Pretenţii. Decizia nr. 639/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 974/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 639R
Ședința publică de la 25 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței civile nr. 4097/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. E., având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin motivele de recurs, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 Cod pr. Civilă.
Se referă, de asemenea, că intimatul pârât a formulat întâmpinare și a depus-o la dosar, prin serviciul registratură, la data de 8.03.2013, aceasta fiind comunicată recurentului pârât.
Reprezentanta Ministerului Public arată că numai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada proprietății bunurilor confiscate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4097/2012 a Tribunalului Ialomița s-a admis în parte acțiunea reclamantului G. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 37.784 euro, cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
S-a reținut că reclamantului i-au fost confiscate o . bunuri imobile cu ocazia dislocării sale forțate în anul 1951, din . T. în Câmpia Bărăganului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul arătând că valoarea reținută în cauză prin expertiză nu este cea reală și nu a avut în vedere prevederi imperative ale Legii nr. 247/2005, Legii nr. 221/2009, HG nr. 418/2003, că reclamantul ar fi trebuit să primească titluri de despăgubire și nu despăgubiri bănești și că reclamantul nu a făcut dovada că, lui și familiei sale li s-au confiscat bunurile lor proprii.
Recursul este nefondat.
Necontestat, reclamantul împreună cu familia sa au fost strămutați în anul 1951 din localitatea de domiciliu din județul T., în B., unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Cacomeanca Nouă, raion Călărași.
Conform procesului verbal de la pag. 12 dosar fond, bunurile imobile proprietatea autorului reclamantului au fost preluate de autorități și predate unei terțe persoane.
Din cuprinsul adeverinței nr. 4305/2005 (pag. 10 dosar fond) reiese că autorul reclamantului mai figura în Registrul de stare notarială și cu suprafețe de teren, bunuri mobile și vite.
Actele depuse, coroborate, dovedesc pe de o parte că autorul reclamantului era proprietarul bunurilor invocate în acțiune, iar pe de altă parte, că aceste bunuri au fost preluate de autoritățile de la acea vreme.
În legătură cu natura despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, vom constata că art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, temeiul de drept al acțiunii, se referă la noțiunea de „despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate”, fără a face alte distincții, astfel încât judecătorul fondului a acordat corect despăgubirile bănești”.
Referitor la cuantumul despăgubirilor vom constata că expertul desemnat în cauză a avut în vedere la calcului valorii imobilelor, Standardele Internaționale de Evaluare 2011, art. 10 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, faptul că imobilele au fost evaluate ipotetic, reținând în final valoarea rezultată ca urmare a abordării prin cost mai redusă decât cea reieșită din calculul abordării prin venit.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, vom respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței civile nr. 4097/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. PS 2 ex.
1.04.2013
Jud. fond: T. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1258/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1745/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
