Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 1937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 1937/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 6920/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1937R
Ședința publică de la 14 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. D. M.
JUDECĂTOR - M. A. M.
JUDECĂTOR - S. G.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea M. A. R.-R. împotriva deciziei civile nr.1694/16.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. A. și I. E. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: contestatoarea personal, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a depus de către constatatoare dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei. La data de 12.11.2013, contestatoarea a depus note scrise, prin serviciul registratură.
Contestatoarea depune la dosar copia adresei nr._ din29.10.2013 emisă de Administrația Fondului Imobiliar. Învederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatoarei în susținerea contestației în anulare.
Constatatoarea solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Arată că aceasta privește eroarea materială a instanței de judecată referitor la cererea prin care s-a respins revizuirea, cu referire la faptele care s-au petrecut de-a lungul timpului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr._, pe rolul Curții de Apel București, contestatoarea M. A. R. – R. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1694/2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
În motivarea contestației în anulare se precizează că hotărârea atacată este nelegală și neîntemeiată, în contextul speței în ansamblu, în conformitate cu dispozițiile art. 317-321 Cod procedură civilă, formulându-se o revenire asupra cererilor de despăgubiri formulate.
Contestatoarea solicită să se țină cont de existența celor două dosare penale, și anume dosarul_ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și dosarul penal nr._/3/2012 având ca obiect înșelăciunea și delapidarea, partea expunând situația de fapt existentă.
În ședința publică de la data de 14.11.2013, contestatoarea a precizat că eroarea materială săvârșită de către instanța de judecată se referă la faptele care s-au petrecut dea lungul timpului.,
Analizând contestația în anulare formulată, care poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, Curtea de Apel București reține următoarele considerente:
Prind decizia civilă nr. 1806/2012 s-a constatat perimat recursul declarat de către recurenta M. A. R. R., iar împotriva acestei decizii petenta a formulat o contestație în anulare care s-a respins ca nefondată prin decizia civilă nr. 1423/2013.
Împotriva acestei decizii din urmă, s-a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe pct. 6, 7 și 8 ale art. 322 din Codul de procedură civilă, care s-a respins ca nefondată prin decizia civilă nr. 1694/2013.
Contestația în anulare din litigiul de față privește decizia mai susmenționată, purtând nr. 1694/2013, invocându-se că ar fi rezultatul unei greșeli materiale.
Așa cum reiese din cele menționate, criticile formulate de către contestatoare privesc aspecte de fapt, fiind relatate situațiile petrecute de-a lungul timpului.
Din înșiruirea faptelor relatate însă nu reiese în mod concret care este eroarea procedurală vizată de dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă care a generat hotărârea pronunțată.
În sensul art. 318 Cod procedură civilă „greșeală materială” înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Așadar, trebuie să fie vorba de o greșeală pe care să fi comis-o instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere astfel numai greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului, și nu greșeli de judecată de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel București constatând că este nefondată contestația în anulare, a respins-o ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea M. A. R.-R. împotriva deciziei civile nr. 1694/16.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații I. A. și I. E. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
G.-M. V.
Red. G.S.
Tehnored. G.C.2 ex.
20.11.2013
← Legea 10/2001. Decizia nr. 1835/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 60/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|