Pretenţii. Decizia nr. 348/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4732/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.348 A
Ședința publică din data de 05.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în apelurile declarate de apelanții reclamanți S. A. D., S. C., S. I., toți cu domiciliul procesual ales la SCA P. și Asociații, din București, ..9, ., și de apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.777/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001 – pretenții ”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.12.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 17.02.2011, reclamanții S. I., S. C. și S. A. D. au solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în subsidiar M. București prin Primarul general la plata valorii de circulație a apartamentului nr. 1 din București ., corp A, parter, sector 1, dobândit în baza Legii nr. 112/1995 și cu privire la care au fost evinși de adevăratul proprietar în revendicare.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat lipsa calității procesuale pasive.
M. București nu a formulat apărări.
Prin sentința civilă nr. 777/05.04.2013 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea precizată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanții S. I., S. C. și S. A. D., a obligat pârâtul M. București prin Primarul General la plata sumei de 126.278 euro către reclamanți, în echivalent lei, sumă reprezentând despăgubiri pentru evicțiune și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General către reclamanți la plata sumei de 3700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost găsită întemeiată și a fost admisă în raport de conținutul deciziei nr. 3246/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie ce se bucură de lucru judecat și care a statuat, într-o acțiune similară a reclamanților, cu același obiect, dar îndreptată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, că legitimarea procesuală pasivă aparține vânzătorului din contract, ce are obligația de a garanta pentru evicțiune.
Pe fond, tribunalul a constatat că reclamanții au cumpărat imobilul în discuție de la Primăria Municipiului București prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4148/_/1997, fiind ulterior evinși în revendicare de adevărații proprietari, prin decizia civilă nr. 192/R/2008 a Curții de Apel București statuându-se că titlul cumpărătorilor nu este valabil prin comparație cu cel al vechilor proprietari.
Evingerea cumpărătorilor semnifică lipsirea de efecte a contractului de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr. 112/1995, ceea ce echivalează unei desființări în sensul art. 501 din Legea nr. 10/2001
Prin urmare, reclamanții trebuie a fi despăgubiți cu privire la imobilul pierdut, dreptul acestora întinzându-se din punct de vedere substanțial până la nivelul valorii de piață a bunului în conformitate cu art. 50/1 din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul lor de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995 și cu bună credință, așa cum a stabilit hotărârea prin care au fost evinși.
Tribunalul a acordat valoarea calculată la zi a bunului, respectiv 126.278 euro, ținând seama de faptul că textul special în materie (art. 501 din Legea nr. 10/2001) nu face referire la un anumit moment al calcului valorii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții S. A. D., S. C. și S. I. și pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea apelului declarat de către pârât, se arată că în cauză pârâtul nu are calitate procesuală pasivă și că în cauză nu este vorba de evicțiune, nefiind întrunite condițiile dispuse de art. 1337 Cod civil. Se menționează că suma obținută din vânzarea apartamentului nu a fost însușită de instituția pârâtă, ci s-a constituit venit extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice.
De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, în care se arată că restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar.
În cel de-al doilea motiv de apel se arată că trebuie să se acorde doar sporuri de valoare, și nu valoarea de circulație a imobilului și să se aibă în vedere că prețul plătit în baza Legii nr. 112/1995 este unul derizoriu.
În ultimul motiv de apel, se solicită să se respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține culpa acesteia, iar în subsidiar, se cere să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În apelul declarat de către reclamanți, se arată că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece sumele încasate din vânzări au intrat nu în patrimoniul unității deținătoare, ci în fondul extrabugetar aflat la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, constituit în temeiul dispozițiilor art. 13 art. 6 din Legea nr. 112/1995.
Se menționează că obligația de garanție pentru evicțiune revine vânzătorului, respectiv Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, arătând că sunt îndeplinite condițiile pentru a se angaja răspunderea pârâtului S. R., și anume existența tulburării de drepturi provenind de la un terț, tulburarea să aibă o cauză anterioară vânzării și să nu fi fost cunoscută de către cumpărător la data încheierii contractului.
În cel de-al doilea motiv de apel, se menționează că obligația de restituire a contravalorii imobilului este cea de la momentul producerii evicțiunii, întrucât pârâtul, în calitatea de vânzător, trebuia să-și ia toate măsurile necesare pentru a nu vinde un bun imobil care nu-i aparținea.
În acest sens, se invocă dispozițiile art. 1344 Cod civil, care prevăd că, dacă lucrul vândut se afla la epoca evicțiunii de o valoare mai mare din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării și excedentele valorii în timpul evicțiunii, apreciindu-se că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita și primi sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, acest spor reprezentând în realitate, creșterea valorii imobilului în perioada respectivă, indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare.
Analizând ambele apeluri declarate, raportat la sentința apelată și la criticile invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul M. București prin Primarul General, Curtea reține următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3246/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, atașată la filele 52-55 din dosarul instanței de fond, s-a statuat că în cauză nu există o sentință definitivă și irevocabilă în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât, nu se poate justifica calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a mai reținut că potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, și că Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind terț față de acesta.
Această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție se bucură de putere de lucru judecat, reieșind astfel că legitimarea procesuală pasivă aparține în această speță, dată fiind hotărârea mai sus menționată, vânzătorului din contract, care are obligația să garanteze pe reclamanți pentru evicțiune.
Și critica din cel de-al doilea motiv de apel este neîntemeiată.
Conform art. 501 din Legea nr. 10/2001 (introdus prin Legea nr. 1/2009) proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
În cauză, reclamanții au dreptul să fie despăgubiți cu privire la imobilul pierdut, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, contractul lor de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și cu bună credință așa cum reiese chiar din hotărârea prin care aceștia au fost evinși, și anume prin decizia nr. 192/2008, atașate la filele 40-50 din dosarul tribunalului.
Și ultimul motiv de apel este neîntemeiat.
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În speță, pârâtul s-a opus admiterii acțiunii reclamanților, căzând astfel în pretenții și fiind obligat în mod corect la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Curtea consideră că este neîntemeiată și cererea pârâtului de aplicare a art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, în baza căruia se pot micșora onorariile avocaților, deoarece se constată că nu s-a dovedit faptul că onorariul apărătorului reclamanților ar fi fost nepotrivit de mare față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de apărător.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamanți, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Prima critică privind invocarea calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiată, având în vedere considerentele deja expuse în analiza apelului declarat de către M. București prin Primarul General, nefiind necesar a se relua aceste aspecte.
Și cea de-a doua critică invocată în apelul declarat este neîntemeiată.
Prin raportul de expertiză întocmit a fost calculată atât valoarea imobilului la data rămânerii irevocabile a hotărârii de obligare a reclamanților să predea imobilul adevăratului proprietar în sumă de 272.556 euro, cât și valoarea la zi la data efectuării raportului de expertiză, și anume 126.278 euro.
Curtea constată că potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001 se stabilește dreptul proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și au fost ulterior desființate, de a primi restituirea prețului de piață al imobilelor, în alin. 2 al acestui articol, stabilindu-se că valoarea acestor despăgubiri se va stabili prin expertiză.
Textul legal menționat nu cuprinde așadar o dispoziție în sensul de a se prevedea că valoarea de piață a imobilului ar fi cea de la momentul evicțiunii.
Se consideră că o concluzie în sens contrar, în sensul că reclamanții ar avea dreptul la valoarea de piață a bunului la momentul la care a rămas irevocabilă hotărârea în revendicare îndreptată împotriva lor, și anume 17.04.2008, nu ar putea fi acceptată, deoarece la acea dată, nici nu intrase în vigoare Legea nr. 1/2009 care a introdus art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, conform art. 296 Cod procedură civilă Curtea de Apel va respinge ambele apeluri, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanți S. A. D., S. C. și S. I., toți cu domiciliul procesual ales la SCA P. și Asociații, din București, ..9, ., și de apelantul pârât M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 777/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. GS
Tehnored. GC – 7 ex
11.12.2013
Jud. fond L. E. F.
| ← Cereri. Decizia nr. 258/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 42/2013. Curtea de... → |
|---|
