Strămutare. Sentința nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 1555/2/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.15 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 21.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr._/300/2012, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la o altă instanță egală în grad, formulată de reclamanții N. C. și N. V. în contradictoriu cu pârâții B. I. A., C. B. A., V. M., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, C. L. AL S. 2 BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. S. 2 BUCUREȘTI, .>
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au răspuns: reclamanții N. C. și N. V., prin avocat cu împuternicire avocațială nr._/19.02.2013, la fila 8 dosar, și pârâții B. I. A., C. B. A., prin avocat cu împuternicire avocațială nr._/19.03.2013, la fila 77 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în raport de dispozițiile art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010.
Apărătorul reclamanților apreciază că ar trebui să fie citați în cauză și celelalte părți, pentru a se discuta în contradictoriu excepția necompetenței. Instanței.
Curtea pune în discuție aspectul dacă, din perspectiva aplicării dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, mai este necesară citarea părților.
Apărătorul reclamanților N. C. și N. V. apreciază că în soluționarea acestei cereri de strămutare, Cutea de Apel este competentă, deoarece disp. art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 se aplică numai proceselor începute după . noului cod de procedură civilă, însă noțiunea de „proces” începe cu sesizarea instanței.
Astfel, arată că reclamanții au înțeles să sesizeze instanța cu cererea de strămutare, or această cerere este, în opinia sa, o cerere distinctă, nu este o cerere incidentală și nici accesorie. Apreciază că această cerere generează un nou proces, un dosar de sine-stătător, ce a primit un număr nou de înregistrare unic.
Concluzionând, apărătorul reclamanților apreciază că această cerere de strămutare generează un proces nou și întrucât a fost introdusă după intrare în vigoare a noului Cod de procedură civilă, atrage competența de soluționare a Curții de Apel. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul pârâților B. I. A. și C. B. A. solicită admiterea excepției și stabilirea competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dat fiind faptul că această cerere de strămutare privește un incident care a apărut în cursul judecății unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei sector 2 București, iar competența de soluționare a cererii se analizează în raport de vechiul Cod de procedură, întrucât incidentul vizează însăși instanța de judecată investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată. Solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de strămutare formulată la data de 26.02.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenții N. C. și N. V. au solicitat strămutarea cauzei pe motivul „bănuielii legitime” la o altă instanță egală în grad conform art. 140 și urm,. din noul Cod de procedură civilă, solicitând potrivit art. 143 din noul Cod de procedură civilă și suspendarea judecării dosarului nr._/300/2012 aflat pe rolul Judecătoriei sector 2 până la soluționarea cererii de strămutare.
În motivarea cererii de strămutare se arată că această cerere îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 140 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, instanța investită cu soluționarea cauzei în litigiu, nefiind imparțială, datorită calității părților și anume numiții B. I. și C. B. fiind fiica, respectiv ginerele fostului Ministru al Sănătății M. B. din București, iar pe de altă parte, instanța s-a mai pronunțat în aceeași cauză.
Petenții au arătat că întrucât în dosarul inițial s-a pronunțat o hotărâre, aceasta soluție a fost atacata cu apel de reclamanți, odată cu aceasta fiind atacata încă o dată hotărârea de disjungere. Si acest apel a fost ignorat, nefiind trimis instanței de control judiciar, cu motivația ca hotărârea nu este redactata, deși termenul de redactare este cu mult depășit (hotărârea s-a pronunțat la 07.09.2012).
Se precizează că în continuare, judecătorul cauzei a declarat în repetate rânduri, în ședința publica, faptul ca nu îl interesează apelurile exercitate, aspect pe care reclamanții l-au cerut a fi consemnat în caietul grefierului si în încheierea de ședința.
Petenții au mai arătat că urmare a acestui mod de a gestiona dosarele, instanța a dat cuvântul parților pe excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților cu privire la cererea reconvenționala mai întâi în dosarul nr._/300/2012, la termenul din data de 5.10.2012. Prin soluția pronunțata, la data de 26.10.2012, aceasta excepție a fost admisa, cu consecința unei noi disjungeri a dosarului si a respingerii cererii reconvenționale (identica cu cea formulata de noi) ca fiind formulata împotriva unor persoane lipsite ce calitate procesuala pasiva. Dosarul disjuns a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 sub nr._/300/2012, cu termen de judecata la data de 11.01.2013, când instanța a rămas in pronunțare pe cererea de evacuare, aceasta nepronunțând soluția nici pana in prezent.
Se menționează că ulterior acestui moment, instanța a dat cuvântul asupra aceleiași excepții in dosarul nr._/300/2012, la termenul din data de 16.11.2012. După ce pronunțarea a fost amânata de 6 ori, instanța in data de 21.12.2012 a admis excepția lipsei calității procesual pasive a reclamanților - pârâți cu privire la cererea reconvențională formulată, consecința fiind aceeași, adică respingerea cererii reconvenționale. S-a acordat termen la data de 8 februarie 2013, pentru continuarea judecații. La termenul din data de 08.02.2013, instanța a rămas in pronunțare pe cererea de evacuare, aceasta până în prezent nedând o soluție in dosar. In acest dosar deși reclamanții au formulat o cerere de intervenție accesorie în favoarea paraților B. M., B. N. si B. V.), aceasta a fost respinsă.
Petenții au mai arătat că întrucât avocatul paraților din acel dosar a arătat ca instanța deja si-a exprimat poziția fata de cererea paraților formulata împotriva reclamanților, instanța a chestionat avocatul daca înțelege sa formuleze cerere de recuzare, sesizând incidentul procedural de incompatibilitate in care se afla. In acel dosar nu s-a formulat cererea de recuzare, astfel încât instanța a pășit la continuarea procedurii.
S-a arătat că în dosarul în care a rămas ca parte parata-reclamanta (_/300/2012), la termenul din data de 14.12.2012, aceasta a arătat instanței faptul ca si-a spus deja pararea in privința cererii reconvenționale, problema de drept dedusa judecații fiind aceeași pentru toate părțile dosarului inițial. In aceste condiții, reclamanții au cerut instanței sa verifice daca este cazul sa formuleze o cerere de abținere in cauza. Răspunsul a fost acela ca va aprecia asupra acestei situații după formularea in scris a unei cereri de recuzare din partea reclamanților.
Petenții au precizat că s-a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecata, la termenul din data de 14.12.2012, cerere soluționata la termenul din data de 21.01.2013, prin respingerea acesteia. S-a stabilit termen in vederea continuării judecații in data de 22.02.2013.
În opinia petenților, la termenul din data de 22.02.2013, instanța ar trebuit să procedeze la fel ca si in celelalte dosare, să acorde cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual pasive a reclamanților-pârâți cu privire la cererea reconvențională formulată pârâții - reclamanți, urmând a rămâne în pronunțare pe aceasta excepție și a o admite, cu consecința respingerii cererii reclamanților, a acordării unui termen și a disjungerii în vederea soluționării cererii de evacuare.
Or, într-un dosar în care se cunoaște dinainte părerea judecătorului, soluția cu privire la pronunțarea asupra unor excepții si apareri, poziția adoptata de acel complet de judecata, nu mai reprezintă o garanție a înfăptuirii actului de justiție in mod imparțial.
Conform art. 6 pct. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, "Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată in public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, in interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau in măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".
"Cerința din art. 6 pct. 1 al Convenției, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
La termenul de judecată acordat în Camera de Consiliu la data de 21.03.2013, Curtea de Apel a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.
Asupra acestei excepții, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Principiul neretroactivității legii noi este regula de drept, potrivit căreia, trecutului scapă în principiu, acțiunii legii noi, sau, altfel spus, legea nouă nu se aplică situațiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse, și nici efectelor produse de asemenea situații juridice, dacă acestea au fost realizate înainte de . legii noi.
Astfel, actele și faptele trecute nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, ori după caz, al săvârșirii sau producerii ei, fie că este vorba despre efecte produse înainte de . legii noi, fie că este vorba despre efecte produse după . legii noi.
Legea în vigoare la data încheierii unui act juridic, va reglementa atât efectele trecute, adică efectele care s-au produs sub imperiul ei, cât și efectele ei, adică efectele ce se vor produce după . legii noi.
În speță, acțiunea a fost înregistrată sub nr._/300/2012, așadar anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, acest dosar fiind cel cu privire la care se solicită strămutarea.
Fiind vorba de o acțiune înregistrată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, în cauză Curtea de Apel București este necompetentă din punct de vedere material să soluționeze cererea de strămutare a judecării cauzei și raportat la art. 39 și 40 Cod procedură civilă și art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a cererii de strămutare, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare formulată de reclamanții N. C. și N. V., în contradictoriu cu pârâții B. I. A., C. B. A., V. M., C. G. al Municipiului București, C. L. al S. 2 București, M. București, P. G. al Municipiului București, P. S. 2 București și . favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. G. M. D.
Red. G.S.
Tehnored. T.I./GC 2 ex.
03.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 911/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1660/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
