Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1058/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1058/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 390/2/2001
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
(număr în format vechi 2319/2001)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1058R
Ședința publică de la data de 24.05.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții – reclamanți B. N., N. E. și B. D. – decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, anume: B. V., Bociacă Ș. și O. M. împotriva deciziei civile nr. nr.920A din data de 05.04.2001, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 921/2000, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. G. al Municipiului București și C. G. al Municipiului București, cauza având ca obiect „ revendicare imobiliară”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de amânări fără discuții.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele – reclamante B. N. și N. E., ambele personal, lipsind recurenții – reclamanți B. V., Bociacă Ș. și O. M., moștenitorii defunctului B. D., și intimații – pârâți C. G. al Municipiului București și C. G. al Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței, că, la data de 17.05.2013, la registratura secției s-a înregistrat înscrisul comunicat de Primăria Municipiului București, cu adresa nr._/14.05.2013.
Recurenta – reclamantă, prezentă personal, în sala de ședință, depune copie de pe dispoziția nr._/29.04.2013 emisă de Primarul G. al Municipiului București, prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 208 m.p. și înțelege să-și restrângă pretențiile solicitate în prezenta cauză.
Totodată, solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Curtea constată că, acțiunea se referă numai la suprafața de 208 mp.; după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta – reclamantă balca N. pentru a-și angaja apărător, având în vedere vechimea dosarului și faptul că este al doilea termen acordat în prezenta cauză și dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri.
Dosarul a fost reluat la a doua strigare, la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele – reclamante B. N. și N. E., ambele personal, lipsind recurenții – reclamanți B. V., Bociacă Ș. și O. M., moștenitorii defunctului B. D., și intimații – pârâți C. G. al Municipiului București și C. G. al Municipiului București.
Recurenta – reclamantă B. N. lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Curtea informează partea prezentă că s-a respins cererea de amânare a cauzei și constatând cauza în stare de judecată o reține pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/2.11.1999 Judecătoria Sectorului 3 București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților B. D., B. N. și N. E., împotriva pârâților CGMB și C. L. Sectorul 3, acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor să le retrocedeze reclamanților terenul în suprafață de 210 m.p. situat în Voluntari nr. 3, sector 3.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anul 1963 autorii reclamanților ocupau o suprafață de 337 m.p. teren, fără însă ca reclamanții să poată dovedi titlul cu care autorii acestora au stăpânit diferența de 233 m.p.
În ce privește terenul inițial, prima instanță a reținut că acesta constituie în prezent spațiul verde cuprins între blocurile construite în .. 38-40.
Prima instanță a constatat astfel că imobilul în litigiu a fost destinat unei cauze de utilitate publică, așa încât restituirea terenului în natură nu poate fi executată ca atare.
Prima instanță a respins acțiunea reținând că pârâtele nu au putut dovedi dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, nefăcând dovada exproprierii sale, așa cum au susținut reclamanții, sau a ofertei de donație acceptată și de asemenea că reclamanții nu au înțeles să formuleze și un capăt subsidiar privind acordarea unor eventuale despăgubiri în baza principiului disponibilității în procesul civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Suprafața revendicată de 337 m. din care pentru 210 m.p. există acte autentice, iar pentru diferența de 127 m.p. a operat uzucapiunea de 30 de ani. Instanța trebuia să rețină că autorii reclamanților au fost proprietari pe întreaga suprafață de 337 m.p;
2. Terenul nu e de utilitate publică atâta timp cât statul nu deține imobilul în baza vreunui titlu legal.
Prin decizia civilă nr. 920 A din 5.04.2001 pronunțată de Tribunalul București Secția a- IV -a Civilă, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanții - reclamanți B. D., B. N. și N. E., împotriva sentinței civile nr._ din 2.11. 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București în contradictoriu cu intimații pârâți C. G. al Municipiului București și C. L. al sectorului 3.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/20.11.1946 de Tribunalul Ilfov, din care rezultă că autorii lor au dobândit în proprietatea un teren de 104 m.p. situat în ..
Pentru acest imobil pârâta- intimată nu a arătat în baza cărui titlu au fost deposedați autorii reclamanților apelanți.
Apelanții revendică însă în acțiune un teren de 210 m.p. situat actualmente în ., fără a dovedi identitatea acestui teren cu terenul din ., pentru care autorii lor au titlu de proprietate pentru 104 m.p.
Chiar dacă tribunalul ar reține că . schimbat în timp numele în . apelanți nu este admisibilă întrucât suprafața revendicată este de 210 m.p, autorii reclamanților având titlu doar pentru 104 m.p.
Acțiunea nu poate fi admisă nici în parte întrucât suprafața de 104 m.p. nu este individualizată nici de reclamanți și nici de expert, astfel încât instanța nu poate stabili vecinătățile actuale ale acestui teren.
Invocarea de către apelanți în motivele de apel a uzucapiunii de 30 de ani ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra diferenței de teren până la suprafața de 210 m.p. nu este posibilă, potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă care prevede că în apel nu se poate modifica sau completa obiectul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs reclamanții B. D., B. N. și N. E..
Reclamanții au criticat hotărârile instanțelor de fond și de apel, ca netemeinice și nelegale, solicitând în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă casarea acestora.
Reclamanții au invocat faptul că, nejustificat, instanța de fond a pronunțat o sentință, prin care s-a respins acțiunea, deși nu există nici o dovadă că exproprierea s-a făcut în mod legal, reținându-se că exproprierea s-ar fi făcut pentru o cauză de utilitate publică, deși terenul și, în prezent, este liber de construcții neexistând vreo dovadă că este afectat sau că se vor construi pe el clădiri în viitor.
Neexistând acte de preluare a imobilului în proprietatea statului este limpede că statul deține acest teren în mod abuziv și ilegal, fără nici un titlu și este corect ca terenul în cauză să reintre în patrimoniul adevăraților proprietari care de fapt nu și-au pierdut niciodată această calitate.
Afirmând că terenul este destinat unei cauze de utilitate publică, instanța s-a bazat doar pe o supoziție a expertului topo, care fără nici o bază probatorie apreciază astfel doar pentru simplu fapt că terenul se află între blocuri, deși blocurile au spații verzi ce nu ajung până la acest teren.
În privința susținerii că reclamanții nu ar fi dovedit identitatea terenului din . cu cea din ., sector 3, aceștia invocă din nou adresa nr. 082 /BV/2251/22.07. 1996, care demonstrează perfect această identitate ca și alte acte din dosar, afirmându-se că imobilul din ., fostă Pulberăriei nr. 60, sector 3 a fost scos fin circuitul civil…”.
În privința suprafeței de teren ce a fost revendicată de către reclamanți, instanța de apel nu a analizat actele existente în dosar, din care să rezulte că autorii acestora au 2 acte autentice de vânzare - cumpărare, prin care au cumpărat la date diferite câte 104 m.p. teren, respectiv actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._ din 20.11.1946 de Tribunalul Ilfov și actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/15.11.1948 autentificat de același tribunal. Deci rezultă că autorii reclamanților aveau acte pentru 208 m.p. teren, și nu doar pentru 104 m.p. cum greșit a reținut instanța de apel.
Cu privire la uzucapiunea de 30 de ani, aceasta a fost invocată încă de la fond și privea un al treilea teren pe care autorii reclamanților l-au dobândit prin antecontract de vânzare – cumpărare de asemenea existent la dosar.
În final, reclamanții solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei de a le lăsa în deplină proprietate și posesie terenul proprietatea acestora situat în ., sector 3 București.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. Cod civil.
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2001 s-a fost suspendată judecarea recursului, în conformitate cu art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoarea în martie 2002.
Măsura suspendării a fost verificată la data de 27.02.2009 și la data de 30.09.2011 când, prin încheierile de ședință din acea dată s-a dispus menținerea măsurii suspendării dispuse prin încheierea de ședință din data de 26.10.2001, în conformitate cu dispozițiile art.47 din Legea nr.10/2001.
Dosarul a fost repus pe rol, cu termen acordat în acest sens la data de 19.04.2013.
Analizând recursul declarat de către recurenții – reclamanți B. N., N. E. și B. D. – decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, anume: B. V., Bociacă Ș. și O. M., ținând cont și de dispoziția nr._/29.04.2013 emisă de Primarul G. al Municipiului București, prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 208 m.p, Curtea constată că recurenții au obținut valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, obținând măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, în forma în vigoare din 25.10.2010, motiv pentru care acțiunea promovată, pentru valorificarea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil, ca și calea de atac exercitată au rămas fără obiect, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, recurenții au revendicat suprafața de teren de 210 m.p, dobândită prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/20.11.1946 de Tribunalul Ilfov, din care rezultă că autorii lor au dobândit în proprietatea un teren de 104 m.p. situat în ..
Prin dispoziția nr._/29.04.2013 emisă de Primarul G. al Municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 208 m.p. situat în București, fosta ., sector 3, identificat ca ., sector 3.
Curtea învederează că s-a recunoscut în patrimoniul recurenților dreptul la măsuri reparatorii, pentru suprafața de teren, solicitată prin prezenta acțiune, astfel încât prezenta acțiune, care avea ca scop redobândirea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil, a rămas fără obiect.
Pe cale de consecință, în calea de atac exercitată, instanța de recurs va înlocui considerentele instanței de apel și ale primei instanțe cu considerentele proprii referitoare la rămânerea fără obiect a acțiunii, care formează obiectul prezentului ligiu.
Curtea învederează că păstrarea soluției de respingere se impune, având în vedere că, în patrimoniul recurenților, s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 208 m.p. situată în București, fosta ., sector 3, identificat ca ., sector 3, însă această soluție este determinată numai de împrejurarea că acțiunea a rămas fără obiect.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va admite recursul declarat de recurenții – reclamanți B. N., N. E. și B. D. – decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, anume: B. V., Bociacă Ș. și O. M. împotriva deciziei civile nr. nr.920A din data de 05.04.2001, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 921/2000, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. G. al Municipiului București și C. eneral al Municipiului București, va modifica în tot decizia civilă recurată în sensul că va admite apelul și va schimba în tot sentința civilă recurată și va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții – reclamanți B. N., N. E. și B. D. – decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, anume: B. V., Bociacă Ș. și O. M. împotriva deciziei civile nr. nr.920A din data de 05.04.2001, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 921/2000, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. G. al Municipiului București și C. G. al Municipiului București.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că:
Admite apelul.
Schimbă în tot sentința civilă recurată și respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța I. L. -M.
Grefier,
D. L.
Red. D.Z.
Tehnored. T.I.
2 ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1823/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
