Succesiune. Decizia nr. 826/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 11700/3/2007
Dosar nr._
(655/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PUBLICĂ NR.826
Ședința publică din 07.05.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Judecător - M. V.
Grefier - E. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă Trănțescu G. și de recurenții-intervenienți O. S., G. T. și G. S., împotriva deciziei civile nr.920 A din 17.10.2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. V., cu intimatul-pârât F. I. și cu intimata-intervenientă F. A..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a le da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07 mai 2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.04.2003, sub nr.4589/2003, reclamantul F. V. a chemat în judecată pe pârâta Trănțescu G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea defunctului F. C., decedat la data de 08.09.2002, cu ultimul domiciliu în București, ..27, sector 1, să stabilească calitatea părților de moștenitori ai defunctului, respectiv fiu și soție supraviețuitoare, compunerea și întinderea masei succesorale și cotele cuvenite, precum și partajarea bunurilor succesorale și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorală, respectiv terenul și construcția menționate în titlul de proprietate nr._/19.05.1994 și apartamentul situat în București, ..27, sector 1.
Ulterior, reclamantul F. V. a solicitat introducerea în cauză a fratelui său, F. I..
La data de 01.03.2004, F. A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că a fost căsătorită cu defunctul F. C., căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț.
Prin încheierea de ședință din 25.04.2005, instanța a reținut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a intervenienților G. T. și Gheorhiță S..
Reclamantul a chemat în judecată și pe O. S., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună ieșirea din indiviziune în ceea ce privește imobilul din Topoloveni, județul Argeș.
Prin sentința civilă nr.7218/12.07.2005, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate cu privire la cererea de intervenție ca neîntemeiate; a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâții Trănțescu G. și F. I. și intervenienții în interes propriu F. A., O. S., G. T. și Gheorhiță S., a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienta F. A., a constatat deschisă succesiunea defunctului F. C., decedat la 08.09.2002, cu ultimul domiciliu în București, ..27, sector 1, a constatat că pârâta Trânțescu G. este unica moștenitoare a defunctului F. C., în calitate de legatar universal, în temeiul testamentului autentificat sub nr.5080/22.12.1980 de notariatul de Stat Argeș, a constatat că defunctul F. C. și intervenienta F. A. au dobândit, în timpul căsătoriei lor, în cote egale, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 1.400 mp, situat în Topoloveni, pct.Ogrăzi, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4779/30.04.1948 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, cu vecinătățile arătate în act, identificat în planșa nr.2 anexă la raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert V. C., ca făcând parte din suprafața de 2.500 mp. menționată în schiță, cu o valoare de circulație de 3.780 RON (37.800.000 ROL); teren în suprafață de 2.000 mp., situat în Topoloveni, județul Argeș, punctul . . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.167/11.11.1940 de Grefa Tribunalului Muscel, identificat cu linia ce unește punctele ABCD în planșa nr.3 anexă la raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert V. C., ce face parte integrantă din hotărâre, teren cu o valoare de circulație de 50.000 RON (_ ROL), a constatat că intervenienta F. A. și defunctul F. C. au construit pe terenul proprietatea lor din ..47, Topoloveni, județul Argeș, o casă de locuit, în suprafață de 115,2 mp. și anexe în suprafață de 49,7 mp., în valoare de 106.301 RON (1._ ROL), a dispus ieșirea din indiviziune a intervenientei F. A. și a moștenitoarei defunctului F. C., respectiv pârâta Trânțescu G. cu privire la bunurile imobile arătate mai sus, a atribuit moștenitorilor defunctului F. C. bunurile imobile și a constatat că sulta cuvenită intervenientei F. A., în sumă de 80.040 RON (_ ROL) se constituie în sarcină a moștenirii, respectiv în pasivul succesoral de pe urma defunctului F. C., a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/19.05.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenului Argeș, în sensul că dreptul de proprietate se reconstituie și în favoarea intervenientei F. A. pentru suprafețele de teren menționate mai sus, dobândite de intervenienta și de defunctul F. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4779/30.04.1948 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.167/11.11.1940 de Grefa Tribunalului Muscel, a respins cererile intervenientei F. A. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.372/1996 de B.N.P. S. C. și a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1992 de Notariatul de Stat Argeș, ca neîntemeiate, a constatat că activul succesoral de pe urma defunctului F. C. se compune din: cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.3 situat la etajul 2 al imobilului din București, ..27, sector 1, compus din vestibul, 3 camere, baie, bucătărie, cămară, oficiu, terasă, verandă, boxă la pod, cameră serviciu, subsol, boxă de sub scară, cu o valoare de 94.445 RON (_ ROL); suprafața de teren arabil de 2.500 mp situat în Topoloveni, pct.Ogrăzi, ./1, cu vecini la Nord C. I., la Est M. I., la Sud P. N. G. și la Vest M. losif, cu o valoare de 6.750 RON (67.500.000 ROL); cota indiviză de 1/2 din suprafața de teren de 1.428 mp cu destinația curți construcții situată în Topoloveni, punctul ., . la Nord O. I., la Est . M.), la Sud moștenitorii S. F și la Vest restul proprietății defunctului, înstrăinată anterior decesului cu o valoare de 17.880 RON (_ ROL), a constatat că valoarea activului succesoral este de 119.045 RON (1._ ROL), valoarea pasivului este de 80.040 RON și valoarea masei succesorale este de 39.004 RON (_ ROL), a obligat pe pârâta Trânțescu G., moștenitoarea defunctului F. C., să plătească intervenientei F. A. suma de 80.040 RON cu titlu de sultă, a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu intervenienții O. S., Gheorghită T. și Gheorghită S., ca inadmisibilă; a luat act că pârâta și intervenienta nu solicită cheltuieli de judecată și a obligat pârâta Trânțescu G. să plătească reclamantului suma de 1.100 RON (11.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 08.09.2002 a decedat F. C., cu ultimul domiciliu în București, ..27, sector 1. Defunctul a fost căsătorit, începând cu data de 19.02.1937, cu intervenienta F. A., iar căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința civilă nr.5213/16.09.1963 a Tribunalului Popular al Raionului N. B. București, defunctul și intervenienta având împreună doi fii, pe reclamantul F. V. și pe pârâtul F. I., acesta din urmă fiind stabilit în Statele Unite ale Americii din anul 1980, când a renunțat la cetățenia română. La data decesului, F. C. era căsătorit cu pârâta Trânțescu G..
Prin declarația autentificată sub nr.1516/14.11.2002 de B.N.P. Fiducia, reclamantul F. V. a acceptat în mod expres succesiunea după tatăl său.
Instanța a reținut că pârâtul F. I. este străin de moștenire prin neacceptare, având în vedere că a părăsit țara în anul 1980, a renunțat la cetățenia română și nu a efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii.
În ceea ce privește acceptarea succesiunii de către pârâta Trânțescu G., instanța a constatat că s-a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii de către aceasta, potrivit art.689 C.civ., prin faptul de a locui în imobilul ce face parte din masa succesorală, situat în București, ..27, ., sector 1.
Instanța a mai reținut că F. C. a dispus pentru cauză de moarte în favoarea soției sale, pârâta Trânțescu G., prin testamentul autentificat sub nr.5080/22.12.1980 de Notariatul de Stat Argeș, astfel încât a fost instituit un legat universal asupra bunurilor aflate în patrimoniul lui F. C. la data decesului său. De asemenea, a constatat că reclamantul F. V. nu a învestit instanța cu o cerere privind reducerea legatului instituit prin testament, astfel încât instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art.841, 939 și 847 C.civ., constatând că reclamantul este exclus de la moștenirea defunctului F. C., singurul moștenitor fiind pârâta Trănțescu G., în calitate de legatar universal.
Defunctul F. C. și pârâta Trânțescu G. au dobândit imobilul situat în București, ..27, ., sector 1, imobil din care au înstrăinat cota indiviză de 1/2 către intervenienta G. T., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7278/01.08.1985 de Notariatul de Stat Sector 1 București.
Instanța a apreciat incidente dispozițiile art.174 C.pr.civ. și a constatat dovedite pretențiile reclamantului cu privire la includerea în masa succesorală a cotei de 1/2 din apartamentul situat în București, ..27, ., sector 1, cealaltă cotă de 1/2 aparținând intervenientei G. T..
A mai reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4779/30.04.1948 de Grefa Tribunalului Ilfov, defunctul F. C. și intervenienta F. A., la acel moment căsătoriți, au cumpărat de la G. C. B. imobilul constând în teren cămin și casă în suprafață de 14 ari, situat în ..
De asemenea, defunctul și intervenienta au cumpărat, prin contractul autentificat de Grefa Tribunalului Muscel sub nr.167/11.11.1940 și transcris sub nr.2020/1940, de la A. Ș., terenul arabil de 20 ari, situat în . a fost identificat și evaluat de expertiza tehnică în specialitatea topografie efectuată în cauză de expert V. C..
Pe terenurile cumpărate defunctul și intervenienta au edificat împreună, cu contribuții egale, o construcție, situată în prezent în orașul Topoloveni, ..47, identificată de expertiza de specialitate construcții civile efectuată de expert P. G. ca fiind formată din locuință în suprafață de 115,2 mp. (patru camere, două holuri, baie, bucătărie, sală deschisă și beci sub bucătărie), precum și anexe gospodărești în suprafață de 49,7 mp., cu o valoare estimată de 106.301 RON.
Cu privire la aceste bunuri, instanța a reținut că defunctul F. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, în calitate de moștenitor al mamei sale, F. N. I., prin cererea nr.1764/19.03.1991, iar, prin titlul de proprietate nr._/19.05.1994 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, s-a dispus atribuirea în proprietate către defunct a suprafeței de 6892 mp teren, prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Nu toate suprafețele de teren pentru care defunctul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate erau dobândite prin moștenire de la mama sa, ci pentru cele două suprafețe dreptul de proprietate avea caracter devălmaș, fiind bunuri imobile dobândite în timpul căsătoriei de către defunct și de intervenientă F. A., astfel încât reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 trebuia să se facă atât pe numele defunctului, cât și pe numele intervenientei.
Instanța a constatat că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului la acțiune cu privire la cererea de intervenție principală, invocate de pârâta Trânțescu G..
Totodată, instanța a admis cererea de intervenție în ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1994, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă și pentru intervenienta F. A. pentru terenul în suprafață de 1400 mp, situat în Topoloveni, punctul „Ogrăzi", potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4779/30.04.1948 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat cu vecinătățile arătate în act, cu o valoare de circulație de 3.780 RON și terenul în suprafață de 2.000 mp, situat în Topoloveni, punctul „. . contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.167/11.11.1940 de Grefa Tribunalului Muscel, cu o valoare de circulație de 50.000 RON.
S-a mai reținut că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.10.1992 de Notariatul de Stat Argeș, defunctul F. C. a vândut intervenientei O. S. cota de 1/2 din imobilul situat în orașul Topoloveni, ., județul Argeș, compus din suprafața de 1428 mp și din o casă de locuit cu 3 camere și dependințe, iar, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.372/29.11.1996 de BNP S. C., defunctul F. C. a vândut intervenientei O. S. imobilul în suprafață totală de 2964 mp, situat în localitatea Topoloveni, județul Argeș, compus din suprafața de 570 mp teren arabil, tarlaua 31, . de 900 mp teren vii, tarlaua 31, . 1494 mp teren livezi, tarlaua 31, .> Instanța a apreciat, totodată, că este neîntemeiată cererea de intervenție principală având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1992 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.372/1996 de BNP S. C., motivul prețului derizoriu nefiind dovedit în cauză. De asemenea, nici cauza de nulitate constând în lipsa consimțământului datorat lipsei semnăturii de pe înscrisurile constatatoare ale vânzărilor menționate nu a fost dovedită. Motivul de nulitate constând în înstrăinarea bunurilor fără consimțământul intervenientei, coproprietar al bunurilor, nu a fost reținut, întrucât lipsa consimțământului la vânzare al tuturor coproprietarilor nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a actului juridic, iar frauda cocontractanților nu a fost dovedită.
În ceea ce privește cererea intervenientei de ieșire din indiviziune, instanța a avut în vedere că intervenienta nu a solicitat atribuirea în natură a bunurilor, iar, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.10.1992 de Notariatul de Stat Argeș și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.372/29.11.1996 de BNP S. Constanta, defunctul F. C. a vândut intervenientei O. S. o parte importantă din imobilele ce aparțineau soților, astfel încât acestea au fost atribuite în lotul pârâtei Trânțescu G..
Pentru egalizarea drepturilor coproprietarilor, sulta a fost stabilită la suma de 80.040 RON și, față de împrejurarea că bunurile au fost înstrăinate de defunct în timpul vieții, neintrând în masa succesorală, sulta se constituie în sarcină a moștenirii, respectiv în pasivul succesoral de pe urma defunctului F. C., instanța obligând pârâta Trânțescu G., moștenitoarea defunctului F. C., să plătească intervenientei F. A. suma de 80.040 RON cu titlu de sultă.
Prin decizia civilă nr.1234A/09.06.2006, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta Trânțescu G., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/19.05.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Argeș, a constatat că terenul în suprafață de 1.400 mp situat în Topoloveni, județ Argeș, punctul Ogrăzi, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4779/30.04.1948 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și terenul în suprafață de 2.000 mp situat în Topoloveni, județ Argeș, punctul . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.167/11.11.1940 de Grefa Tribunalului Muscel, nu fac parte din masa bunurilor comune aparținând defunctului F. C. și intervenientei F. A., supuse partajării în cauză, a constatat că sulta cuvenită intervenientei F. A. este de_ lei ROL (5.315 RON), a constatat că în activul succesoral rămas de pe urma defunctului F. C. se includ și terenurile menționate, valoarea întregului activ succesoral fiind de 1._ lei ROL (172.825 lei RON), a constatat că valoarea pasivului succesoral este de_ lei ROL (5.315 lei RON), a constatat că valoarea masei succesorale este de_ lei ROL (92.785 lei RON), a obligat pârâta Trânțescu G., moștenitoarea defunctului F. C., să plătească intervenientei suma de 315 RON, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant F. V. și a fost obligat apelantul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 12 lei (RON), cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, în ceea ce privește apelul pârâtei Trânțescu Gheoghița, tribunalul a apreciat ca fondată numai critica referitoare la anularea greșită a titlului de proprietate emis în favoarea defunctului F. N. C. Astfel, cauzele de nulitate absolută a actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991, sunt limitativ prevăzute de art.III alin.1 din Legea nr.169/1997. Pe de altă parte, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, nu se poate realiza decât în limitele și condițiile impuse de acest act normativ și, respectiv, numai la cerere prin parcurgerea tuturor etapelor impuse de legea specială pentru reconstituirea dreptului.
Tribunalul a constatat că nu poate fi reținută ca o cauză de nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/19.05.2004, în afara dispozițiilor legale, împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 trebuia să se facă atât pe numele defunctului, cât și pe numele intervenientei, întrucât terenurile erau proprietate comună, în condițiile în care nu s-a dovedit că intervenienta a solicitat reconstituirea dreptului său, conform legii speciale.
Instanța de apel a menținut soluția și considerentele de fapt și de drept în ceea ce privește situația juridică a apelantului reclamant F. V..
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul F. V., pârâta Trănțescu G. și intervenienta F. A..
Prin decizia civilă nr.312/15.02.2007, Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant F. V., a admis recursurile formulate de recurenta pârâtă Trănțescu G. și de recurenta intervenientă F. A., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului formulat de pârâta Trănțescu G., menținând celelalte dispoziții ale instanței de apel referitoare la respingerea apelului formulat de reclamantul F. V..
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că pentru valorificarea dreptului la rezerva succesorală a descendenților reclamantul avea la îndemână acțiunea în reducțiune. Lipsa de acțiune a reclamantului în forma prescrisă de lege l-a împiedicat pe acesta să-și consolideze calitatea de moștenitor rezervatar asupra patrimoniului defunctului său părinte, reducțiunea neoperând de drept.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Trânțescu G., s-a constatat că actele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei evidențiază că aceasta deținea o cotă - parte de 1/2 din apartamentul nr.3 situat la etajul II din imobilul din București, ..27, compus din verandă, hol, trei camere, cameră de baie, oficiu, toalete, bucătărie, terasă (situate la etajul II), una cameră de serviciu la subsol, o boxă situată sub scara principală, o boxă la pod (fila 44), respectiv că aceasta, împreună cu defunctul F. C., au dobândit la 06.05.1985 „lotul nr.1 din apartamentul nr.3 situat la București, ..27, etaj 2, sector 1, ce se compune din oficiu, o cameră, bucătărie, cămară, WC, cameră de serviciu la subsol, boxa de sub scară de la fațada laterală și 1/2 din boxa situată la pod, precum si cota indiviză din părțile comune, și, ulterior, la 1.03.1985 au înstrăinat „cota de 1/2 din apartamentul nr.3 ce se compune din vestibul, trei camere, baie, bucătărie, cămară, oficiu, terasă și verandă, toate la etajul 2, boxă la pod, cameră de serviciu la subsol, boxa de sub scară din fațada laterală, precum și dreptul de proprietate indiviză asupra părților din imobil care prin natura lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor".
Instanța de recurs a apreciat că datele rezultate din cuprinsul înscrisurilor, sub aspectul individualizării obiectului înstrăinărilor succesive, nu sunt suficiente pentru a se pronunța asupra caracterului de bun propriu al pârâtei asupra unei părți din apartament, respectiv bun comun al acesteia și al soțului defunct asupra unei alte părți din apartament, cu consecințe distincte asupra compunerii masei succesorale.
Stabilirea corectă a acestei chestiuni de fapt, prin suplimentarea probatorului, este importantă și din perspectiva apărării pârâtei referitoare la lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Se impune suplimentarea probatoriilor pentru a lămuri toate situațiile de fapt cu relevanță directă asupra naturii juridice a părții din imobil stăpânite de pârâtă - individualizarea concretă a părții din imobil care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare succesive, modalitatea de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate (coproprietate), natura actelor efectuate cu privire la imobil (de conservare, de administrare, de dispoziție).
Critica recurentei pârâte referitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind vorba de o evidentă eroare materială, respectiv obligarea pârâtei la plata sultei de 5.315 RON către intervenientă și nu 315 lei RON, cât s-a consemnat în dispozitiv.
Recursul intervenientei F. A. a fost admis față de împrejurarea că analiza pe fond a chestiunilor legate de valabilitatea/nevalabilitatea titlului de proprietate este subsecventă stabilirii calității procesuale pasive, respectiv reevaluării judiciare a probelor referitoare la acceptarea tacită a moștenirii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 31.03.2007, sub nr._ .
Prin încheierea din data de 15.05.2007, tribunalul a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost repusă pe rol la 12.10.2011, ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr._/27.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
S-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză specialitatea construcții (expert tehnic judiciar S. R.).
Prin decizia civilă nr.920/A/17.10.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Trănțescu G., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere din cererea de intervenție principală având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/19.05.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Argeș și constatarea caracterului de bun comun, aparținând defunctului F. C. și intervenientei F. A., al terenurilor în suprafață de 1400 mp, situat în Topoloveni, jud. Argeș, pct.Ogrăzi și în suprafață de 2000 mp, situat în Topoloveni, jud. Argeș, pct. . că unicul moștenitor legal al defunctului F. C. este reclamantul F. V., căruia îi revine întreaga masă succesorală, a constatat că pârâta Trănțescu G. este străină de moștenirea defunctului F. C., prin neacceptare, a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului F. C. se compune din: terenul situat în Topoloveni, jud. Argeș, în suprafață totală de 6892 mp, compus din 4392 mp teren situat în . din măsurători) și 2500 mp teren situat în pct.Ogrăzi, astfel cum sunt menționate în titlul de proprietate nr._/19.05.2004 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Argeș, în valoare totală de 79.300 RON; 1/2 din construcția casă de locuit în suprafață de 115,2 mp și anexe în suprafață de 49,7 mp situată în Topoloveni, ..47, jud. Argeș, în valoare de 53.150,5 RON, a dispus ieșirea din indiviziune a intervenientei F. A. și a moștenitorului defunctului F. C., respectiv F. V., cu privire la construcție, prin atribuirea către acesta din urmă a construcției casă de locuit în suprafață de 115,2 mp și anexe în suprafață de 49,7 mp, situată în Topoloveni, ..47, jud. Argeș, în valoare de 106.301 RON, a obligat reclamantul F. V. la plata către intervenienta F. A. a sumei de 53.150,5 RON, cu titlu de sultă, a constatat calitatea de bun propriu al pârâtei Trănțescu G. a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.3 situat la etajul 2 al imobilului din București, ..27, sector 1, cotă ce nu a fost înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7278/01.08.1985 de Notariatul de Stat Sector 1 București, a menținut celelalte dispoziții din sentința apelată, a respins cererea intimatului reclamant F. V. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în apel, pârâta nu a solicitat efectuarea unor noi expertize, care să confirme susținerile acesteia privind existența unor discrepanțe nejustificate între valorile terenurilor. Prin urmare, nu au fost reținute criticile apelantei sub acest aspect, nefiind dovedită greșita evaluare a imobilelor prin expertizele efectuate anterior.
Sunt însă întemeiate susținerile privind constatarea de către prima instanță a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/19.05.2004. Astfel, chiar dacă nu toate terenurile fuseseră dobândite de F. C. prin moștenire de la mama acestuia, F. I. (o parte din terenuri fiind dobândite de F. C. în timpul căsătoriei cu F. A.), nu se poate constata nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, atât timp cât intervenienta F. A. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile legii speciale. În plus, cauzele de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr.18/1991 sunt prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, iar nerespectarea caracterului devălmaș al dreptului de proprietate asupra terenului nu se regăsește printre acestea.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, la solicitarea intervenientei F. A., cu atât mai mult cu cât autoritatea emitentă a titlului de proprietate nu a fost parte în litigiu, nefiind introdusă în cauză în calitate de pârât în cererea de intervenție. Or, nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi constatată decât în contradictoriu cu părțile actului respectiv, iar Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Argeș (autoritatea care a emis titlul de proprietate nr._/19.05.2004) nu a fost citată în cauză.
Referitor la caracterul construcției din Topoloveni, ..47, jud. Argeș, de bun comun al soților F. C. și F. A., s-a constatat că susținerile apelantei în sens contrar nu au fost dovedite cu niciun mijloc de probă, înscrisurile existente la dosar și declarația martorului F. G. fiind în sprijinul soluției primei instanțe. Astfel, faptul că soții au ocupat sporadic imobilul, că acesta a făcut obiectul unei cereri de partaj între defunct și fratele său, precum și împrejurarea că acesta a fost edificat pe amplasamentul locuinței părinților lui F. C. nu constituie argumente de natură să înlăture caracterul de bun comun al imobilului. Dimpotrivă, în mod just prima instanță a reținut faptul că imobilul a fost edificat în timpul căsătoriei lui F. C. cu F. A. (potrivit depoziției martorului F. G.), în același sens fiind și înscrisurile din dosarul de fond, referitoare la istoricul de rol fiscal al imobilului, iar apelanta nu a solicitat în apel administrarea probei testimoniale și nici nu a depus înscrisuri în combaterea caracterului de bun comun al construcției.
Analizând critica apelantei privind reținerea ca activ succesoral a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, ..27, ., tribunalul a avut în vedere întreg materialul probator administrat, atât la instanța de fond, cât și în apel, prin prisma indicațiilor obligatorii ale instanței de recurs, conform dispozițiilor art.315 alin.1 C.pr.civ.
În acest sens, a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1235/18.02.1961 de Notariatul de Stat al Raionului Stalin, Trănțescu G., necăsătorită, a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei-părți indivize de 50% din apartamentul nr.3 situat la etajul 2 al imobilului din București, ..27, în timp ce P. E. și V. G. au dobândit fiecare câte o cotă-parte de 25% din apartament.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.2129/27.04.1964, coproprietarii P. E., V. G. și Trănțescu G. au partajat apartamentul nr.3 în modalitatea descrisă în actul menționat, astfel cum rezultă și din schița anexă nr.9 la raportul de expertiză construcții, Trănțescu G. luând în deplină proprietate și posesie camerele nr.2 și 3, precum și anexele (hol, baie, balcon, verandă). Așadar, este vorba de o veritabilă ieșire din indiviziune și nu de un partaj de folosință, astfel cum a susținut apelanta-pârâtă, având în vedere că fiecare coproprietar a dobândit în deplină proprietate și posesie o porțiune clar delimitată din apartament.
Ulterior, în timpul căsătoriei cu F. C., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3493/06.05.1985, Trănțescu G. a cumpărat de la A. M. lotul nr.1 din apartamentul nr.3 situat în București, ..27, ., compus din oficiu, o cameră, bucătărie, cămară, WC, cameră de serviciu la subsol, boxă de sub scara de la fața laterală și 1/2 din boxa situată la pod, în scopul reîntregirii dreptului de proprietate și aducerii apartamentului nr.3 la situația inițială. Lotul nr.1 dobândit de Trănțescu G. și F. C. este evidențiat prin anexa nr.11 la raportul de expertiză și reprezintă partea din imobil care le revenise proprietarilor P. E. și V. G. în urma partajului voluntar.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7278/01.08.1985, Trănțescu G. și F. C. au vândut către G. T. și G. S. cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr.3, menționându-se faptul că au dobândit locuința prin cumpărare, în baza actului autentificat sub nr.3493/1985, de la A. M.. Această mențiune are semnificația înstrăinării de cei doi soți a părții din imobil pe care o dobândiseră în timpul căsătoriei, la data de 06.05.1985, astfel încât, ca urmare a vânzării către G. T. și G. S., cota de 1/2 rămasă în patrimoniul apelantei-pârâte este bunul propriu al acesteia.
În același sens sunt și susținerile apelantei-pârâte, care, prin cererea de recurs, a arătat că în anul 1985 a vândut împreună cu F. C. cota de 1/2 pe care o dobândiseră împreună în 1985, rămânând cota de 1/2 – bun propriu al apelantei-pârâte, în care a continuat să locuiască, astfel încât nu poate fi reținută acceptarea tacită a succesiunii de către aceasta.
Tribunalul a constatat că, dacă soții Trănțescu G. și F. C. ar fi intenționat să vândă cota de 1/2 inclusiv din partea de apartament ce avea caracter de bun propriu al apelantei-pârâte, ar fi făcut referire și la modalitatea de dobândire de către aceasta a bunului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1235/18.02.1961. Or, singura mențiune din contractul de vânzare-cumpărare nr.7278/01.08.1985, privind dobândirea imobilului de către vânzători, este cea referitoare la actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3493/1985, ceea ce denotă intenția vânzătorilor de înstrăinare numai a părții din imobil ce reprezenta bunul comun al acestora, respectiv lotul nr.1 din apartamentul nr.3, cumpărat în timpul căsătoriei.
Pentru a se putea reține faptul că în patrimoniul vânzătorilor ar fi rămas cota de 1/2 din apartament, bun comun, ar fi fost necesară precizarea expresă a vânzătoarei Trănțescu G. în sensul că înțelege să înstrăineze și cota-parte de 1/2 din partea de imobil bun propriu al acesteia, cu privire la care F. C. nu avea niciun drept. În caz contrar, partea din imobil care a fost înstrăinată de cei doi soți nu poate fi decât lotul nr.1, dobândit în anul 1985, iar partea din apartament care nu a fost vândută este bun propriu al apelantei.
Rezultă că, la decesul lui F. C., în patrimoniul acestuia se regăseau numai terenurile din titlul de proprietate nr._/19.05.2004, astfel cum au fost individualizate și evaluate prin rapoartele de expertiză topografică și construcții întocmite în dosarul Judecătoriei Topoloveni, respectiv terenul situat în Topoloveni, jud. Argeș, în suprafață totală de 6892 mp, compus din 4392 mp teren situat în . din măsurători) și 2500 mp teren situat în pct.Ogrăzi, în valoare totală de 79.300 RON. De asemenea, din masa succesorală a defunctului face parte și cota de 1/2 din construcția casă de locuit în suprafață de 115,2 mp și anexe în suprafață de 49,7 mp situată în Topoloveni, ..47, jud. Argeș, în valoare de 53.150,5 RON (având în vedere valoarea întregii construcții de 1._ ROL, respectiv 106.301,5 RON).
Apelanta-pârâtă nu a acceptat moștenirea defunctului F. C., nici expres și nici tacit, aceasta nefăcând acte sau fapte materiale care să denote voința neechivocă de acceptare a moștenirii, iar împrejurarea că a continuat să locuiască în imobilul din București, ..27, . nu reprezintă o acceptare tacită a succesiunii, având în vedere că partea din imobil locuită de apelantă reprezintă, astfel cum s-a arătat anterior, bun propriu al acesteia.
Prin urmare, s-a constatat calitatea reclamantului F. V. de unic moștenitor legal al defunctului F. C., precum și faptul că pârâta Trănțescu G. este străină de moștenirea defunctului, prin neacceptare.
Tribunalul a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și interveneintei, prin atribuirea imobilului către cel dintâi și obligarea sa la plata sultei în cuantum de 53.150,5 RON. În acest sens, a avut în vedere dispozițiile art.6739 C.pr.civ., constatând că numai reclamantul a solicitat atribuirea în natură a imobilului, iar intervenienta, mama acestuia, nu s-a opus acestei solicitări.
Totodată, a constatat calitatea de bun propriu al pârâtei Trănțescu G. a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.3 situat la etajul 2 al imobilului din București, ..27, sector 1, cotă ce nu a fost înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7278/01.08.1985 de Notariatul de Stat Sector 1 București.
Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 C.pr.civ., față de soluția de admitere a apelului, a fost respinsă cererea intimatului-reclamant F. V. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta TRĂNȚESCU G., intervenienții G. S., G. T. și O. S., invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții au susținut că instanța de apel a pronunțat această decizie fără a verifica actele dosarului. Astfel, deși a respins ca neîntemeiate capetele de cerere ale intervenției principale, de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/19.05.2004, acesta este în ființă și, ca o consecință, și actele juridice încheiate în baza acestui titlu au fost și rămân valabile.
Instanța, fără a avea în vedere aspectele asupra cărora se pronunțase mai sus, a atribuit terenurile menționate în titlu de proprietate intimatului reclamant F. V..
Întrucât nu rezultă care a fost intenția instanței, în opinia recurenților prima parte, referitoare la respingerea cererii de intervenție, este cea adevărată, pentru că terenurile respective, din . mamei defunctului F. C., respectiv numitei F. N.I., în numele căreia a fost făcută cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către succesor; F. C., în anul 1992, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1992, a vândut către O. S. suprafața de 1/2 din terenul de 1428 mp, poziția 5 din titlu; odată cu vânzarea imobilului, a fost vândută și o casă de locuit cu trei camere (așa cum rezultă din act, această proprietate a fost dobândită în baza sentinței civile nr.2901/17.05,1979, pronunțata de Judecătoria Pitești); prin actul de vânzare autentificat sub nr.372/29.11.1996 defunctul F. C. vinde aceleași O. S. proprietatea sa compusă din suprafața totală de 2964 mp., teren intravilan situat în Topoloveni, județul Argeș, compusă din 570 mp. teren arabil Tarlaua 31, suprafața de 900 mp. teren vii Tarlaua 31, suprafața de 1494 mp. Tarlaua 31, teren livezi (însumate cele doua suprafețe dau un total de 3678 mp).
În consecință, întrucât suprafețele de teren fuseseră vândute de către defunct în timpul vieții, acestea nu mai puteau intra în masa succesorală și, ca atare, instanța în mod greșit a dispus atribuirea acestora către F. V..
Mai mult decât atât, titlul nu poate fi anulat, întrucât singurul care a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost F. C., așa cum s-a reținut prin sentințele anterioare, la acel moment fiind divorțat, din anul 1963.
Singura suprafața disponibilă este suprafața de 2500 mp. situată în punctul Ogrăzi, Topoloveni, suprafața care poate fi atribuită moștenitorului defunctului F. C..
În ceea ce privește atribuirea către F. A. și F. V. a imobilului în suprafață de 105,2 și anexe în suprafață de 49,7 mp., situat în Topoloveni, ..47, județul Argeș, recurenții au învederat că măsura este netemeinică, întrucât, în conformitate cu sentința civilă nr.2372/17.04.1979, aceasta îi aparținea defunctului F. C., în calitate de succesor al numitei F. I., pe care a dobândit-o prin ieșirea din indiviziune cu plata unei sulte de la F. I., fratele său, conform tranzacției menționate în cuprinsul sentinței.
Astfel, susținerile intimaților F. A. și F. V. nu sunt reale, acesta fiind și motivul pentru care s-a solicitat efectuarea partajului după 45 de ani, F. C. fiind cel care cunoștea toată problematica unui eventual partaj, putând să facă apărări.
Intimatul reclamant F. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În esență, a arătat că imobilul în litigiu, format din teren si construcții, aflat în Topoloveni județul Argeș, a aparținut soților F. C. și F. A., în acest sens fiind și titlul de proprietate emis cu privire imobil și celelalte acte, completate cu expertizele efectuate în cauză (topografică și construcții).
În mod evident, recurenta pârâta este străină de moștenire prin neacceptarea succesiunii, situație în care nu are calitate procesuală activă pentru a formula recurs alături de ceilalți intervenienți.
În schimb, F. V. este unicul moștenitor al defunctului F. C., care a acceptat în mod expres succesiunea compusă din terenuri și construcție.
Din nicio proba a dosarului nu rezultă temeinicia cererilor de intervenție formulate în cauză și se impune respingerea recursului și menținerea deciziei nr. 920/A/17.10.2012 ca fiind temeinică și legală.
În recurs, s-au depus, în copie, sentința civilă nr.2901/17.05.1079, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.3076/1979 și sentința civilă nr.2372/17.04.1979 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr.1587/1979.
În ședința publică din 30.04.3013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recurentei Trănțescu G. în formularea prezentei căi de atac, dar și excepția lipsei calității procesuale active a recurenților-intervenienți O. S., G. T. și Gheorhiță S., aspecte ce reies și din conținutul întâmpinării.
La aceeași dată, cu excepția recurentei Trănțescu G., ceilalți recurenți au înțeles să invoce uzucapiunea în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate, cât timp au avut un just titlu pentru construcție, iar, de la data vânzării până la momentul decesului, respectiv al formulării cererii de chemare în judecată, au trecut mai mult de 20 de ani.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate în condițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de recurenta pârâta Trănțescu G., Curtea reține că această parte a fost atrasă în proces de intimatul reclamant F. V., pentru deschiderea succesiunii defunctului F. C. (recurenta, în calitate de soție supraviețuitoare).
În primul ciclu procesual, la fond, prin sentința civilă nr.7218/12.07.2005, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că pârâta Trănțescu G. este unica moștenitoare a defunctului său soț, în baza testamentului autentificat sub nr.5080/22.12.1980 de Notariatul de Stat județean Argeș și că reclamantul, neformulând în mod expres o cerere de reducțiune a legatului, este exclus de la succesiunea defunctului F. C..
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.1234/9.06.2006, a respins apelul declarat de reclamantul F. V., în calea de atac exercitată fiind criticată soluția privind constatarea calității de unică succesoare a pârâtei Trănțescu G..
Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze de Minori și de Familie, prin decizia civilă nr.312/15.02.2007, procedând la admiterea recursului formulat de pârâta Trănțescu G. și de intervenienta F. A., a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea căii de atac exercitată de pârâta de față, reținând că nu a fost pe deplin lămurită situația de fapt cu relevanță directă asupra naturii juridice a părții din imobil stăpânite de această parte, asupra naturii actelor efectuate cu privire la imobil.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.920/17.10.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a constatat că unicul moștenitor legal al defunctului F. C. este reclamantul F. V., precum și că pârâtă Trănțescu G. este străină de moștenirea aceluiași defunct, prin neacceptarea (aceasta nu a făcut acte sau fapte materiale care să denote voința neechivocă de acceptare a succesiunii asupra bunurilor succesorale).
Prin prezenta cale de atac recurenta Trănțescu G. nu a înțeles să conteste decizia instanței de apel în legătură cu înlăturarea sa de la succesiunea defunctului său soț, ci a criticat doar faptul includerii în masa partajabilă și a atribuirii în proprietatea succesorilor defunctului F. C. a mai multor bunuri imobile ce au fost dobândite cu acte autentice de către ceilalți trei recurenți.
De altfel, Curtea reține că în recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1234A/9.06._ pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă (prin care s-a finalizat un prim ciclu procesual al litigiului) recurenta Trănțescu G. și-a invocat propria lipsa a calității procesuale pasive, susținând neacceptarea tacită a succesiunii autorului F. C., dată fiind înstrăinarea în timpul căsătoriei cu defunctul a părții din apartamentul nr.27 din București, ..2, ., care avea regimul de bun comun.
În acest context, sub aspectul indicat, atât dispozitivul deciziei atacate, cât și considerentele acesteia au intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare în raport de care, străină fiind de succesiune, pârâta Trănțescu G. nu are interes să recureze decizia tribunalului, mai ales în condițiile în care în acest recurs ea nu a făcut decât să susțină și să apere drepturile și interesele celorlalți recurenți, rude, respectiv afin (G. S.) ai săi.
Interesul reprezintă una dintre cerințele obligatorii pentru exercițiul oricărei forme procedurale ce alcătuiește conținutul acțiunii, deci și pentru exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură niciun folos practic celui care a recurs la ea, atunci se constată că este lipsit de interes.
În speță, folosul practic urmărit de recurenta Trănțescu G. nu o vizează în mod direct, nu este personal, ci ar urma să se producă în persoana celorlalte părți din proces, astfel că nu se justifică exercitarea căii de atac a recursului în această modalitate.
În cauza de față, recurenta nu este îndreptățită, în mod legal, să apere drepturile altei persoane, ci este obligatoriu ca aceasta să dovedească că folosul practic privește pe titularul dreptului succesoral, or, în recurs, nu este îndeplinită această condiție a interesului.
În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Trănțescu G. ca lipsit de interes.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenienții O. S., G. T. și G. S., Curtea observă că, în prima instanță, în primul ciclu procesual, la data de 25.04.2005, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu intervenienții G. (măsură menținută și prin dispozitivul hotărârii în cauză), iar, la data de 12.07.2005 (prin hotărârea asupra fondului), și cererea de chemare în judecată a aceluiași reclamant de atragere în proces a intervenientei O. S..
Sentința civilă nr.7218/12.07.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a rămas irevocabilă în privința soluțiilor de respingere ca inadmisibile a cererilor reclamantului F. V. de atragere în proces a intervenților O. S., G. T. și G. S., prin necontestarea acestora de către niciuna dintre persoanele interesate. Consecința a fost aceea că soarta partajului judiciar a fost disputată, în toate etapele procesuale ale litigiului, între reclamantul F. V., pârâții Trănțescu G. și F. I. și intervenienta F. A. (trei dintre aceștia fiind, de altfel, singurii care au contestat, ulterior, deciziile instanțelor de fond, apel și recurs), în timp ce recurenții O. S., G. T. și G. S. au rămas străini de această procedură judiciară, ei figurând doar în mod formal în actele procedurale îndeplinite în cauză.
Pentru exercițiul unei acțiuni civile/cale de atac este necesar să se justifice îndreptățirea de a figura în acel proces ca reclamant, pârât sau intervenient, așadar să se dovedească calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titulari dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Or, în speță, acești recurenți nu au dobândit niciodată calitate procesuală în oricare din ciclurile procesuale parcurse de prezentul litigiu, pentru a fi îndreptățiți să exercite calea de atac a recursului, chiar împotriva unei decizii care ar putea produce consecințe negative asupra drepturilor deținute de aceștia.
În cauză, Curtea apreciază că recursul poate fi exercitat doar de o persoană ce a dobândit și deținut calitatea de parte în fond și apel, or recurenții nu au fost interesați în dobândirea unei eventuale calități procesuale în litigiul pendinte, fie prin formularea de către ei înșiși a unor cereri proprii de intervenție, prin mijlocirea cărora să tindă la scoaterea din masa partajabilă a drepturilor de proprietate asupra imobilelor pe care le-au dobândit de la autorul F. C. (astfel cum tardiv au pretins abia prin recursul de față), fie prin contestarea soluției primei instanțe de respingere ca indamisibilă a cererilor reclamantului de atragere a lor în proces.
Acestea sunt motivele care împiedică instanța să ia în dezbatere apărările formulate de acești trei recurenți, prin care au criticat decizia instanței de apel pentru greșita includere în masa partajabilă și dispunerea ieșirii din indiviziune, între moștenitorii lui F. C., asupra mai multor imobile în privința cărora ei dețin titluri de proprietate sau acele apărări prin care au invocat o anume componență a masei partajabile rămase de pe urma defunctului, rămânându-le acestora deschisă calea unei acțiuni separate pentru apărarea drepturilor dobândite în baza acelor autentice de care se prevalează.
În consecință, în ceea ce privește recursul exercitat de acești trei recurenți Curtea va respinse recursul pentru lipsa calității procesuale active.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă TRĂNȚESCU G. împotriva deciziei civile nr.920/A/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca lipsit de interes.
Respinge, recursul formulat de recurenții intervenienți O. S., G. T. și G. S. împotriva deciziei civile nr.920/A/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. V., intimatul pârât F. I. și intimata intervenientă F. A., pentru lipsa calității procesuale active.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. D. S.-G. P. M. V.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehnored.B.I./L.C.
2 ex/01.08.2013
-----------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – A.I.T.
- R.N.
Jud.Sector 1 – I.R.D.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1085/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 1868/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
