Pretenţii. Decizia nr. 1455/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1455/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 73450/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1455 R
Ședința publică de la 18.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți M. BUCUREȘTI prin P. G. și S. R. prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (CCSD) împotriva Sentinței civile nr. 2244/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. M., V. A., S.C. R. G. INVEST S.A. și intimatul-pârât P. G., având ca obiect, contestație la Legea nr. 10/2001, obligația de a face, acțiune în constatare și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți L. M., V. A. prin apărător, avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 28 dosar, lipsă fiind recurenții-pârâți M. București prin P. G. și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimata-reclamantă S.C. R. G. Invest S.A. și intimatul-pârât P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimaților-reclamanți L. M. și V. A. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimații-reclamanți L. M. și V. A. prin apărător, solicită respingerea recursului formulat de M. București prin P. G. ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocă excepția lipsei de interes, această instituție nefiind obligată la absolut nimic, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2244/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în baza art.246 C.proc.civ. ia act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului 4 de cerere privind obligarea Municipiului București în solidar cu P. G. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material creat prin refuzul de a soluționa notificarea; s-a admis în parte cererea reclamanților V. A., L. M. și S.C. R. G. Invest s.a., în contradictoriu cu pârâții M. București prin P. G., și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD); s-a constatat că reclamanții V. A. și L. M. sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul teren în suprafață de 352 m.p. situat în București, . ,sector 4;a obligat pârâtul M. București, prin Primar G. să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența dintre valoarea imobilului teren situat în București, ., sectorul 4 (în suprafață de 352 m.p.) și despăgubirile deja încasate pentru acesta (880 lei vechi), reclamanta S.C. R. G. Invest S.A. în calitate de cesionar având o cotă de 25% din valoarea acestor despăgubiri; a obligat pârâtul M. București, prin Primar G. să înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării, însoțit de prezenta hotărâre judecătorească;s-a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamanților; a obligat pârâtul M. București prin Primar G. la plata către reclamanți sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 22.11.2011, reclamanții V. A., Limbau M., și S.C. R. G. Invest S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. București prin P. G., P. G. și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună soluționarea pe fond, în conformitate cu Legea nr.10/2001,notificarea transmisă prin B. D., I., Crafcenco sub nr. 448/2002 privind terenul în suprafață de 352 mp situat în București, ., în sensul de a constata calitatea notificatorilor de persoane îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent stabilite potrivit valorii de piață de la momentul soluționării, precum și imposibilitatea restituirii în natură; obligarea pârâtului M. București în solidar cu P. să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._ aferent notificării nr. 448/2002, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; obligarea pârâtului S. R., prin Comisia de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD) să înregistreze dosarul transmis de M. București prin P. G.; obligarea pârâtului M. București, în solidar cu P., la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care să se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din: prejudiciu efectiv reprezentat de diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea 482/2002, respectiv 05.05.2010 și valoarea de piață actuală la momentul la care instanța soluționează pe fond a notificarea; câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată la pct. a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD; obligarea pârâtului Municipiului București în solidar cu P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin notificarea nr. 482/2002, înregistrată la Primăria Municipiului București cu număr de Dosar_, reclamanții V. A. și Limbau M.,împreună cu mama reclamanților, N. E., a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 352 mp situat în București, ., sectorul 4.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2342/1943 și transcris sub nr. 9583 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat, autorul reclamaților N. R. (cunoscut și cu numele de V.), fiind căsătorit cu N. E., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 352 mp, situat în București ., sectorul 4 (fost ..n., Suburbia Ș. V.), construind ulterior, fără autorizație o casă de locuit și anexe gospodărești. Imobilul a fost înregistrat în evidențele fiscale, astfel cum rezultă din adresa nr.899/2009 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sectorul 4 București, la matricola clădiri nr. 1069.
Istoricul denumirii arterei,așa cum este cuprins în adresa nr._/_/_/_/17.12.2009, arată că . anterior anului 1965 denumirea de . în anul 1948 a fost .-se astfel cu adresa menționată în actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1943.
Imobilul compus din teren și construcție a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 379/1985, fiind înscris în anexa nr. 1, la poziția 376/384 cu proprietari N. E., V. A. și Limbau M., astfel cum rezultă din adresa nr. 2615/11.02.2009 emisă de C.G.M.B.- Administrația Fondului Imobiliar și din Extrasul din Tabelul cu proprietarii imobilelor trecute in proprietatea Statului prin actul de preluare sus arătat.Prin adresa nr. 460/15.06.2009, S.C.A.VL. BERCENI S.A. comunica faptul că pentru imobilul (teren și construcție) expropriat și demolat în baza Decretului nr. 379/1985 s-au acordat despăgubiri în valoare de 68.870 lei vechi, din care 880 lei pentru teren.
Urmare decesului autorului nostru, N. R. (08.06.1976), prin certificatul de moștenitor nr. 749/1976, subsemnații V. A. și Limbau M., alături de mama lor N. E., am preluat cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului (compus din teren și construcție) situat în București, ., sector 5 (actual sector 4).
Reclamanții au precizat că autorul reclamanților, N. R. a fost cunoscut și apare în acte oficiale, sub numele de N. R., V. R. și R. I.C. V. N., așa cum rezultă din adeverința nr. 1343/1959 emisă de Sfatul Popular al comunei Albești, Raionul Roșiorii de Vede și Declarația de notorietate autentificată sub nr. 1231/19.08.2010.
Ulterior formulării notificării, în anul 2009, N. E. a decedat, astfel încât prin certificatul de moștenitor nr. 49/2009 întocmit urmare dezbaterii succesiunii acesteia, reclamanții în calitate de moștenitori au preluat întreaga masă succesorală, devenind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru întregul imobil (teren).
Adresa nr. 2615/11.02.2009 emisă de C.G.M.B.- Administrația Fondului Imobiliar precizează că imobilul preluat de Stat a fost demolat, iar din planurile de situație rezultă că terenul expropriat este ocupat de blocul B29 situat pe . actuala . amplasament a fost modificat prin lucrările de sistematizare a zonei).
S-a mai arătat că deși s-au depus toate actele necesare soluționării notificării, pârâtul M. București a refuzat să respecte termenul imperativ de 60 de zile de la data solicitării emiterii dispoziției prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, și nu a emis dispoziția în termenul de 60 de zile de la data depunerii adresei noastre de solicitare și a declarației noastre că nu mai am avem alte acte de depus, respectiv 05.05.2010. Pârâtul avea obligația înlăuntrul acestui termen să ne fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de depunerea și a altor probe, iar lipsa unei asemenea solicitări, reprezintă o confirmare a faptului că dosarul este complet, iar în termenul de 60 de zile pârâta era obligată să emită decizia/dispoziția motivată.
Sesizarea instanței pentru a tranșa asupra dreptului pretins de către persoane îndreptățite la restituire s-a datorat atitudinii culpabile a primarului care, învestit cu notificare în anul 2002 și cu cererea de emitere a dispoziției formulată la 05.03.2010, nu a procedat la soluționarea acesteia, nesocotind flagrant dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. Fiind în culpă cu nesoluționarea notificării pe o perioadă care depășește cu mult durata oricărui termen rezonabil, primarul se afla oricum în întârziere de drept, înaintea învestirii instanței (potrivit art. 1079 alin. (1) pct. 3 din vechiul cod civil în vigoare la aceea dată, există o asemenea situație când obligația trebuia îndeplinită într-un anumit termen, pe care debitorul l-a lăsat să treacă)1. Lipsa de diligentă a primarului ca reprezentant al unității deținătoare creează un raport de solidaritate între unitate și primar, solidaritate care era fundamentată pe dispozițiile art. 1000 alin.3 din vechiul Cod civil, instituție preluată prin dispozițiile art. 1373 din Codul Civil actual, precum și în baza art.16 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Obligația de transmitere a dosarului este prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1, 2, 21jlA și 22 cap. V, titlul VII din Legea 247/2005.
Din formularea respectivelor norme rezultă că dispozițiile autorităților publice locale „se centralizează la nivelul Prefecturilor”, acest lucru implicând obligația respectivelor autorități de a transmite respectivele dispoziții, însoțite de actele doveditoare, către Prefectură. In absența unui termen care să fie prevăzut de legea specială, se aplică termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Competența instanței civile cu privire la un capăt de cerere care are natură contencioasă. Instanța civilă este competentă conform art. 17 C.proc.civ., deoarece obligația de transmitere a notificării către autoritatea administrativă superioară reprezintă o obligație accesorie obligației principale, respectiv aceea de a soluționa notificarea. Art. 17 instituie ceea ce se cheamă prorogare legală de competență, în cazul nostru instanța civilă având competența să judece un capăt de cerere care în mod normal ar intra în competența instanței de contencios administrativ. Un astfel de capăt de cerere prezintă de altfel și o legătură de conexitate cu capătul de cerere privind soluționarea pe fond a notificării (art. 164 C.proc.civ.)
Argumente cu privire la necesitatea transmiterii dosarului direct către CCSD, evitarea procedurii de transmitere a dosarului către Prefectură: controlul de legalitate exercitat de un judecător este superior celui ce ar putea fi exercitat de către prefect deoarece are loc cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute delege pentru ocrotirea dreptului la un proces corect și echitabil: accesul liber la justiție, imparțialitatea - magistratului, contradictorialitatea, egalitatea de tratament, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv.
Nu este admisibil și s-ar afecta cu consecințe deosebit de grave securitatea juridică dacă prefectul ar putea reforma, prin mijloace care ar decurge din interpretarea eronată a legi, o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat. Un control al prefectului asupra legalității unei hotărâri judecătorești, chiar nedefinitive, ar reprezenta o gravă imixtiune care ar rupe principiul separației puterilor în stat.
Reclamanții au interesul legitim de a obține o hotărâre opozabilă autorității care devine competentă în faza administrativă superioară deoarece, conform art. 16 cap. V, Titlul, VII din Legea nr. 247/2005, CCSD va analiza dispoziția cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură. Or, în cauza o asemenea analiză nu este posibilă întrucât notificarea va fi soluționată în fond de instanță, iar pârâta le-ar putea opune lipsa opozabilității hotărârii judecătorești care constată existența dreptului lor. De asemenea, pârâta, tot din cauză de lipsă de opozabilitate, ar putea refuza primirea dosarului de la primărie pe motiv că potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 obligația de a transmite dosarul către CCSD aparține Prefecturii, nu primăriei, aspect ce este necesar, măcar preventiv, pentru a obține o hotărâre care să aibă efecte obligatorii și pentru CCSD. Aceleași argumente referitoare la încălcarea ordinii și securității juridice sunt valabile și pentru CCSD în situația în care acesta, invocând inopozabilitatea hotărârii ce se va pronunța, va aprecia asupra legalității respingerii cererii de restituire în natură, tinzând în această manieră să lipsească de efecte o hotărâre judecătorească căzută în puterea lucrului judecat, în condițiile în care reclamantul este deja victimă a tergiversărilor produse de autoritățile statului român și deja dreptul acestuia este afectat de durata nerezonabilă a procedurilor administrative de restituire.
Potrivit art. 1381 pct.1 C.civ „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație” și în baza art. 1385 pct.1 C.civ. „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și de cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (art.1385, alin.3 C.civ).
Potrivit art.10 și 11 din legea nr.10/2001, valoarea de piață a imobilului raportat la care se stabilește cuantumul măsurilor reparatorii se face potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, astfel că prejudiciul subsemnatului este reprezentat, pe de o parte, de diferența între valoarea la care imobilul ar fi fost evaluat la data la care ar fi trebuit soluționată notificarea și data prezentei acțiuni (ca dată la care se soluționează notificarea), precum și de lipsa de folosință a acestei sume reprezentată de dobânda legală în cuantumul ce va fi determinat prin expertiză aplicată la diferența de mai sus.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei S.C. R. G. INVEST S.A., s-a solicitat a se constata că aceasta este dovedită prin contractul de cesiune nr. 2223, prin care V. A. și Limbau M. le-a concesionat 25% din drepturile lor la măsuri reparatorii prin echivalent privind terenul din București, ., sectorul 4, obiect al notificării nr. 448/2002. In calitate de cesionari, are interes în soluționarea pe fond a notificării și stabilirea drepturilor notificatorilor privind stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii cu privire la imobilul sus menționat, hotărârea fiind pronunțată și în contradictoriu cu reclamanții, potrivit cotelor din drepturile cedate reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, Decizia 33/2008 a ÎCCJ, Decizia XX a ÎCCJ, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 25, art.6 din CEDO, art. 16 cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1523 alin. 2 lit. a, art. 1373 C.civ. și celelalte acte normative menționate în cuprinsul cererii.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la doar notificarea nr. 448/2002; actul de vânzare-cumpărare nr. 2342/1943; adresa nr. 899/23.03.2009 emisă de Direcția Generală de Impozite și taxe locale-sector 4; adresa nr. 2615/11.02.2009 emisă de C.G.M.B.- Administrația Fondului imobiliar; extras din Tabelul cu proprietarii ale căror terenuri au fost expropriate în baza Decretului nr. 379/1985; adresa nr. 460/15.06.2009 emisă de S.C. A.V.L. BERCENI; adresa nr._/_/_/_/17.12.2009 emisă de P.M.B.- Direcția Evidența imobiliară și cadastrală, Serviciul nomenclatură urbană; certificat de moștenitor nr. 749/1976 - defunct N. R.; certificat de moștenitor nr. 49/2009 - defunctă N. E.; adeverința nr. 1343/1959 emisă de Sfatul Popular al comunei Albești, Raionul Roșiorii de vede; declarația de notorietate autentificată sub nr. 1231/19.08.2010; declarația notarială nr.313/02.03.2010, planuri de situație; cerere de emitere a Dispoziție;adresele – răspuns nr._/763/17.09.2010 și_/CB/14.06.2011 emise de P.M.B.; solicitări de emitere a dispoziție și de comunicare a stadiului dosarului nr._; contract de mandat nr. 2224/03.11.2011; contract de cesiune nr.2223/03.11.2011.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București privind solicitarea reclamanților din cuprinsul capătului 3 de cerere; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2 și 4; excepția prematurității capătului 3 de cerere; excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a terenului.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2012, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în ceea ce privește soluționarea capătului 3 de cerere, referitor la obligarea pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarului transmis de pârâtul M. București prin P. G.; a respins ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ceea ce privește capetele 1, 2 și 4 ale cererii de chemare în judecată; a respins ca neîntemeiată excepția prematurității capătului 3 de cerere, referitor la obligarea pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarului transmis de pârâtul M. București prin P. G.; a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a terenului în litigiu, invocată de pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G., în ceea ce privește capătul 4 de cerere, referitor la plata despăgubirilor.
La termenul din data de 12.12.2012 reclamanții au arătat că renunță la judecarea capătului 4 de cerere privind obligarea Municipiului București în solidar cu P. G., ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291.293,sectorul 6, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material creat prin refuzul de a soluționa notificarea.
Analizând cererea formulată de reclamanți în raport de motivele invocate și de probele administrate,tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, la data de 13.02.2002, numita N. E. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10 /2001, înregistrată sub nr.448/2002 la B.E.J. D., I., Crafcenco (fila 7 ), solicitând măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul teren în suprafață de 352 mp situat în București, ., sector 4.
Se constată că deși s-au depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul apreciază, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10 /2001și Deciziei nr. XX /2007 ÎCCJ în recursul în interesul legii, că reclamanta este îndreptățită să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
Imobilul teren ce formează obiectul notificării a fost dobândit de numitul R. I.C. V. N. ,căsătorit cu N. E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9342/1943 și transcris sub nr.9542/6 aprilie 1943 la Tribunalul Ilfov,Secția Notariat (filele 8-10) ,fiind preluat de Stat prin Decretul de expropriere nr.379 din 4 decembrie 1985 (filele 110 și 114-117), autorul reclamanților figurând în Anexa nr.1 din decret. Aceste aspecte rezultă și din adresa nr.2615/11.02.2009 emisă de Consiliul G. al Municipiului București,Administrația Fondului Imobiliar (fila 110), adresă din care rezultă și faptul că potrivit Decretului Consiliului de Stat nr.379 din anul 1985,imobilul din .,sector 4, București a fost demolat/expropriat și apare înscris în anexa nr.1,la poziția 376/384, cu următoarele caracteristici:suprafață teren:352 mp;suprafață construită:161,15 mp,din care suprafață utilă de 131,10 mp, proprietari fiind N. E., V. A. ,L. M..
Din adresa nr.460/ 15.06.2009 emisă de S.C.A.V.L. Berceni S.A. (fila 109) rezultă că imobilul din .,sector 4 a fost expropriat și demolat în baza DEcr.nr.379 din 04.12.1985, poziția 376 de la foștii proprietari N. E. ,V. A., L. M. ; imobilul avea un teren în suprafață de 352 mp din care construit 131,10 mp, fiind acordate despăgubiri în valoare de 68.870 lei în data de 21.05.1987 de la S.C.A.V.L.Berceni S.A., din care pentru teren 880 lei.
N. R. a decedat la data de 8 iunie 1976, iar moștenitorii acestuia ,potrivit certificatului de moștenitor nr.749/18.10.1976 emis de Notariatul de Stat Local Sector V București (fila 96) sunt: N. E.,în calitate de soție, cu o cotă de 2/8; V. A.,în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 și L. M., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8.
N. E. a decedat la data de 3 ianuarie 2009,iar moștenitorii acestei, potrivit certificatului de moștenitor nr.49/08.04.2009 emis de B.N.P.A. C. & C. (fila 97 ) sunt: L. M. și V. A., ambii în calitate de copii,cărora le revine cota de câte ½ pentru fiecare din masa succesorală.
Din cele expuse, instanța a constatat că reclamanții au făcut atât dovada formulării în termen a notificării de către autoarea lor ( N. E.) ,cât și dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile art.3 din Legea nr.10/2001.
Din adresa nr.6241/16.06.2010 emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală – Notă de reconstituire (filele 126-131 ) rezultă că suprafața de teren de cca . 352 mp situată în București, fostă ., sector 4 este în prezent afectată de elemente de sistematizare ( construcție tip A (P + 4 -. verde aferent . pietonale,carosabil auto-actual traseu .> Cum prin notificarea formulată s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, pentru terenul în suprafață de 352 mp, în baza art.26 din Legea nr.10/2001, tribunalul va obligă pârâta să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor,în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferența dintre valoarea imobilului teren situat în București, ., sectorul 4 (în suprafață de 352 m.p.) și despăgubirile deja încasate pentru acesta (880 lei vechi).
Între reclamanții V. A. și L. M. ,pe de o parte, în calitate de cedenți și S.C.R. G. Invest S.A. pe de altă parte, în calitate de cesionar a intervenit contractul de cesiune de drepturi, autentificat sub nr.2223 din data de 03.11.2011 de B.N.P F. M. și Asociații ( filele 37- 39) prin care cedenții au transmis către cesionar cota-parte de 25 % din dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că reclamantei S.C. R. G. Invest S.A. în calitate de cesionar îi revine o cotă de 25% din valoarea acestor despăgubiri.
Cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților se vor stabili pe baza criteriilor și a procedurilor reglementate de dispozițiile cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, pârâtul M. București prin Primar G. urmând a înainta către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării, însoțit de prezenta hotărâre judecătorească. Se va avea în vedere că tribunalul a soluționat pe fond notificarea, hotărârea judecătorească pronunțată ține loc de dispoziție, astfel că unității deținătoare îi revine obligația de a înainta dosarul administrativ împreună cu prezenta hotărâre către prefectură.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamanților, respectiv cele referitoare la obligarea Statului R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD la înregistrarea dosarului administrativ trimis de M. București prin Primar G. având în vedere că procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor este reglementată de art.16 din Titlul VII din Legea 247/2005 ,iar prin prezenta hotărâre s-a stabilit în sarcina pârâtului M. București prin Primar G. obligația de a către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării, însoțit de prezenta hotărâre judecătorească. Cât timp nu s-a făcut dovada vreunui refuz din partea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD de a înregistra dosarul administrativ trimis de M. București prin Primar G., tribunalul apreciază că acest capăt de cerere nu este întemeiat, urmând a fi respins în consecință.
Totodată, în baza art.246 C.proc.civ. tribunalul va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului 4 de cerere privind obligarea Municipiului București în solidar cu P. G. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material creat prin refuzul de a soluționa notificarea. Deși prin încheierea de la termenul din 10.101.2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G. în ceea ce privește capătul 4 de cerere, întrucât s-a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere, tribunalul apreciază că nu mai subzistă excepția invocată.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte cererea reclamanților,în sensul celor menționate anterior, iar în baza art.274 C.proc.civ. va obliga pârâtul M. București prin Primar G. la plata către reclamanți a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanțelor de la filele 192,193.
Împotriva sentinței au declarat recurs M. București și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, M. București a susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că în mod greșit s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 352 mp.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul a fost proprietatea lui N. E., V. A. și L. M. și a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.379/1985 anexa 1, poziția 376/384, pentru care s-au acordat despăgubiri în valoare de_ lei din care 880 lei pentru teren.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că este greșită soluția de obligare a transmiterii dosarului de notificare direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că potrivit art.24 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se face însoțit de ordinul prefectului, conform art.16 alin.21 din OUG nr.81/2007, astfel că trebuie să se conformeze acestor dispoziții .
În motivarea cererii de recurs în sinteză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut următoarele critici:
Printr-un prim și ultim motiv s-a susținut ca netemeinic și nelegal a fost obligat M. București să înainteze direct dosarul administrativ către Comisia Centrală.
În dezvoltarea motivului s-au susținut că potrivit art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 unitatea deținătoare are obligația de a transmite către prefect întreaga documentație,pentru centralizare,exercitarea controlului de legalitate și emiterea avizului de legalitate. Aceste dispoziții nu pot fi invalidate de instanța de fond.
Ambele recursuri sunt fondate pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs al Municipiului București, astfel cum a fost dezvoltat critica este nefondată, deoarece L. M. și V. A., reclamanții din prezenta cauză sunt copiii foștilor proprietari R. I.C.V. N., căsătorit cu N. E..
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, care este comun cu cel al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motivele sunt fondate deoarece prin art.16 alin.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, introdus prin OUG nr.81/2007 s-a dispus înaintarea dosarului administrativ la nivelul prefecturilor, care va întocmi un referat ce conține avizul de legalitate.
Din examinarea sentinței recurate se constată că instanța de fond nu s-a conformat acestor dispoziții și a dispus înaintarea dosarului însoțit cu hotărârea pronunțată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziție care, însă, este nelegală, motiv pentru care fiind îndeplinite dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri formulate de recurenții-pârâți M. București prin P. G. și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) împotriva Sentinței civile nr. 2244/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. M., V. A., S.C. R. G. Invest S.A. și intimatul-pârât P. G..
Modifică în parte sentința apelată în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere de înaintare al dosarului direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
11.10.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1434/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1677/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
