Servitute. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 2990/312/2011
DOSAR NR._
(2642/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.15
Ședința publică de la 9 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă P. M. A., împotriva deciziei civile nr.76 A din 9.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. G..
P. are ca obiect – servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-pârât D. G., personal, lipsind recurenta-reclamantă P. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimatul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 17.12.2012, întâmpinare, întâmpinare care a fost comunicată și părții adverse.
Se mai învederează și faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 07.01.2013, cerere, la care a anexat chitanțele nr._/22.11.2012 și nr._/22.11.2012, în cuantum total de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatul-pârât, personal, având cuvântul, declară că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-pârât, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice, având în vedere că din expertiza efectuată la dosarul cauzei (fila 1 și 2), relevă faptul că nu este vorba de servitute de vedere, ținând cont și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1041/10.04.2012, Judecătoria Slobozia a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei P. M. A. formulată împotriva pârâtului D. G., prin care se solicita desființarea servituții de vedere create contrar legii, prin obligarea pârâtului la închiderea ferestrelor de vedere către proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta este proprietara terenului cu categoria de folosință curți – construcții situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județ Ialomița, identificat sub nr. cadastral 1595/1, intabulat în C.F. nr._ a localității Slobozia, în suprafață de 401 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1049 din 24.03.2011 de BNP P. M..
Pârâtul este proprietarul imobilului învecinat, situat în ., și compus din teren în suprafață de 800 mp și casă de locuit edificată pe acesta, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2592 din 20 august 1990 de notariatul de Stat Județean Ialomița.
Prin autorizația de construire nr. 2857 din 22.02.2000, emisă de Primăria Slobozia, pârâtul a fost autorizat să execute o construcție-terasă descoperită pe terenul din .. În concret, terasa a fost edificată de către pârât pe o construcție existentă cu regim de înălțime parter, având destinația de spațiu comercial, păstrându-se aliniamentul și gabaritul acesteia, structura de rezistență a terasei fiind alcătuită din stâlpi metalici, iar acoperișul fiind învelit cu tablă.
Ulterior, pârâtul a fost autorizat, prin autorizația de construire nr. 8365 din 16.04.2009, să închidă terasa cu panouri metalice termoizolante tip sandwich, acoperiș metalic și învelitoare din țiglă tip LINDAB.
Probele administrate relevă indubitabil că pârâtul, atunci când a construit terasa, nu a încălcat autorizația ce i-a fost eliberată în acest sens. Faptul că pârâtul a închis ulterior terasa cu un parapet din plastic încalcă, într-adevăr, proiectul și autorizația de închidere a terasei, dar în sensul că pârâtul a solicitat închiderea cu panouri metalice și într-un final a închis terasa cu panouri din plastic, iar în niciun caz în sensul sugerat de reclamantă, conform căruia construcția în sine a terasei ar fi ilegală. Instanța a constatat, astfel, că reclamanta se află în eroare cu privire la proiectul pe care pârâtul l-a încălcat, fiind vorba despre proiectul de închidere a terasei, iar nu despre proiectul de construire a terasei.
Cu privire la forma inițială a terasei, de construcție fără ziduri, expertul a apreciat în mod legal că pentru terasa respectivă nu era necesară respectarea unei anumite distanțe față de proprietatea pârâtei, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 615 din vechiul Cod civil. Fiind vorba despre o construcție fără ziduri, mai exact despre un acoperiș susținut de stâlpi metalici, nu îi sunt aplicabile interdicțiile conținute de art. 615 Cod civil, care se referă exclusiv la construcțiile cu ziduri.
În ceea ce privește forma actuală a terasei, de construcție împrejmuită cu panouri din plastic, instanța a reținut că panourile respective nu au vreo deschidere către proprietatea reclamantei, prin urmare nu sunt nici în acest caz incidente dispozițiile art. 615 Cod civil, care interzic deschiderile de vedere amplasate la o anumită distanță față de proprietatea vecină.
Prin decizia civilă nr.76/09.10.2012, Tribunalul Ialomița a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă împotriva sentinței civile nr.1041/2012 a Judecătoriei Slobozia, reținând că, așa cum corect reține instanța de fond, în speța dedusă judecății este vorba de două autorizații de construcție emise de Primarul Municipiului Slobozia. În prima, nr.2857/22.02.2000, pârâtul D. G. este autorizat să construiască o terasă descoperită și depozit pe terenul situat în Slobozia, .. Prin cea de-a doua, nr.8365/16.04.2009 pârâtul D. G. este autorizat de Primarul Municipiului Slobozia să închidă terasa cu o structură integral metalică, independent de structura spațiului comercial existent, cu pereți din panouri termoizolante tip sandwich. Referitor la această autorizație, expertul tehnic precizează în raportul de expertiză la obiectivul nr. 3, că construcția terasei nu respectă proiectul de construcție (și implicit autorizația) întrucât sunt folosite panouri fără termoizolație din plastic într-o singură foaie și nu tip sandwich, așa cum solicită autorizația. Însă, în răspunsurile la obiectivele 1 și 2 expertul precizează că construcția proprietatea pârâtului D. G. respectă servitutea de vedere față de terenul proprietatea reclamantei, și că deschiderile sunt de aer sau lumină și nu pot fi considerate și deschideri de vedere, ele neîncălcând dispozițiile Codului civil cu privire la servitutea de vedere. Ori, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituia desființarea servituții de vedere create contrar legii, ipoteză ce nu este confirmată de expertiza tehnică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta – apelantă, criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- potrivit proiectului și autorizației de construire emise, pârâtul este obligat ca pe partea de Nord a terasei aceasta să fie închisă cu panouri sandwich, în vedere respectării dispozițiile Codului civil privind vecinătatea.
Inspectoratul de Stat în Construcții prin adresa nr. 33/4010/30.04/2010, în urma constatărilor la fața locului a dispus ca măsură și respectarea dispozițiilor privind Codul civil, în sensul închiderii cu panouri metalice fără vedere către proprietatea învecinată.
Actul administrativ emis de Inspectoratul de Stat în Construcții nr.33/4010/30.04.2010, nu poate fi cenzurat de instanța de drept comun, în speță Judecătoria Slobozia și nici de expert, în ceea ce privește constatarea că suntem în prezența unei servituți de vedere și că această servitute trebuie desființată.
Solicită să se observe și faptul că instanța de apel nu a motivat de ce înlăturat apărările reclamantei, cu privire la actele administrative emise de Inspectoratul de Stat în Construcții ci s-a mărginit să facă trimitere la concluziile expertizei întocmită în cauză.
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art.612 Cod civil, text de lege care interzice a avea vedere ferestre de vedere, balcoane sau alte asemenea asupra proprietății vecinului dacă nu există o distanță legală.
- ceea ce nu au observat instanțele de fond și apel este faptul că autorizația de construire nr. 8365/2009 a fost pusă în executare, respectiv s-a montat acoperișul și stâlpii care îl susțin.
Prima autorizație de construire se referea la o terasă descoperită (adică fără acoperiș) pe când în prezent a fost executată o terasă acoperită.
Având în vedere că suntem în prezența unei alte construcții, care diferă de cea autorizată în 2000, proiectul tehnic care a stat la baza emiterii acestuia și care este vizat spre neschimbare trebuie respectat.
Concluziile expertizei întocmită relevă faptul că acest imobil terasă nu respectă proiectul ce a stat la baza emiterii autorizației.
Soluțiile pronunțate de cele două instanțe de judecată sunt contrare dispozițiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora executarea lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție.
- asupra chestiunii existenței unei servituți de lumină și de aerisire, invocate de pârât, existența ei a fost acceptată de doctrină și de jurisprudență, pornind de la interpretarea dispozițiilor art. 612 Cod civil. În speța de față însă nu suntem în prezența unei astfel de servituți motivat de faptul că terasa are patru deschideri, astfel încât prin respectarea servituții de vedere dinspre proprietatea reclamantei se respectă și servitutea de lumină și aerisire.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta – recurentă a învestit instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.612 Cod civil, prin care solicita ca pârâtul să închidă ferestrele de vedere construite de el pe terasa în litigiu, ferestre care dau către proprietatea reclamantei și care încalcă distanța legală a servituții de vedere.
Prima critică formulată de recurentă vizează încălcarea de către instanța de apel a actului administrativ emis de Inspectoratul de Stat în Construcții nr.133/4010/30.04.2010, act ce nu poate fi cenzurat nici de către instanțe, nici de către expertul tehnic desemnat în cauzăm, act prin care susține recurenta, se constată încălcarea servituții de vedere către proprietatea sa.
Curtea nu va primi această critică, întrucât, pe de o parte, aceasta nu este o critică de nelegalitate, instanța de apel fiind ținută în soluționarea cauzei doar de textele legale ale cadrului civil în materia servituții de vedere și nu de constatările faptice ale unui organ administrativ cuprinse într-o adresă comunicată reclamantei. Pe de altă parte, din cuprinsul acestei adrese nr._ a Inspectoratului de Stat în Construcții nu rezultă încălcarea de către pârâtul – intimat a distanței legale privind servitutea de vedere, ci doar îndrumarea generică de a fi respectată această distanță. Ceea ce a constatat Inspectoratul de Stat în Construcții este nerespectarea de către intimat a proiectului nr.61/2009 care a stat la baza obținerii Autorizației de construire nr.8365/16.04.2009 în sensul că terasa în litigiu nu are structură independentă de clădirea existentă, fapt ce nu prezintă relevanță juridică în analizarea respectării servituții de vedere, obiect cu care instanța a fost învestită.
Nu prezintă relevanță juridică în analizarea încălcării servituții de vedere nici faptul că intimatul – pârât nu a respectat autorizația de construire nr.8365/2009, în sensul că pentru închiderea terasei s-au folosit panouri de plastic în loc să se folosească panouri metalice termoizolante tip sandwich, așa cum i s-a impus de organul administrativ emitent.
Ceea ce prezintă relevanță în analizarea încălcării servituții de vedere este faptul că panourile cu care este închisă terasa sunt opace, împiedicând vederea spre proprietatea recurentei – reclamante, fiind respectate dispozițiile art.612 Cod civil.
Inspectoratul de Stat în Construcții este singurul organism administrativ care se poate pronunța dacă intimatul – pârât a încălcat dispozițiile Legii nr.50/1991, instanța de judecată neavând competența de a verifica acest aspect în cadrul prezentei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.612 Cod civil.
Recurenta susține prin motivele de recurs și faptul că intimatul încalcă servitutea de vedere, întrucât a lăsat patru deschideri în panourile cu care a închis terasa, care dau spre proprietatea sa și deschideri care nu pot fi considerate fante de aerisire și lumină.
Nici acest ultim motiv de recurs nu va fi primit de Curte, întrucât analizarea lui ar echivala cu reinterpretarea probelor administrate în cauză și stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel, ceea ce nu este admisibil în calea de atac a recursului.
Astfel, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în calea devolutivă a apelului, și-au însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul inginer E. S. Gh., care a reținut că cele patru fante lăsate în peretele din plastic dinspre proprietatea reclamantei sunt deschideri de aer și lumină și nu pot fi considerate și deschideri de vedere, terasa proprietatea pârâtului respectând servitutea de vedere către proprietatea reclamantei.
Instanța de recurs poate analiza doar criticile de nelegalitate limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, nu și cele de netemeinicie, neputând stabili o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, astfel încât și această critică va fi respinsă.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de apelanta – reclamantă împotriva deciziei civile nr.76/2012 a Tribunalului Ialomița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – reclamantă P. M. A., împotriva deciziei civile nr.76 A din 9.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. G..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./24.05.2013
Trib.Ialomița - D. C.–T.; T. I.
Jud.Slobozia - R. E.–A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
