Pretenţii. Decizia nr. 146/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 64661/3/2011
Dosar nr._
(2433/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.146
Ședința publică din 29.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procurorul B. M..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. (născută W.) R., împotriva sentinței civile nr.1225 din 06.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Cauza are ca obiect pretenții întemeiate pe prevederile Legii nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu a răspuns recurenta-reclamantă.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, arătând că în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr.221/2009 nu este obligatoriu să fie indicat pârâtul, deoarece legea însăși prevede cine poate fi obligat să acorde reparații persoanelor care au suferit de pe urma regimului comunist.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.10.2011, reclamanta B. (W.) R. a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr.221/2009 și ale OUG nr. 62/2010 acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a internării sale în lagărul Horlowka –URSS, în perioada ianuarie_48.
Prin sentința civilă nr.1225/06.06.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a anulat cererea de chemare în judecată, reținând că prin rezoluția de înregistrare a cererii, reclamantei i s-a pus în vedere să indice denumirea și sediul pârâtului (obligație ce i-a fost adusă la cunoștință prin citație), însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
A arătat tribunalul că potrivit dispozițiilor art.133 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă șicăîn cauza dedusă judecății, reclamanta nu a indicat denumirea și sediul pârâtului și nici nu s-a conformat măsurii dispuse prin rezoluția de înregistrare a cererii, astfel că a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în condițiile art.3041 C.proc.civ., recurenta-reclamantă B. R., arătând că solicită reluarea judecății cu precizarea că înțelege să cheme în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cererea de recurs a fost însoțită de o fotocopie a adeverinței nr.1406/15.05.2012 eliberată de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.3 din Legea nr.221/2009 cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 este scutită și de timbru judiciar.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, înscisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar.
În conformitate cu dispozițiile 114 alin.1 și 2 Cod proc.civ., în cazul în care cererea de chemare în judecată nu cuprinde elementele prevăzute de lege, instanța îi va comunica reclamantului lipsurile cererii cu precizarea de a le complini până la termenul acordat și cu indicarea sancțiunii în caz de neconformare.
În speță, reclamantei i-au fost comunicate lipsurile cererii, punându-i-se în vedere să indice pârâtul și sediul acestuia, însă nu s-a conformat. Sub aspectul sancțiunii neîndeplinirii acestei obligații, Curtea reține că, deși în regulă generală, potrivit art.114 alin. 3 Cod proc.civ., aceasta constă în suspendarea judecății, în conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 din același act normativ, care are caracter de normă specială, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele părților, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.
Deși potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din Lg. nr.221/2009, în cererea de acordare de despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile acestui act normativ, are legitimare procesuală pasivă Statul Român, Curtea nu își însușește opinia reprezentantului Ministerului Public în sensul că nu era necesară indicarea Statului Român ca pârât în cauză față de obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere pricipul disponibilității care guvernează procesul civil, în conformitate cu care stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților aparține reclamantului, și dispozițiile legale sus-menționate.
De asemenea, Curtea apreciază că, față de natura recursului de cale de atac de reformare în care se examinează legalitatea hotărârii ce face obiectul controlului judiciar, nu este posibilă complinirea lipsurilor privind denumirea și sediul pârâtului în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 304 ind.1 Cod proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. (născută W.) R., împotriva sentinței civile nr.1225 din 06.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S. G. P.
GREFIER
E. C.
Red.S.G.P.
Tehnored.SGP/B.I.
2 ex/06.02.2013
------------------------------------------------
T.B-Secția a V-a – E.P.-J.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 465/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
