Partaj judiciar. Decizia nr. 574/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 24080/299/2006
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 574R
Ședința publică de la data de 15.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant I. V. împotriva deciziei civile nr. 830A/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. A. și I. R. M., cauza având ca obiect „partaj judiciar”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant I. V. personal, intimata-pârâtă I. R. M. reprezentată de avocat Ceausene I. R. în baza împ. av. . nr._/2013- fila 7 dosar, lipsind intimata – pârâtă P. A.. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul – reclamant depune la dosar un înscris intitulat „prețuri teren în București” și răspuns la întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă I. R. M. și comunică reprezentantei intimatei – pârâte prezentă în sala de ședință copii de pe înscrisurile depuse la dosar.
La interpelarea instanței, precizează că înscrisul depus la dosar reprezintă un calcul făcut cu privire la sultă și cheltuielile de judecată.
Reprezentanta intimatei – pârâte I. R. M. învederează că nu are de probe de administrat și că a studiat răspunsul la întâmpinare și a constatat că sunt aceleași susțineri din cererea de recurs.
Recurentul – reclamant arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză.
Recurentul – reclamant I. V. cu privire la întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă I. R. M., arată că se fac afirmații nefondate.
În susținerea motivelor de recurs, arată că instanța de apel în mod greșit l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a depus la dosar dovadă cu privire la plata taxei de timbru de către el, iar cu privire la onorariu de expert, acesta a fost achitat de partea adversă deoarece a solicitat efectuarea expertizei în cauză.
De asemenea, arată că a depus la dosar un calcul al pretențiilor părții adverse, nejustificate, precizând totodată că aceasta a primit o cotă mai mare din moștenire față de el.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata – pârâtă I. R. M. prin avocat invocă excepția tardivității recursului declarat de recurentul-reclamant, întrucât comunicarea hotărârii recurate s-a făcut la data de 2.11.2012, iar termenul de recurs s-a împlinit în ziua de 18.11.2012, zi nelucrătoare. Potrivit art. 101 alin.5 C.pr.civ., termenul care se împlinește într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează adică ziua de 19.11.2012.
Or, recursul a fost depus la instanță în ziua de 20.11.2012, așa cum rezultă din ștampila aplicată la registratura Tribunalului București.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
În combaterea recursului, arată că instanța de apel în mod temeinic și legal în baza probelor administrate în cauză a stabilit legal valoarea sultei cât și valoarea bunurilor atribuite în folosință.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța admițând apelul declarat de intimata – pârâtă, în mod corect a obligat pe recurent la suportarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., deoarece acesta a căzut în pretenții.
Totodată, arată că a depus la dosar dovezi cu privire la cheltuielile de judecată suportate de intimata – pârâtă, reprezentând onorariul de expertiză (fila 67 din dosar) și onorariul de avocat (filele 128-129).
Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță în acest sens.
La interpelarea instanței, recurentul – reclamant arată că locuiește la adresa indicată în dovada de comunicare a hotărârii recurate.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului invocată de intimata – pârâtă I. R. M..
Recurentul-reclamant solicită respingerea excepției deoarece consideră că recursul a fost depus în termenul legal, deoarece a primit hotărârea recurată pe data de 5.11.2012 și a depus recursul pe data de 20.11.2012.
Curtea constatând închise dezbaterile rămâne în pronunțare pe excepției tardivității cât și pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2005, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâtele I. R. M. și P. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la construcția existentă pe terenul din București, ., sector 1, formată din două corpuri de clădire distincte, precum și terenul aferent în suprafață de 256 m.p.
Pârâta-reclamantă I. R. M. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că pârâta-reclamantă deține o cotă indiviză de 4/6 din imobilul în litigiu, iar reclamantul-pârât I. V. și pârâta P. A., câte o cotă de 1/6; să se constatate că pârâta-reclamantă deține o creanță născută din starea de proprietate-comună, având ca izvor reparațiile și îmbunătățirile aduse numai pe cheltuiala sa imobilului în litigiu; să se dispună formarea a două loturi și atribuirea în natură către pârâta-reclamantă I. R. M. a lotului format din teren în suprafață de 101,61 m.p. din teren liber de construcție în suprafață totală de 121,76 m.p. și atribuirea suprafeței de 91,32 m.p. din construcția în suprafață totală de 121,76 m.p., precum și atribuirea în natură către reclamantul-pârât a lotului format din teren în suprafață totală de 135,48 m.p., precum și a suprafeței de 30,44 m.p. din construcția în suprafață totală de 121,76 m.p.; să se dispună obligarea reclamantului-pârât I. V. și a pârâtei-reclamantei I. R. M. la plata sultei către pârâta P. A., corespunzător cotei de 1/6 din masa succesorală, respectiv pentru suprafața de 20,29 m.p construcție și 22,58 m.p. teren.
Prin sentința civilă nr. 9775/10.10.2005 Judecătoria sector 1 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât și a pârâtei-reclamante și a respins cererea principală și cererea reconvențională ca fiind formulate de persoane lipsite de calitate procesuală active.
Prin decizia civilă nr. 529/28.03.2006 Tribunalul București Secția a V-a civilă a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă I. M. și a desființat sentința apelată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. Instanța de apel a reținut că prin înscrisurile noi depuse, părțile și-au dovedit calitatea procesuală activă în formularea cererii de ieșire din indiviziune.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ .
Prin încheierea din data de 20.11.2007 instanța a luat act de acordul părților cu privire la cotele indivize deținute asupra imobilului situat în București, ., sector1, în sensul că pârâta-reclamantă I. R. M. are o cotă de 4/6, iar reclamantul-pârât și pârâta P. A. au câte o cotă de 1/6 fiecare.
Prin încheierea din data de 20.05.2008 instanța a luat act de faptul că pârâta P. A. a fost de acord ca cota sa de 1/6 să-i fie atribuită în întregime reclamantului-pârât I. V., fără a fi obligat la plata sultei corespunzătoare, conform declarației depusă la data de 3.04.2008.
Prin sentința civilă nr. 5909/30.03.2010 Judecătoria Sector 1 a admis în parte cererea principală și în parte, cererea reconvențională; a dispus sistarea stării de indiviziune asupra construcției situate în București, ., sector 1, astfel cum a fost identificată prin Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar G. C., în modalitatea stabilită prin Varianta III la Raportul de expertiză menționat (numerele camerelor sunt cele notate de expert, numărul 9 nefiind atribuit nici unei camere), după cum urmează: a atribuit reclamantului-pârât I. V. camerele 7, 8, 10, 11, astfel cum au fost identificate în Varianta III din Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar G. C.; a atribuit pârâtei-reclamante I. R. M. camerele 1-6 și 12-14, astfel cum au fost identificate în Varianta III din Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar G. C.; a obligat pe reclamantul-pârât I. V. la plata către pârâta-reclamantă I. R. M. a sultei în cuantum de 467 lei, pentru egalizarea loturilor, conform cotelor de 1/3 pentru reclamantul-pârât și 2/3 pentru pârâta-reclamantă; a stabilit termen pentru plata sultei la 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; a luat act că pârâta P. A. a renunțat la cota de 1/6 din imobil în favoarea reclamantului-pârât I. V., fără a solicita obligarea acestuia la plata unei sulte; a menținut părțile în stare de indiviziune asupra terenului situat în București, ., sector 1, aferent construcției; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, pentru rest.
În motivarea sentinței, Judecătoria sector 1 a arătat că defuncții I. M. și I. M. au decedat la data de 29.05.1983, respectiv 14.03.1984.
Dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctului I. M. s-a efectuat prin Certificatul de moștenitor nr. 593 din 9.11.1983 eliberat de notariatul de Stat Sector 1, în care se menționează că întreaga masă succesorală îi revine pârâtei-reclamante I. R. M., în calitate de fiică, renunțând la succesiune reclamantul I. V., pârâta P. A., în calitate de copii, și defuncta I. M., în calitate de soție.
Dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei I. M. s-a efectuat prin Certificatul de moștenitor nr. 52 din 25.01.1985 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1, în care se menționează că moștenitori sunt reclamantul-pârât I. V., pârâta P. A. și pârâta-reclamantă I. R. M., fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală.
În masa succesorală rămasă de pe urma fiecăruia dintre cei doi defuncți a fost inclusă cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 1.
Din actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/20.05.1910, din certificatele de moștenitor și cele de calitate de moștenitor depuse în dosarul nr._, reiese că acest imobil era proprietatea defuncților, după cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 529 din 28.03.2006 pronunțată de Tribunalul București.
Instanța a arătat că terenul în suprafață de 261,78 m.p nu este partajabil în două loturi, după cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic G. C., întrucât unul dintre cele două loturi ar avea o suprafață mai mică de 150 m.p și nu ar permite obținerea unei autorizații de construire, conform art. 30 din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin Hotărârea nr. 525/27.06.1996. De asemenea, este contrară actului normativ menționat cererea părților de formare a unui drum de servitute, întrucât acesta ar avea o lățime mai mică decât cea de 3 m, necesară pentru accesul auto al pompierilor sau al evacuării menajere.
Singura modalitate de partajare efectivă a terenului este, conform art. 67310, atribuirea către unul dintre cei doi coindivizari, cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare cotei celuilalt. În speță, acest lucru nu este posibil, atât față de poziția părților care au învederat că nu au posibilitatea materială de a achita o sultă corespunzătoare și că nici nu doresc vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc, cât și față de faptul că acest teren este aferent construcției, care este partajabilă în natură și care constituie locuința ambilor coproprietari.
În ceea ce privește construcția, instanța a reținut că, dintre variantele propuse de părți și de cei doi experți, singura acceptabilă este varianta III din Raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar G. C., aceasta fiind corespunzătoare criteriilor pentru formarea loturilor impuse de 6939 Cod procedură civilă. Astfel, prin atribuirea către reclamantul-pârât a camerelor 7,8,10 și 11 și către pârâta-reclamantă a celorlalte camere se respectă cotele celor două părți, sulta fiind una modică, precum și natura, modalitatea de folosire a bunului în prezent, domiciliul părților și faptul că pârâta-reclamantă a adus îmbunătățiri camerelor care i se atribuie.
Varianta propusă de reclamantul-pârât de inversare a încăperilor ocupate
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri reclamantul I. V. și pârâta I. R. M..
Prin decizia civilă nr. 830A/20.09.2012 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelurile formulate de apelantul-reclamant I. V. și de apelanta-pârâtă I. R. M. împotriva sentinței civile nr. 5909/30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune asupra construcției situate în București, ., sector 1, formată din camerele 1, 3-13 și 15 astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar S. F., în următoarea modalitate: a atribuit reclamantului-pârât I. V. camerele 7,8,9,10,11 și 15, astfel cum au fost identificate în Varianta 2 din Raportul de expertiză (răspuns la obiecțiuni) întocmit de expertul tehnic judiciar S. F., a atribuit pârâtei-reclamante I. R. M. camerele 1,3,4,5,6,12,13, astfel cum au fost identificate în Varianta 2 din Raportul de expertiză (răspuns la obiecțiuni) întocmit de expertul tehnic judiciar S. F.. Tribunalul a luat act că din masa partajabilă nu face parte camera nr. 2, proprietatea pârâtei-reclamante I. R. M. și camera nr. 14 proprietatea reclamantului-pârât I. V.. Total masă partajabilă -108.097 lei. Tribunalul a obligat pe reclamantul-pârât I. V. la plata către pârâta-reclamantă I. R. M. a sultei în cuantum de 5625 lei, pentru egalizarea loturilor, conform cotelor de 1/3 pentru reclamantul-pârât și 2/3 pentru pârâta-reclamantă, a stabilit termen pentru plata sultei la 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la faptul că pârâta P. A. a renunțat la cota de 1/6 din imobil în favoarea reclamantului-pârât I. V., fără a solicita obligarea acestuia la plata unei sulte, la menținerea părților în stare de indiviziune asupra terenului situat în București, ., sector 1, aferent construcției, la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale și la compensarea cheltuielilor de judecată și a obligat apelantul I. V. la plata către apelanta I. R. M. a sumei de 2709,65RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut referitor la apelul reclamantului, că acesta este întemeiat, întrucât în mod eronat a fost inclusă în masa partajabilă și camera nr.14 care este proprietatea reclamantului-pârât I. V., iar acest fapt a fost confirmat de către apelanta-pârâtă, aceasta fiind o chestiune necontestată de părți
Totodată este întemeiată și susținerea apelantei-pârâte de la motivul 2 de apel în sensul că instanța de fond a inclus în mod eronat în masa partajabilă și camera 2 având destinația de bucătărie, de asemenea, ambele părți căzând de acord asupra acestui aspect, această încăpere fiind construită în mod exclusiv de către apelanta-pârâtă.
Prin urmare, tribunalul a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune asupra construcției situate în București, ., sector 1, formată din camerele 1, 3-13 și 15 astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar S. F., și a luat act că din masa partajabilă nu face parte camera nr. 2, proprietatea pârâtei-reclamante I. R. M. și camera nr. 14 proprietatea reclamantului-pârât I. V..
În ceea ce privește celelalte motive de apel formulate de apelanta I. R. M., referitoare la modalitatea de partajare și la temeinicia și legalitatea expertizei, tribunalul le-a găsit ca întemeiate, întrucât potrivit art.673^5C.p.c.,dacă părțile nu se învoiesc, instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Potrivit art. 6739 C.pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților sau altele asemenea.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod eronat ieșirea din indiviziune a părților în varianta 3 propusă de expertul G. C. întrucât această variantă nu este nici varianta cea mai echitabilă și nici cea mai economică.
Tribunalul a constatat că potrivit raportului de expertiză efectuat în apel de expert S. F. și a completării la acest raport, în funcție de opțiunea concretă a părților și de modalitatea de lotizare solicitată prin motivele de apel, sunt posibile 2 variante.
În prima variantă camerele de la 1 la 9 urmează să fie atribuite apelantei-pârâte, iar camerele de la 10 la 15 urmează să fie atribuite apelantului-reclamant.
În ceea ce privește prima variantă, acesta ar avea teoretic avantajul că pârâta apelantă primește mai multe camere și mai mult spațiu, conform cotei sale majoritare de 2/3.
Cu toate acestea, această variantă de lotizare prezintă dezavantajul că reclamantul trebuie să se mute din camerele 7 și 8 pe care le ocupă în prezent, iar sulta pe care ar urma să o plătească pârâta-apelantă este foarte mare, de 20.800 lei, sumă pe care apelanta-pârâtă nu a făcut dovada că o are la dispoziție.
Or, din acest punct de vedere, pe lângă argumentele sus-menționate, prima variantă are dezavantajul major că reclamantul urmează să locuiască doar într-o singură cameră de sub 10 mp, respectiv camera 12 și care în fapt are destinația prezentă de bucătărie.
Altfel spus, dacă s-ar omologa prima variantă de lotizare, în sensul dorit de apelanta-pârâtă, reclamantului nu i se atribuie nicio cameră de dormit, acesta ar trebui obligat să-și transforme bucătăria în cameră de dormit, fapt ce nu poate fi admis, nefiind o modalitate economică și echitabilă, iar potrivit concluziilor expertului, prima variantă a raportului nu poate fi pusă în practică întrucât nu s-ar respecta cerințele minimale prevăzute de Legea 114/1996.
Ori, singura variantă a raportului de expertiză care este echitabilă, economică și ține cont de utilizarea locuinței, este varianta nr. 2 din raportul de expertiză.
Potrivit acestei variante camerele 1-6 și 12 și 13 sunt atribuite apelantei-pârâte, iar camerele de la 7 la 11 sunt atribuite apelantului-reclamant.
Tribunalul a apreciat că varianta nr. 2 a raportului de expertiză este cea care trebuie avută în vedere la ieșirea din indiviziune întrucât în această variantă, pârâta rămâne în proprietate cu acele camere pe care deja le ocupă, precum și cu încă 2 camere în plus, iar reclamantul rămâne de asemenea cu camerele pe care le ocupă, iar sulta este mai mică, de 5625 lei, deci părțile au posibilitatea să o achite în condițiile în care resursele financiare ale acestora sunt limitate.
Tribunalul a arătat că în prezent pârâta apelantă locuiește în camerele 1-6, iar reclamantul locuiește în camerele 7-13, și, prin urmare, în măsura în care este posibil, partajul trebuie efectuat în așa fel încât părțile să își păstreze camerele pe care le ocupă de o viață, să evite mutarea mobilei și a obiectelor personale și stresul cauzat de mutarea într-o altă locație.
Împotriva deciziei civile nr. 830A/20.09.2012 a declarat recurs reclamantul I. V..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia pronunțată de tribunal a fost dată pe baza celui de-al doilea raport de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar S. F. la data de 29.05.2012, raport care este total diferit din punct de vedere al calculelor de evaluare a construcției în litigiu, comparativ cu primul raport de expertiză întocmit de același expert.
Când se calculează valoarea de înlocuire pentru evaluarea construcției, în prețuri valabile la 01.01.1965, în primul raport de expertiză se introduc unele corecții care apar numai parțial în al doilea raport de expertiză. Ca urmare a introducerii și scoaterii acestor corecții. (fără nici o justificare), valorile de înlocuire pentru cele două zone (corpuri de clădire) sunt diferite în cele două rapoarte de expertiză.
Astfel, în primul raport de expertiză valoarea de înlocuire este de 880 lei/mp pentru zona 1 și 765 lei/mp pentru zona 2, diferența fiind de 115 lei/mp între cele două zone.
În al doilea raport de expertiză valoarea de înlocuire este de 720 lei/mp pentru zona 1 și 710 lei/mp pentru zona 2, diferența între cele două zone fiind de 10 lei/mp.
Din această neconcordanță a calculului valorilor de înlocuire, precum și a neclarității calculului ariei desfășurate rezultă calcule neconforme cu realitatea.
Când se calculează valoarea tehnică actualizată rămasă, se introduc niște coeficienți (-0,46 și - 0,64 ) în primul raport de expertiză, diferența de uzură fiind de 18%, iar în al doilea raport coeficienții sunt -0,63 și - 0,70, uzura fiind de 7%. Aceeași situație de neclaritate, când se calculează coeficienții ce intervin în calculul valorii de circulație.
În primul raport de expertiză coeficientul rezultat este 0.53, iar în al doilea raport coeficientul este tot 0,53, când în realitate este 0,43.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cu care, judecătorul poate să micșoreze onorariul părților, ori de câte ori acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ.
Intimata-pârâtă I. R. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, în susținerea căreia a arătat că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 2.11.2012, iar termenul de recurs s-a împlinit în ziua de 19.11.2012, astfel că recursul depus la data de 20.11.2012 este tardiv. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
La termenul de azi instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității declarării recursului de către recurentul-reclamant, excepție pe care Curtea o apreciază ca fiind întemeiată.
Astfel, conform dispozițiilor art. 301 teza I C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-reclamant I. V., la domiciliul acestuia indicat prin cererea de apel, la data de 2.11.2012, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii atacate (fila 138 din dosarul de apel).
Conform regulii de calcul stabilite de art. 101 alin. 1 C.pr.civ., respectiv pe zile libere, declarația de recurs putea fi depusă până cel mai târziu la data de 19.11.2012, inclusiv.
Declarația de recurs împotriva deciziei din apel a fost înregistrată la Tribunalul București Secția a IV-a civilă, la data de 20.11.2012, conform vizei de primire (fila 3 din dosarul de recurs).
Prin urmare, Curtea constată că declarația de recurs a fost formulată cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C.pr.civ., care este un termen imperativ, legal și absolut.
Pentru aceste considente, în temeiul dispozițiilor art. 301 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul – reclamant I. V. împotriva deciziei civile nr. 830A/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. A. și I. R. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.03.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. Steluța Z. D. I. L.-M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/2 ex.
25.03.2013
Jud. apel – I. Târțău
L. E. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1166/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1277/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
