concluziile raportului de expertiză, aceste constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere judecătorului ca și celelalte mijloace de probă. Astfel, încălcând dispozițiile art.27 din Legea nr.33/1994, Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală. Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.294 din Codul de Procedură Civilă.

În dosarul nr. nr._/3/2010 al Tribunalului București, ., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr._.08.2010 emisa de către Comisia pentru aplicarea legii 198/2004 prin care i s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat in suprafața de 114 m.p. din imobilul proprietatea acesteia compus din teren in suprafața totala de 4.600 mp situat in București, ., nr. 311, Sector 1.

S-a solicitat anularea Hotărârii nr. 127/18.08.2010, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, ca nefiind legală în raport de prevederile Legii nr. 33/2004, cât și ale prevederilor Legii nr.198/2004, atât timp cât pe rolul Tribunalului București se afla în curs de soluționare dosarul nr._, având drept obiect expropriere și stabilirea cuantumului despăgubirilor.

În calea de atac a apelului, au fost solicitate de către instanța de apel precizări cu privire la situația și stadiul exproprierii, care au fost comunicate de către intimat prin adresa nr._/15.12.2011, aflată la fila 25 din dosarul de apel.

În cuprinsul adresei se învederează că, la data de 31.10.2008, a intrat în vigoare, cu aplicabilitate imediată Legea nr.184/2008, prin care s-au completat dispozițiile Legii nr.198/2004, situație care a determinat continuarea procedurii de expropriere aflate în cursul, sub autoritatea noii legi. Ca urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în temeiul Legii nr.198/2004, fiind emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.127/18.08.2010. Măsura exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost comunicat societății ., prin adresa nr._/30.11.2010.

Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, a fost formulată contestație de către ., care se afla pe rolul Tribunalului București, fiind înregistrat sub nr._/3/2010.

La termenul de judecată din data de 30.03.2012, instanța de apel a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.163 din Codul de Procedură Civilă, reunirea dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București la dosarul nr._, având în vedere că există litispendență între cererea reconvențională formulată de către ., în prezentul dosar, și cererea principală, care formează obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București, fiind vorba despre aceleași raporturi juridice existente între părți, care vizează exproprierea aceleiași suprafețe de teren.

În conformitate cu art.295 din Codul de Procedură Civilă, au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză evaluatoare.

Au fost depuse actele de tranzacționare necesare întocmirii raportului de expertiză, încuviințat în prezenta cauză.

A fost depus raportul de expertiză efectuat de către comisia de experți, aflat la filele 139-143 din dosarul de apel. Din cuprinsul raportului de expertiză, în opinie majoritară, a rezultat valoarea terenului la nivelul anului 2008, ca fiind de 81.624 euro, iar la nivelul anului 2012, ca fiind de 54.446 euro.

În cadrul opiniei separate, s-a stabilit o valoare a imobilului de 15.595 euro., conform filelor 153-154 din dosarul instanței de apel.

La termenul de judecată din data de 16.11.2012, au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat, fiind depuse răspunsurile la obiecțiuni.

Astfel, pentru anul 2008, s-a stabilit, în majoritate, o evaluare de 68.058 euro (597 euro/mp), conform răspunsului la obiecțiuni aflate la fila 227 din dosarul de apel, iar pentru anul 2013, s-a stabilit, în majoritate, o evaluare de 59.850 euro (525 euro/mp), conform răspunsului la obiecțiuni aflat la fila 354 din dosarul Curții de Apel București.

Analizând apelurile declarate din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.297 din Codul de Procedură Civilă, Curtea învederează că apelurile formulate sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:

În fapt,

La data de 07.06.2008, a fost promovată de către M. București acțiune, prin care a solicitat să se constate exproprierea pentru utilitate publică a suprafeței de teren de 114 mp, situat în București, ., nr.311, sector 1, în temeiul art.480 din Codul civil și a dispozițiilor Legii nr.33/1994.

La data de 31.10.2008, a intrat în vigoare, cu aplicabilitate imediată Legea nr.184/2008, prin care s-au completat dispozițiile Legii nr.198/2004, situație care a determinat continuarea procedurii de expropriere aflate în curs, sub autoritatea noii legi.

Ca urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în temeiul Legii nr.198/2004, așa cum a fost modificată, prin Legea nr.184/2008, fiind emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.127/18.08.2010.

Măsura exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost comunicat societății ., prin adresa nr._/30.11.2010.

Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, a fost formulată contestație de către ., care se afla pe rolul Tribunalului București, fiind înregistrat sub nr._/3/2010.

În drept,

La data formulării acțiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr.198/2004, care se referea numai la executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, nu și la drumurile județene, motiv pentru care M. București și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.33/1994.

Ulterior, a fost adoptată Legea nr.184/2008, prin care a fost modificată Legea nr.198/2004, în sensul lărgirii sferei de aplicabilitate, deoarece s-a avut în vedere și executarea lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.

Din acest motiv expropriatorul a declanșat procedura administrativă de expropriere, la finalul căreia a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.127/18.08.2010.

Legea nr.198/2004, așa cum a fost modificată în anul 2008, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor făcea trimitere la Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139 din 2 iunie 1994), care la art. 26 prevedea că: „(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Pe parcursul judecării cauzei a fost adoptată Legea nr.255/2010, care a abrogat Legea nr.198/2004, care în cuprinsul art.32 stipulează că „în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi”, iar, prin art.31 se menționează că „expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”.

De asemenea, prin art.22 din Legea nr.255/2010, se menționează că „ (1)Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. (2) Termenul în care moștenitorii expropriatului defunct se pot adresa instanței judecătorești curge de la data acceptării succesiunii. (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.

Instanța de apel constată că, deși a intervenit o succesiune în timp a actelor normative cu privire la expropriere, totuși procedura de contestare a cuantumului despăgubirilor stabilite de către expropriator este aceeași atât cea menționată anterior în Legea nr.198/2004, cât și cea adoptată ulterior prin actul normativ, respectiv Legea nr.255/2010. De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de calculare a cuantumului de despăgubirii, aceasta a fost menționată de ambele acte normative, care au făcut și fac trimitere la dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994.

Prin urmare legea cadru în materia exproprierilor, respectiv Legea nr.33/1994, a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.

Înainte de a analiza apelurile declarate, Curtea învederează că cererea de chemare în judecată formulată de către M. București, prin Primar General, prin care a solicitat să se dispună exproprierea suprafeței de teren de 114 mp a rămas fără obiect, având în vedere că transferul dreptului de proprietate asupra suprafeței menționate s-a realizat, ca efect al exproprierii realizate în faza administrativă, în temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.127/18.08.2010.

În ceea ce privește apelul declarat de către ., instanța de apel constată că sunt formulate două critici: una cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la data transferului dreptului de proprietate, respectiv anul 2008 și cea de-a doua cu privire la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr.33/1994.

În ceea ce privește prima critică formulată, instanța de apel constată că este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994, aplicabilă în prezenta cauză, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, în cuprinsul căreia se prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Din analiza textul menționat, reiese că, la stabilirea despăgubirii trebuie să se țină cont de prețurile de tranzacționare de la data efectuării raportului de expertiză, și nu de la data efectuării exproprierii, așa cum pretinde apelanta . .

Curtea învederează că, prin decizia Curții Constituționale nr.388/26.04.2012, s-a statuat că sunt constituționale „prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care reglementează criteriile pe care le au în vedere instanța de judecată, precum și comisia de experți constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, și anume aprecierea valorii de piață a imobilelor respective, precum și a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptățite”.

Pentru considerentele expuse, instanța de apel va constata că nu este fondată prima critică formulată.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr.33/1994, instanța de apel constată că această critică este invocată și de către apelantul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motiv pentru le va analiza împreună.

Astfel, cu privire la cele două apeluri declarate, respectiv . și al MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 27 din Legea nr.33/1994, Curtea constată că sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prin notificarea 458/28.08.2007, expropriatorul a adus la cunoștința expropriatului măsura exproprierii cu privire la suprafața de teren de 114 mp și cuantumul despăgubiri lor propuse - potrivit raportului de evaluare întocmit de către expertul evaluator, în valoare de 169.910 lei.

Prin raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, s-a stabilit o despăgubire de 315 Euro/mp la data efectuării raportului de expertiză, în total 35.910 Euro, echivalentul sumei de 152.618 lei.

Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul București a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea nr.33/1994 potrivit căruia "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat."

Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr.33/1994.

Ținând cont de faptul că despăgubirea aferentă imobilului expropriat trebuie stabilită în raport de data efectuării raportului de expertiză, și că raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a fost întocmit pe baza ofertelor și a anunțurilor publicitare și nu în raport de actele de tranzacționare, în faza procesuală a apelului a fost încuviințat

În calea de atac a apelului, a fost depus raportul de expertiză efectuat de către comisia de experți, aflat la filele 139-143 din dosarul de apel. Din cuprinsul raportului de expertiză, în opinie majoritară, a rezultat valoarea terenului la nivelul anului 2008, ca fiind de 81.624 euro, iar la nivelul anului 2012, ca fiind de 54.446 euro.

În cadrul opiniei separate, s-a stabilit o valoare a imobilului de 15.595 euro, conform filelor 153-154 din dosarul instanței de apel.

La termenul de judecată din data de 16.11.2012, au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat, fiind depuse răspunsurile la obiecțiuni.

Din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, instanța de apel constată că, la stabilirea valorii de 525 euro/mp s-a avut în vedere valoarea intrinsecă a terenului de pe piața imobiliară (497 euro/mp conform Tabelului Notarial), ci și dauna adusă expropriatorului prin faptul că valoarea proprietății sale s-a micșorat.

În raport de explicațiile comisiei de experți cu privire la modalitatea de calcul pe mp a terenului expropriat, Curtea va avea în vedere numai valoarea de 497 euro/mp, stabilită conform Tabelului Notarial, și nu valoarea de 525 euro/mp, așa cum a stabilit comisia de experți.

Instanța a avut în vedere această valoare, apreciind că aceasta este cât mai aproape de realitate, având în vedere împrejurarea că nu au fost identificate acte de tranzacționare la nivelul anului 2013, data finalizării raportului de expertiză, precum și împrejurarea că . nu a solicitat evaluarea daunelor secundare prin motivele de apel.

În ceea ce privește valoarea despăgubirii, așa cum a fost stabilită prin opinia separată formulată de către experta B. A. M. D., Curtea constată că suma stabilită de 15.944 euro, echivalentul a 72.778 ron este mai mică decât cea oferită inițial de către expropriator.

Curtea învederează că valoarea stabilită de către instanța de 497 euro/mp este inferioară celei solicitate prin cererea reconvențională, dar și prin cererea conexă, depusă în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, reunită la prezenta cauză, motiv pentru care va admite în parte atât cererea reconvențională, cât și cererea principală conexată.

Pentru considerentele expuse, instanța de apel va constata că este fondată atât critica formulată de către ., cât și cea formulată de către MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu privire la aplicabilitatea art.27 din Legea nr.33/1994, motiv pentru care, în conformitate cu art. 297 din Codul de Procedură Civilă, va admite ambele apeluri, va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că va respinge cererea principală formulată de către M. București prin Primar General, ca rămasă fără obiect, va admite în parte cererea reconvențională formulată de S.C. L. 97 S.R.L.

De asemenea, va admite în parte cererea conexă formulată de S.C. L. 97 S.R.L., în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, conexat la prezentul dosar.

Pe cale de consecință, va modifica în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.127/2010 în sensul că va stabili cuantumul despăgubirilor la suma de 56.658 Euro echivalentul în lei la cursul BNR, la data plății efective în favoarea S.C. L. 97 S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de apelanta - pârâtă S.C. L. 97 S.R.L.-cu sediul în București, ., ., .,sector 3, și de apelantul M. P. P. de pe lângă Tribunalul București – cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 570/31.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant M. București prin Direcția Transporturilor și Sistematizarea Circulației – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.

Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:

Respinge cererea principală, ca rămasă fără obiect.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de S.C. L. 97 S.R.L.

Admite în parte cererea conexă formulată de S.C. L. 97 S.R. în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, conexată la prezentul dosar.

Modifică în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.127/2010 în sensul că:

Stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 56.658 Euro echivalentul în lei la cursul BNR, la data plății efective în favoarea S.C. L. 97 S.R.L.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 22.11.2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z. D. C. M. Steluța D. L.

Red. D.Z.

Tehnored. T.I./15.12.2013.

Jud. fond:

B. Ramașcanu

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 150/2013. Curtea...		Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 1994/2013. Curtea de... →

Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI