Pretenţii. Decizia nr. 759/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 1532/2/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 759R
Ședința publică de la data de 05.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. I. M. împotriva deciziei civile nr. 37A/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._/299/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V., cauza având ca obiect „partaj judiciar”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă A. I. M. reprezentată de avocat C.-T. C. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsind intimatul – reclamant A. V. reprezentat de avocat B. E. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2007, fila 5 dosar Judecătoria Sector 1.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurenta-pârâtă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta recurentei-pârâte depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța în original . nr._(131)/21.03.2013 privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Totodată, învederează că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Reprezentantul intimatului-reclamant învederează că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză.
Recurenta-pârâtă A. I. M. prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Solicită admiterea recursului, în principal, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel pentru motivele invocate, iar în subsidiar casarea hotărârii, dacă se va concluziona că modificarea hotărârii nu este posibilă, necesitând administrarea de probe noi.
Precizează că terenul în litigiu este liber și că prin partajarea în natură ambele părți ar suporta dezavantajele caracterului neconstruibil al terenului.
Recurenta – pârâtă locuiește într-unul din imobile.
Instanța de apel în rejudecare s-a îndepărtat de la argumentele pentru care s-a dispus casarea hotărârii și anume interesul superior al minorului.
Instanța s-a raliat concluziilor expertizei topo efectuată de expert C. G., care nu reflectă valoarea reală al prețului terenului, fiind supraevaluat și îi revine o sultă mai mare.
Metoda de evaluare a primului expert topo Slavilă C. este una corectă, care reflectă valoarea de piață reală, ținând cont de caracterul neconstruibil al terenului.
În principal solicită modificarea deciziei din apel în sensul atribuirii în natură prin formularea de loturi. În subsidiar, ar fi de acord să plătească sulta la valoarea stabilită de experta Slavila C..
În cazul în care instanța de recurs va considera că nu se impune casarea cu trimitere pentru o altă evaluare corectă și legală a imobilului, solicită atribuirea bunului integral în natură coindivizarului major, intimatul-reclamant, cu obligarea acestuia la plata sultei la valoarea stabilită de expert, precum și corelarea achitării sultei de către intimatul-reclamant de momentul achiziționării unei alte locuințe.
Intimatul-reclamant A. V. prin avocat învederează instanței cu privire la recurenta-pârâtă că între timp aceasta a devenit majoră.
În combaterea recursului învederează că instanța de apel potrivit deciziei de casare, în rejudecare, trebuia să aibă în vedere doar valoarea de circulație a imobilului supus partajului, celelalte aspect intrând sub puterea lucrului judecat, motiv pentru care nu este de acord cu partajarea în natură a imobilului, în plus terenul va rămâne în indiviziune.
Cu privire la evaluare, instanța de apel a avut la dispoziție trei expertize evaluatoare asupra imobilului în litigiu, anume: primele expertize evaluatoare din anii 2008-2009, cu o valoare a imobilului de 178.310 euro, a doua evaluare, în anul 2011, valoarea întregului imobil era stabilită la 72.000 euro, iar a treia evaluare, în anul 2012, întregul imobil este evaluat la 134.620 euro.
În urma rejudecării apelului valoarea imobilului a scăzut de la 178.000 Euro la 1340 000 euro, fiind vorba de o scădere cu 32% a valorii imobilului stabilită în primul ciclu procesual. În această situație rezultă că sulta datorată a scăzut de la aprox. 90.000 euro la 67.000 euro.
Precizează că nu a declarat recurs deși sulta care i se cuvenea a scăzut drastic, întrucât este rudă cu recurenta. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2007, reclamantul A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. I. M., prin reprezentant legal A. G., ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de 202,12 mp, construcții și anexe gospodărești, situat în București, . A, sector 1, prin atribuirea în natură a întregului imobil pârâtei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte, atribuirea către reclamant a dreptului de concesiune asupra locului de veci în suprafața de 2,34 mp, situat în cimitirul Veșnicia, conform actului de concesiune nr. 43/15.03.1994.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sunt unicii moștenitori ai defuncților A. A. și A. I., în calitate de fiu, respectiv nepoată de frate predecedat.
Pârâta A. I. M., prin reprezentant legal A. G., a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea acțiunii în ce privește cotele solicitate de ½ fiecare, atribuirea în natură a construcției corp C către pârâtă și a construcției corp B către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 5775/14.04.2009 Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, . A, sector 1, compus din teren în suprafața de 201,35 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografie efectuat de P. E. și din construcții (corpurile B și C și dependințe), astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de I. A.; a atribuit imobilul pârâtei, prin reprezentant legal, acesta nefiind comod partajabil în natură și a obligat pârâta, prin reprezentant legal, la plata unei sulte de 350.709,5 lei RON, reprezentând ½ din valoarea imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut referitor la masa succesorală, din certificatul de moștenitor, astfel cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare nr._/02.12.2005, că masa succesorală de pe urma celor 2 defuncți se compune din:
1. dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., compus din teren în suprafață de 228 mp și construcții în suprafață de 127,10 mp, din care corpurile B și C cu o suprafață utilă de 91 mp și anexe gospodărești în suprafață de 36,10 mp;
2. dreptul de concesiune asupra locului de înhumare cu construcții funerare (3 cripte zidite suprapuse) situat în cimitirul Veșnicia al parohiei Sfântul G. Grivița, deținut în temeiul contractului de concesiune nr. 43/15.03.1994 eliberat de P. Sf. G. – Grivița.
Valoarea terenului în suprafață de 201,35 mp, conform raportului de expertiză este de 559.227 lei, iar valoarea de circulație a construcțiilor este de 162.200 lei, echivalent a 38.310 euro.
Nici terenul, nici construcțiile, conform ambelor rapoarte de expertiză, nu sunt comod partajabile în natură.
Sub aspectul atribuirii, instanța de fond a apreciat că se impune partajarea sub forma atribuirii întregului imobil către pârâtă. La formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama atât de concluzia raportului de expertiză, în sensul că imobilul nu este comod partajabil in natură, cât și de criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ. reținând în acest sens mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din întregul bun, precum și faptul că pârâta locuiește într-o parte din imobil. Corespunzător, pârâta a fost obligată la plata unei sulte de 350.709,5 lei către reclamant, reprezentând jumătate din valoarea masei partajabile.
Referitor la dreptul de concesiune, instanța a respins cererea de partajare cu privire la acesta, apreciind că este incident un caz de coproprietate pe cote părți, de ½ fiecare, determinată de natura bunului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A. I. M., prin reprezentant legal A. G..
În motivarea apelului, pârâta a arătat că minora nu putea fi obligată la plata unei sulte către majorul coindivizar, întrucât minorul moștenește sub beneficiul de inventar și prin urmare nu suportă pasivul moștenirii, conform art. 687 C.Civ.; sub aspectul atribuirii, s-a susținut că imobilul este comod partajabil în natură, existând două corpuri de casă distincte, cu anexe aferente fiecăreia și funcționând ca două unități locative distincte și greșita aplicare a dispozițiilor art. 736 C.Civ. care stabilesc ca regulă partajarea în natură; că imobilul a fost supraevaluat având în vedere valoarea de circulație a imobilelor pe piața liberă și prăbușirea pieței imobiliare.
Prin decizia civilă nr. 378/22.03.2010 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut că imobilul nu este partajabil comod în natură față de raportul de expertiză efectuat în cauză și de situația de fapt privind folosința construcțiilor în litigiu de către părți.
Referitor la problema obligării minorei apelante la plata sultei, operațiune specifică și de esența partajului judiciar, tribunalul a arătat că problema acceptării moștenirii de către succesibilul minor, sub beneficiu de inventar, nu are nicio legătură cu plata sultei, aceasta neintrând în categoria obligațiilor ce țin de pasivul succesoral, ci sunt instituții cu totul distincte.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A. I. M. prin reprezentant legal A. G..
În motivarea recursului, pârâta a susținut că în mod greșit s-a reținut că singura modalitate de partajare o reprezintă atribuirea întregului bun imobil către minoră, cu obligarea sa la sultă către coindivizarul major, regula în materie de partaj presupunând respectarea principiului egalității părților și al echității.
Recurenta-pârâtă a susținut că partajarea imobilului în natură este posibilă, deoarece pe teren se află două unități locative distincte cu destinația de locuință – corpurile B și C, cu suprafețe și anexe similare.
Prin decizia civilă nr. 954/27.09.2010 Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat că, în prezenta cauză, au fost încuviințate și administrate două expertize, o expertiză topometrică și o expertiză de identificare și evaluare, experții stabilind valori care, în acest moment, nu se regăsesc în prețurile imobilelor expertizate, ambele bunuri ce fac parte din masa partajabilă suportând o scădere importantă generată de criza imobiliară.
Cum expertizele au fost efectuate în anii 2008 – 2009 și în prezent există o disproporție între prețurile stabilite în cele două expertize și prețul real al imobilului, Curtea a apreciat că sunt necesare probatorii suplimentare cu privire la valoarea imobilelor.
Prin decizia civilă nr. 37A/21.01.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în rejudecarea apelului, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă A. I. M. prin reprezentant legal A. G., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V., și a schimbat în parte sentința civilă nr. 5775/14.04.2009, in sensul că a obligat pârâta la plata unei sulte de 67.310 euro, echivalent in lei la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, sub aspectul partajării în natură, că imobilul nu este comod partajabil în natură, ca urmare a frontului stradal de 6 ml.
Faptul că imobilul în întregul său este neconstruibil (prin raportare la normele actuale – Legea 50/1991 și HG 525/1996) are efecte în privința valorii imobilului, însă nu poate conduce la îmbucătățirea și mai mare a acestui imobil și astfel la pierderea cvasi-totală a valorii sale economice.
Tribunalul a apreciat că nu este în interesul minorei să procedeze la partajarea în natură, deoarece chiar lotul atribuit acesteia își va pierde din valoare, iar menținerea unei stări de indiviziune pentru lotul 3 pentru crearea unei servituți de trecere ar împovăra lotul atribuit în proprietatea sa.
Tribunalul a reținut și faptul că minora locuiește în imobil și nu s-a arătat că aceasta are o altă locuință.
În ceea ce privește evaluarea imobilului, tribunalul a reținut concluziile ultimei expertize ca fiind cele mai pertinente, respectiv valoarea de 601.320 lei (echivalent a 134.620 euro; din care construcțiile – 32.310 lei și terenul – 568.010 lei).
Tribunalul a mai reținut că, în lei, valoarea terenului de 568.010 lei reținută în cauză este superioară valorii de 559.227 lei, determinată prin expertizele efectuate la fond la nivelul anului 2008 și a concluzionat că este respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
În ceea ce privește principiul interesului minorului, tribunalul a apreciat că acesta nu este încălcat deoarece și acest principiu trebuie aplicat tot până la limita abuzului de drept, respectiv în condiții în care să nu lezeze dreptul de creanță al coindivizarului de a primi o sultă corespunzătoare cotei sale indivize.
Împotriva deciziei civile nr. 37A/21.01.2013 a declarat recurs pârâta A. I. M. prin reprezentant legal A. G..
În motivarea recursului, pârâta a învederat următoarele critici de nelegalitate:
1. În mod greșit instanța de apel nu a partajat imobilul în natură, constatând că imobilul nu este comod partajabil în natură, deși primii doi experți numiți de către instanță au concluzionat în raportul lor că imobilul este comod partajabil în natură, instanța raliindu-se opiniei contrare a celuilalt expert - motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C..
Faptul că acest imobil are un front stradal de 6 ml imprimă terenului caracterul neconstruibil - acest caracter dobândindu-l și cele 2 loturi formate de către cei 2 experți din cauză, care au constatat că imobilul este comod partajabil în natură.
Instanța trebuia să țina cont si de situația de fapt din dosar si anume de imprejurarea ca acest imobil cu 2 unitati locative reprezintă atat casa părinteasca a coindivizarului major (intimatul-reclamnt) cat si locuința actuala a minorei iar de generații aceasta familie a utilizat practic acest spațiu in mod individual (intre membrii sai), ca si cum ar fi fost „partajat".
2. Instanța de apel a pronunțat o hatarare lipsita de temei legal, data cu greșita aplicare a legii, fapt care nu rezolva in mod real una din cauzele pentru care instanța de control a dispus rejudecarea si anume interesul superior al minorului - motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 8, 9 C.pr.civ.
Instanța de rejudecare a omologat concluziile expertizei topografie-evaluatorie efectuată de expert C. G., adică singurei expertize care ajunge la o valoare a terenului comparabila cu cea din 2008 (de la fond) - instanța ignorând scopul pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Instanța a creat recurentei pârâte o situație impovaratoare atribuindu-i integral in natura imobilul supraevaluat ocrotind coindivizarul major, desi aceasta a solicitat ca in situația in care hotărârea va avea la baza raportul de expertiza C. G. (supraevaluat) sa-i fie atribuit coindivizarului major imobilul in întregime si ca recurenta-pârâtă să fie cea despăgubita, prin sulta de către acesta.
Recurenta-pârâtă solicită ca, in situația in care si instanța de recurs va considera ca bunul nu este comod partajabil in natura și ca evaluarea efectuata de către expert C. este una corecta sau ca nu se impune casarea cu trimitere pentru o alta evaluare corecta si legala a imobilului, sa îi fie atribuit bunul integral in natura coindivizarului major, cu obligarea acestuia la sulta către aceasta in suma de 67.310 euro, cu condiționarea achitării sultei de către intimatul - reclamant, de momentul achiziționării unei alte locuințe (pana la plata sultei recurenta ramanand oricum in locuința actuala) pentru a se rezolva si problema ocrotirii minorului.
3. Instanța de apel nu a rezolvat împrejurarea reținuta de către instanța de control si anume problema notorietății scăderii preturilor pe piața imobiliara (care a condus la casarea cu trimitere) - motivând in mod greșit ca aceasta este evidenta, insa nu poate fi aplicata in cauza, deoarece aceasta evidență ar fi combătuta prin proba cu expertiza - motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ.
Recurenta critică aceasta susținere a instanței de apel, arătând că în rejudecare s-au mai efectuat inca 2 expertize, de către 2 experti Slavila C. (topografie) si N. I. (constructii), ale caror concluzii reflectau notorietatea scăderii pietei imobiliare si ale caror evaluări reflectau aceasta scădere de preț.
Prin urmare, in apel, după 4 ani (cu recesiune, criza economica, prăbușirea pieții imobiliare) valoarea terenului este superioara in lei (modalitatea de achitare a sultei) fata de anul 2008, cu 10.000 lei, in condițiile in care leul s-a depreciat fata de euro cu 0,64 lei/euro.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare doar pentru un singur aspect, respectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului supus partajului; atribuirea imobilelor și obligația de plată a sultei având caracter irevocabil, instanța de apel a respectat indicațiile instanței de control judiciar, adică reevaluarea imobilului supus partajului; s-a mai arătat că instanța de apel a încuviințat o a treia expertiză pentru faptul că în cauză existau două expertize total opuse; însușindu-și concluziile celei de-a treia expertize, care reprezintă o medie a celorlalte două. Primele două expertize evaluatoare din anii 2008-2009 au stabilit o valoare totală a imobilului de 178.310 euro; a doua evaluare, în apel, din anul 2011, a stabilit valoarea întregului imobil la 72.000 euro; iar a treia evaluare a stabilit 134.620 euro. Dintre cele trei variante, instanța de apel a înlăturat-o pe cea mai mică, valoarea de 300 euro/m.p. fiind nerealistă; și a eliminat-o și pe cea mai mare, așa cum de altfel a solicitat instanța de casare; și a omologat cea de-a treia variantă care are o valoare de 134.620 euro. Intimatul-reclamant solicită să se observe că în urma rejudecării apelului valoarea imobilului a scăzut de la 178.000 euro la 134.000 euro, fiind vorba de o scădere cu 32% a valorii acestuia stabilită în primul ciclu procesual; situație în care este evident că și sulta datorată a scăzut cu același procent, adică de la 90.000 euro la 67.000 euro, însă nu a declarat recurs deoarece a înțeles să protejeze interesele minorei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La pct. 2 și 3 din motivele de recurs recurenta-pârâtă invocă cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., potrivit căruia instanța, prin faptul că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de recurs se referă la actul juridic unilateral sau bilateral dedus judecății, în înțelesul de negotium, de manifestare de voință săvârșită cu intenția de produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.
Cauza de față este o acțiune are ca obiect ieșirea din indiviziune de pe urma defuncților A. A. și A. I., în cadrul căreia reclamantul nu a dedus judecății instanței vreun act juridic în sens de negotium, cu privire la care să se poată invoca faptul că instanța de apel i-ar fi schimbat natura sau înțelesul vădit lămurit al acestuia. În plus, se constată că recurenta-pârâtă nici nu a indicat în ce fel consideră că ar fi incident acest caz de modificare, motiv pentru care Curtea va constata că nu este incident în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. fiind invocat doar formal.
În temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 3 C.pr.civ., Curtea va analiza criticile susținute la pct. 2 și 3 din motivele de recurs în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., referitor la aplicarea greșită a legii.
La pct. 1 al motivelor de recurs recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de apel nu a partajat imobilul în natură, întrucât primii doi experți numiți de către instanță au concluzionat că imobilul este comod partajabil în natură.
Critica este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin decizia de casare nr. 954/27.09.2010 instanța de recurs a constatat că este întemeiată critica referitoare la evaluarea imobilului supus partajării, fără a face vreo apreciere cu privire la motivul de recurs prin care pârâta susținea că partajarea imobilul era posibil a fi realizată în natură.
În această situație, instanța de rejudecare avea obligația de a respecta îndrumările cu caracter obligatoriu date prin decizia de casare cu privire la suplimentarea probatoriului în baza cărora urma să stabilească situația de fapt.
Respectând aceste dispoziții legale, tribunalul a dispus efectuarea unor noi expertize în specialitatea topografie și construcții, fiind depuse la dosar rapoartele de expertiză efectuate de experții N. I. și S. C..
Expertul specialitatea construcții N. I. a propus lotizarea imobilului, din Anexa 1 la raport rezultând că lungimea frontului de la . B este de 6 m. și cea a lotului C este de 6,07 m.
De asemenea, expertul specialitatea topografie S. C. a propus lotizarea imobilului, din Anexa 1 la raport rezultând că lungimea frontului de la stradă a lotului 3 este de 2,07 m. (pct. 1-2 din Anexa 1 la raport) și cea a lotului 1 este de 3,97 m. (pct. 2-3 din Anexa 1 la raport).
Curtea constată că în mod corect tribunalul a înlăturat concluziile rapoartelor de expertiză efectuate de experții N. I. și S. C. cu privire la posibilitatea partajării în natură a imobilului, având în vedere că acestea încalcă dispozițiile privind deschiderea minimală pe care trebuie să o respecte frontul la stradă, pentru fiecare lot în parte, cuprinse în Legea nr. 50/1991 și faptul că îmbucătățirea prea mare a imobilului ar conduce la o pierdere a valorii sale economice.
În al doilea rând, Curtea constată că este neîntemeiată critica potrivit căreia instanța de apel trebuia să țină cont de faptul că imobilul reprezintă atât casa părinteasca a intimatului-reclamant cât și locuința actuală a recurentei-pârâte, având în vedere că domiciliul părților este unul dintre criteriile legale enumerate la art. 6739 C.pr.civ. de care instanța trebuie să țină cont la formarea și atribuirea loturilor; or recurenta-pârâta nu a contestat faptul că locuiește în imobil și nu are o altă locuință.
Pentru aceste motive și văzând și concluziile raportului de expertiză C. G. în sensul că imobilul supus partajării nu este comod partajabil în natură, Curtea constată că primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurenta-pârâtă susține că nu a fost respectat interesul superior al minorului întrucât instanța de rejudecare a omologat concluziile expertizei efectuată de expert C. G., care a evaluat terenul la o valoare comparabila cu cea din 2008.
Critica este nefondată.
Curtea reține că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, prevede la art. 2 alin. (3) faptul că „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Respectând acest cadru legal, tribunalul în mod corect a constatat că în cauza de față având ca obiect partaj succesoral drepturile pârâtei minore sunt respectate prin faptul că aceasta a fost reprezentată în fața instanței prin reprezentantul său legal, numita A. G., precum și prin faptul că pârâta minoră nu suportă pasivul moștenirii, venind la succesiune sub beneficiu de inventar, conform dispozițiilor art. 687 din Codul civil de la 1864 (incident în cauză față de dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil).
De asemenea, Curtea constată că drepturile copilului, astfel cum sunt reglementate prin Legea nr. 272/2004, sunt drepturi și libertăți civile (cum ar fi dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale, dreptul la libertate de exprimare sau dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie), drepturi care se referă la mediul familial și îngrijirea alternativă (dreptul copilului de a crește alături de părinții săi, de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială), precum și dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
Prin urmare, din examinarea cadrului legal care reglementează în amănunt drepturile copilului, Curtea va respinge și criticile formulate la pct. 2 al motivelor de recurs, constatând că modalitatea de efectuare a expertizelor sau reținerea de către expert a unei metode de evaluare în detrimentul alteia nu reprezintă aspecte care să aibă legătură cu drepturile copilului.
La pct. 3 al motivelor de recurs, recurenta-pârâtă critică modalitatea de evaluare a imobilului supus partajării și cuantumul sultei.
Curtea va respinge și această critică, constatând că în mod corect tribunalul s-a raportat, pentru stabilirea valorii imobilului, la expertiza efectuată de expertul specialitatea construcții civile, evaluare proprietăți imobiliare C. G., având în vedere că acest raport a fost efectuat la cererea apelantei-pârâte conform încheierii din data de 7.05.2012 și în baza ofertelor de pe piața liberă.
Metoda de evaluare folosită de expertul C. G. este corectă, Curtea constatând că valoarea de piață a fost stabilită conform Standardelor Internaționale de Evaluare, fapt care a condus la o evaluare cât mai apropiată de cea de pe piața liberă.
În ceea ce privește critica potrivit căreia după rejudecare valoarea sultei este superioară celei stabilite în prima instanță, Curtea constată că este nefondată, având în vedere că tribunalul a stabilit sulta în euro, la valoarea de 67.310 euro, iar sulta stabilită de instanța de fond era echivalentul sumei de 89.627,5 euro (179.255 euro:2), deci superioară celei stabilite în primul ciclu procesual.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. I. M. prin reprezentant legal A. G. împotriva deciziei civile nr. 37A/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._/299/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.04.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. Steluța Z. D. I. L.-M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC/29.04.2013
Tehnored. T.I./2 ex./27.03.2013
Jud. apel: A. E. P.
S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 1536/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
